Să plecăm adică, vineri seara, spre Piatra Neamţ pentru a asculta ceva muzică live şi a împărţi, eventual, o bere, cu nişte “preţ de (încă) o noapte albă, dragi prieteni”.
La 7.21 dimineaţa, venind din Piatra, să lăsam în urmă Bacăul, nebuni, emoţionaţi, copii scăpaţi din frîu, să ne trezim în Vama Veche.
Şi pentru o zi, s-ascultăm gîngurind pescăruşii, să ne ascundem, printre pălării, de soare,
să ne jucăm cu degetele în nisip şi să le împodobim cu alge verzi, din mare,
să reflectăm, apoi, la ceea ce se întîmplă.
Spre seară, să tolănim puţin sub noi, nisipul,
prin sunete de rock’n’roll se rătăcim privirea, printre siluete,
pentru a ne retrage apoi, pîş-pîş, ghiduş, spre paturile moi, de-acasă.
Mai punem un pariu pe Vama Veche?…
Imi place ca stii sa…live your life, be free, sa lasi deoparte confomismul si sa…te urci intr-o masina sa fugi la vama veche. Prea rar spunem “da” “nebuniilor” noastre, care sint cel mai adesea simburii intimplarilor memorabile dintr-o viata. Asa ca nu inceta sa be free, river…
🙂 sufleteste cel putin, voi incerca. nu e atat de greu, cu voi in preajma 🙂
Vama…am vazut-o alaltaieri…pentru prima oara…o mare dezamagire…
ar fi plictisitor daca am vedea toti lucrurile si locurile la fel… asa cred eu 🙂
Cine spune ca Vama nu mai este ce a fost este el insusi vinovat de aceasta stare de fapt. Vama a fost, este si o sa fie ceea ce vrem noi, cum o privim noi ea se reflecta in ochii altora. Long live the oldies spirit. Pt. cunoscatori…
da, asa este, lucian 🙂