Category Archives: colţul meu de creaţie…

***

From Vama Veche, 1 mai 2014

Nu am facut decat sa-mi sprijin pe spinarea ta, pasare-vultur, tamplele si trupul,
sa atipesc pentr-un minut si in ocol,
sa imi impun
zvacnind o inima de pui abandonat in roua.

Si icnetul intregului Ocean!

Sa imi impun ca trupul meu cu coate, unghii si genunchi
sa nasca pur, miros de portocala
si sa tac.

Ti-ai arcuit spinarea brusc, pasare-vultur!
Deaspura Marelui Ocean,
am renascut in portocal cu coate, unghii si genunchi,
zvacnind la tample, cu dor nebun de zbor
de pui abandonat in roua.

Pentru un minut si atat, pasare-vultur.

Apoi, m-am plictisit ingrozitor…

(20.11.2004)

Furie de primavara

Dii, calutii mei din stropi de roua!
cu stropi de roua,
tropotiti-mi trupul,
ca trupul,
din firele de iarba,
in iarba
sa ma renasca furie de verdeatza,
ca din verdeatza sa ma prind
miros de radacina
la radacina sa m-admir
cum trup obscen ce sint iau forme,
diforme,
calcata sub copite,
calcata sub copite,
copitele de roua!

(07.04.2008)

Eu si dorintele mele

De mult timp imi doresc (eu si dorintzele mele infinite) sa locuiesc intr-o portocala. Azi noapte s-a intamplat minunea. Atata doar, ca m-a mancat o girafa, desi eram pitita bine, in singura portocala cocotzata sus, sus, sus, pe varful celei mai inalte crengi din portocal.
Si eu care dintotdeauna mi-am dorit sa locuiesc intr-o portocala…19-02-2004

Ghici, ghici cine-i aici?

Sub un fir de păpădie,
o gîzuță aurie
se-întreba care anume
este rostul ei pe lume?

Și, privind în jur, șăgalnic
își spunea: “Cît de amarnic,
eu să stau aici pitită
să nu fiu deloc zărită!
De cîntat, nu știu să cînt,
aș sări, dar n-am avînt…
Oare ce-aș putea să fac
nu cunoașteși nici un leac?

Oare cine-mi poate spune
dacă port și eu un nume,
dacă pot s-ajut cumva
dimprejur pe cineva?!…”

Și-uite așa, plîngînd în șoapte
se făcu din ziuă, noapte
și-n întreaga mea gradină
doar gîzuța mai suspină…

Dar…. Încet! Vedeți cumva
o lumină de-undeva?
Dintr-un fir de papadie
o lumină aurie?

From Desenele mele

Iarba parcă-i din sclipici!!!

Ceee drăăăguț!!!… UN LICURICI!!

La un pahar de rouă

Prinsă-n iarbă, ghemuită,
o Păpușă ciufulită
urmărea cum fiecare
-fluture, omidă, floare-
în oricare ziuă nouă,
în ceșcuța sa de rouă,
povestește vis din noapte
și oricare alte fapte
care-n zilele trecute
fost-au toate petrecute…

From Desenele mele

Azi, la rînd, a fost Furnica
(vorbareață mititica!)
să ne spună o poveste:
“Despre-o Gărgăriță care,
vai! e-ndrăgostită tare
de-un…Bondar, un oarecare

ce stă-ntins, cu burta-n soare
cît de lungă ziulica…
Nu-i de capul lui nimica!”

A cîntat și Greierașul
îmbrăcat în costumașul
special croit de-Omidă
din fir roșu-cărămidă
din mătasea dintr-o dudă
(chiar de plouă, nu se udă!!)

Și, sorbind de prin ceșcuțe
rouă dulce, cafeluțe,
toți din iarbă se simt bine!

Hai, nu vii și tu cu mine?…

Randul meu

Imprastiati-va prin iarba, puhoi de bobi de roua:
maine dimineatza am chef sa-mi lingetzi talpile,
sa imi tzashneasca crengi din mugurii de umeri
si sa imi infloreasca albastre florile de iris…
Maine dimineatza,
voi pleca, precum Pasarea Phoenix,
cu roua-n picioare
si-mi voi scalda degetele in saliva voastra imprastiata-n iarba.
Maine dimineatza,
e randul meu sa redevin copac,
sa redevin suprema voastra incaltzatoare
Maine dimineatza,
am chef sa-mi lingezi talpile,
isteric, sa-mi rad suprematzia!