In clasa a treia mai exact. Aici am invatzat in clasa a treia. Pentru ca numarul elevilor era cu mult peste capacitatea scolii a fost nevoie de instituirea “schimburilor” si chiar si asa, de gasirea unor spatii in plus in care sa ne puteam desfasura activitatea. Ne-au dus intr-o cladire de langa Scoala 19, la care eram de altfel eleva. O cladire mica, darapanata atunci, o adevarata ruina acum. Bancile erau jegoase, clasele adanci, abia vedeam la tabla… Mi-aduc aminte de repetitiile la dansuri populare inainte de Serbare, de patosul cu care cantam in fata clasei, la orele de muzica, “Oameni de zapada”. De terenul de sport, de ziua in care invatatoarea mi-a pus hartie igienica pe cap pentru ca imi uitasem panglica acasa, de painea prajita cu ceapa a colegei mele de banca. De momentele in care invatatoarea ma punea sa ma duc (in calitate de sefa) din clasa in clasa cu colegii mei care au fost obraznici pentru a-i da de exemplu negativ altor elevi. De momentul in care, la dictare, am primit ditai mushtruluiala de la tovarasa ca i-am suflat colegului.

Acum, in drum spre serviciu, in fiece dimineatza ma uit la cladire si-mi vine sa plang si sa rad in acelasi timp… Si tare mi-as dori sa intru odata acolo, sa fiu in clasa a treia. Macar pentru pentru o ora…