Copilaria a fost poate, cea mai frumoasa parte din viata mea de pana acum, la fel cum adolescenta a fost cea mai frumoasa parte a vietii mele de pana acum, la fel cum anii de facultate au fost cei mai frumosi ani din viata mea de pana acum, la fel cum…

Pana in clasa I am locuit la Focsani, un oras de care ma leaga amintiri extrem de frumoase si o nostalgie aparte. Nu pot povesti prea multe din acei ani, eram prea mica. Dar imi aduc aminte apartamentul, centura, locatarii. Eram printre cei mai mici copii din bloc. P7, sc.1, ap.7… Seara, ne adunam in fata blocului, pe una dintre bancutzele verzi si, cu cat se innopta mai tare, cu atat povestile inspaimantatoare spuse de cei mai mari ca mine deveneau mai reale. Era o poveste cu o broasca, o baba care cica facea farmece copiilor roscati, cu pistrui si-mi era frica da’ incercam sa nu ma arat. Fugeam ori de cate ori aveam ocazia la oglinda si-mi spuneam: nu-s chiar asa roscata, n-am asa multi pistrui… ei draci! Eram rosie ca focul si pistruiata mai ceva ca Morcoveatza. De fapt, asa-mi spuneau si ai mei: Morcoveatza!

Imi aduc aminte implinirea varstei de trei ani: era dimineatza, ma trezise mama ca trebuia sa ma duca la camin mi-a pus olitza (galbeana) pe pat, m-a asezat pe olitza si a plecat, spunand ca intimitatea trebuie respectata (de fapt, cred ca acum inventez). Oricum, a iesit din camera, eu am ramas pe olitza si, deodata a aparut in camera, cu… PUFULETE. Ursuletzul meu drag care, daca ar putea vorbi, mi-ar da de gol cele mai mari secrete, cele mai mari bucurii si tristeti, iubirile mele ascunse si nebuniile mele de mai apoi. Nu mai dorm cu Puf de aproape patru ani… de cand m-am maritat. Am simtit gelozie in inima sotului meu.
22.03.2007

Azi, in coltz pitit, sta ursuletzul carn, ieri mult iubit…