Category Archives: Copilarii

Tigana

“Auzi, da’ tu esti tigana? Esti tigana?”, este intrebata o fetita de doi ani cu ochi negri, piele maslinie si par carliontat, de catre doi baietei de cinci ani. Paznici ascunsi in toboganul-castel.

Fetita, blocata pe scara, nedeslusind intelesul intrebarii, rade. E fericita ca si-a gasit prieteni…

From Diverse

“Zi, tu esti, cumva, tigana?“, intreaba paznicii, din nou.

“Zi parola sau nu treci de castel”, continua in gand, amar, deslusind intelesul intrebarii, o bunica blonda, cu ochi albastri.

Bunica se ridica, se indreapta spre paznicii de la castel si-i intreaba bland: “Dar voi, voi sunteti tigani? Si daca da si daca nu, ce inseamna tigan?”.

Tacere.

Fetita cu ten masliniu este lasata sa intre in castel…

Un hap de sinceritate

Un mic deliciu de ieri:

Facand cunostinta pentru prima oara cu fetita unor oameni tare dragi mie, am ajuns inevitabil la intrebarea “cati ani ai tu?”. Micuta spune “cinci, acusi fac sase”.

Eu: Ahaaa, inseamna ca mergi la scoala din toamna?

Ea, apasat, cu mandrie: Da, la clasa zero.

Eu: Cred ca esti tare bucuroasa si abia astepti sa incepi?

Ea, sincera, atat de sincera ca ne-a lasat fara reactie de moment, cu ochii inseninati deodata ca de o mica victorie, cu mainile gesticuland in aer a fericire, raspunde:

Daaa, abia astept, abia astept sa merg la scoala! O sa ies in TOATE pauzele afara! :))

Dino

De ziua copilului, fetita noastra de doi ani si trei luni a ales sa plece dintre rafturile pline de jucarii si jocuri care mai de care, la brat, cu… un dinozaur.

Iar eu zambesc, zambesc si iar zambesc, ce complicata minte avem noi, parintii si cat de necugetat, uneori, suntem dispusi sa cheltuim cand, de fapt, copiii nostri nu au nevoie decat de un lucru atat de banal, precum un dinozaur, sa fie fericiti.

Un dinozaur oferit, desigur, cu cea mai mare dragoste. :))

Noroc urat mirositor

Ştiu, anumite lucruri nu trebuie date afară din casă. În cazul de faţă, nici măcar în casă, dar deh, ele fac parte din deliciul (chiar dacă neplăcut pe moment și foarte, foarte urât mirositor) unor momente memorabile din viața de părinte, așa că…

Ieri, în timp ce eu spălam vase bun bazată că fetița mea de doi ani se uită la desene animate, numai ce-o aud lipa, lipa, venind în bucătărie, pentru a mi se înfățișa spășită oarecum, dar și uimită și puțin glorioasă, modelând în mânuțe mici gogoloaie. Care nu, nu erau din plastilină.

În tot acest timp, olița continua, în așteptare, dar mai ales în gol, să se uite la desene animate…

Cu bucurie

Ca niciodata, fetita noastra de doi ani, intr-o miercuri seara, o seara de mai 2013, inainte de culcare, a abandonat joaca de dinainte de somn si, luandu-si biberonul in primire s-a intins nostalgica asa, cumva, in patut, cu privirea proptita in a mea.

Astepta, oare, ceva de la mine? M-am aplecat, ca de obicei, asupra ei si, inainte de a-i da pupicul de noapte buna, i-am soptit, tradata de o emotie fara margini: “Stii, de astazi, oficial tu esti fetita mea si a lui tati si suntem cei mai fericiti parinti din lume!”. Raspunsul ei a fost o mangaiere cu manuta pe obrazul meu, o mangaiere ca de om mare, parca, plina de liniste si caldura, ca o mare usurare dupa o mare grija, ca o asigurare totodata: “Mami, tati si eu sunt cea mai fericita fetita din lume ca va am…”.

Inca sunt stapanita de emotia acelei mangaieri si stiu ca, de fapt… Continuarea aici.

Pilaf


Un mic deliciu de ieri:

In timp ce, impreuna cu fiica mea, hraneam cu fire de iarba niste oite si caprite, o fetita de vreo cinci anisori vine catre noi si-mi spune: Stii, si eu am o broscuta testoasa acasa.

Eu, minunata de asa avere, o intreb: Si broscuta ta papa iarba?
Ea: Nuuu, ca nu e o broscuta adevarata.
Eu: Ahaaaaaa, e de jucarie deci. Pai asta este grozav ca inseamna ca-i poti da sa pape orice!
Ea: Daaa, chiar si pilaf! :))