Mi-e scîrbă. E una din acele zile, puţine la număr ar crede unii, cînd mi-e scîrbă. Realmente, scîrbă. Una din aia, de care aş fi în stare, ca să scap, să mă întorc pe dos. Să-mi îndes adică, pumnii în gură, să mi-i strecor printre maţe, pînă dau de vîrful degetelor de la picioare, să le apuc sălbatic şi apoi, să mă întorc pe dos. Orbecăind pe dinăuntru, să mă scufund în prima apă limpede din cale şi să mă descîrbesc

de mine

şi de…

voi?!