Category Archives: Copilarii

O Maie și atât

Elisa inițiază un joc în sensul de conversație între mine și o creatură de pluș pe care a împrumutat-o, pentru ieri, de la grădiniță:
Elisa, punând creatura să vorbească: Bună diua, te taceți?
Eu: Bună ziua, bine, mulțumesc! Dar tu ce faci?
Elisa: Bine!
Eu: Pe mine mă cheamă Mădălina și mă bucur să te cunosc! Tu cine ești?
Elisa: Maia!
Eu: Maia, ce nume frumos ai! Și ce ești tu, un cățel sau un iepuraș?
Elisa, ușor blocată, se uită la jucărie, după care răspunde foarte firesc: Tunt o Maie și atât!

E cald afara…

Ieri, “doamna” de la magazinul din statia de autobuz, desi n-avea nici un client in afara mea, mi-a raspuns rugamintii de a-mi da repede un bilet ca, “stiti, se apropie masina de statie” cu un prompt si bulversant: “si ce, e vina mea ca vine?”. Si-a incetinit miscarile, a rupt biletul si l-a aruncat pe tejghea. Cu Eli de mana, am marit pasul, autobuzul tocmai ajunsese in statie. In fata lui, evident – e evident pentru ca de fiecare data se intampla asta – soferul, cu un zambet satisfacut, ne-a inchis usile in fata si a plecat.
Am ramas cu Eli a mea de 3,11 ani de mana, cu un ghem de furie in stomac si lacrimi de ciuda pe obraji. “Oare chiar nu-i problema MEA lipsa lor de educatie, eu fiind parintele, scoala, comunitatea pe care mi le doresc cele mai bune? Ba da, este! In plus, e dreptul meu sa ma infurii si sa plang dintr-atata pentru ca apoi sa-mi transform furia in mila fata de nefericitii aceia needucati si lipsiti la timp de iubire. Intr-o zi, am sa le zambesc si am sa-i imbratisez!”
“Lata, mami, megem pe dos, uite, e dald si mumos atala!”…

Delicii matinale cu… empatie

În fiecare dimineață de week-end, atunci cînd se trezește lîngă mine, Eli (3,10 ani) îmi zîmbește larg și, în loc de bună dimineața, îmi spune șoptit: Mami, eci mumoasă!
Sîmbătă dimineață, Elisa îmi zîmbește și, în loc de ”mami, eci mumoasă!”, mă surprinde șoptit: Mami, eci bine?
Zîmbesc.
-De ce mă întrebi asta, mami?, evit răspunsul.
Elisa îmi ia cu pălmuțele obrajii în mîini: Mami, dacă eci tu bine, ci (si) eu tunt bine…

Delicii de sambata dimineata, foarte dimineata

Elisa, mult prea vioaie pentru ora 6.45 sambata dimineata: Mamaaaaa, leau a baaaie!
Eu, de sub plapuma, somnoroasa rau: Du-te, mama!
Elisa: Mamaaaa, apinde momominaaaa, todog (te rog)!
Eu, asa somnoroasa: lumina, mama, lu-mi-na!
Elisa, venind in fuga inspre mine, cu ochii peste cap: Mami, ciu (stiu), lumină, lu-mi-nă, ci (și) ăla de tut (sus) de acolo ete bec, bec! Acuma, todog, apinde momomina! :)))