Category Archives: d’ale jurnaliştilor

La pescuit…(2)

Agitatie mare, simbata, 28 iunie, pe iazul de la Horgesti. De la primele ore ale diminetii, 26 de reprezentanti ai mass-media locala, echipati “pina in dinti” cu undite, juvelnice, momeli, cu tot ce trebuie de fapt unui adevarat pescar, venisera pregatiti sa participe la Cupa Presei la Pescuit 2008. Dupa tragerea la sorti a standurilor pe care aveau sa le ocupe fiecare concurent in parte, arbitrii au dat – cu un foc de arma – startul unei competitii care s-a dovedit a fi cu totul speciala. Mai ales ca aceasta ajunsese la cea de-a X-a editie! Pret de patru ore pline, respectiv de la 9.00 la 13.00, pescarii jurnalisti au stat nemiscati la locurile stabilite, cu unditele in mina, in speranta ca vor pune mina pe marele premiu sau macar… pe lingura de lemn! De ici, de colo, se auzea doar cite un chiot de bucurie pentru captura realizata -mai cu seama cel al concurentilor aflati pentru prima oara in fata unei astfel de provocari – dar si cite o vorba spusa cu naduf, semn ca “prada” tocmai scapase din cirlig. Pe masura ce proba de foc se apropia de final, emotia jurnalistilor era tot mai mare, nu atit de mare, insa, ca pofta pentru traditionala ciorba de peste pe care aveau s-o savureze imediat dupa. Unii chiar de doua ori, pentru ca a fost preparata de gazdele concursului, parca mai cu suflet, asa ca pentru o editie aniversara a Cupei. Au urmat apaluzele, chicotelile, bucuria sau hazul de necaz al concurentilor, provocate de citirea clasamentului…continuare

In ceea ce ma priveste, ultima oara (inainte de participarea la Cupa) cand am tinut o unditza in mana – de fapt o vargutza improvizata – a fost cand aveam doar 7 anishori si mergeam cu bunicu’ pe toate iazurile… Lucrul acesta m-a facut teribil de mandra cand, sambata, am reusit uimitoarea performantza de a ademeni in carligutzu meu, dupa care i-am desertat in juvelnicul meu (am invatzat si cuvinte noi!!) nu mai putin deeeeeee…………………ZECEEEEEEEEEEE pestisooooooooooooori!!! Mai exact, 1,21 kg pestisor (cu tot cu galeata 😀 ), captura ce m-a situat pe locul 21 din 26 in clasametul “cel mai bun pescar jurnalist de bacau”. A fost minunat, chit ca m-am perpelit toata de la norii si vanticelul ala inselator. 🙂

A! Sa nu uit! Inainte de a pleca spre Horgesti, mi-am pus statusul la YM, “la pescuit de pastravi in Horgesti”. Evident ca stiu ca la Horgesti nu sunt pastravi. Statusul era inspirat de o postare mai veche de-a mea, “la pescuit de pastravi in America”. Am zis atunci, carticica (La pescuit de pastravi in America – e titlul unei carticele dragi mie) nu este nici despre pescari, nici despre pastravi… Cred ca m-am facut clara, nu? :)))


foto 1: captura mea!!!
foto 2: miraculoasa ciorba de peste!!!
foto 3,4: agitatie mare pe iazul de la Horgesti (foto Liviu Maftei)
foto 5,6: river-pescaritza (foto Liviu Maftei)

Laura stie!

Va aducetzi aminte de Tom Degetzel, nu? De acel mic nastrushnic aparut de neunde, din dorintzele ascunse ale celor care, in ciuda unor piedici, n-au incetat niciodata sa viseze? Mica faptura, aproape o senzatie, abia perceptibila, Degetzel. Cat sa intre intr-un degetar banal, suficient insa sa-l umple cu stari controversate care sa te copleseasca apoi, odata ce ai ales sa-l porti. Poate putina nesigurantza, putin curaj, tristetze, poate chiar putina gelozie, un strop de furie, o farama de exaltare, niscaiva fericire, dar cel mai mult din toate, un noian de prietenie. Pana sa-ti dai seama de starea reala, creeaza insa dependentza. Pur si simplu, fara el, nu-ti mai poti incepe ziua de lucru! Si Laura stie cel mai bine. Si-apoi, aflam si noi, care cum venim, care cum plecam…

Recomandare

Am reusit sa ma prost dispun cumplit, urmarind in seara aceasta o asa-zis dezbatere jurnalistica la o televiziune locala, pe tema candidatilor nostri… Si sunt atat mahnita ca n-am sa povestesc, am sa fac totul ca pana maine, sa uit.

In alta ordine de idei, va recomand cu caldura o cartzulie pe care am citit-o mai demult si careia nu am de gand sa-i fac o recenzie. E scrisa de Eve Ensler si se numeste Monologurile vaginului.
Putin socanta, putin hilara, mult mai mult insa, trista!

Revenire: Avem di tati!

de pe vremea cand lucram la Euro TV Bacau

Suna a lauda de sine, dar este un reportaj de care sunt foarte mandra. Mai ale ca a primit si o nominalizare la Galele Premiilor Presei Bacauane. Juriul, avizat, credeti-ma 🙂 Si n-as fi reusit poate, fara ajutorul colegilor mei, carora le multumesc mult! 🙂 Stiu, mai am oricum multe de invatzat 🙂

Uite-asa se face stirea…

Acum nu ca nu as fi putzin flatata de ceea ce mi s-a intamplat… Inainte de asta insa,sunt dezamagita. Nici macar furie nu o pot numi pentru ca, dezamagire a fost! Nu am fost niciodata de acord sa fac copy-paste, nici macar dupa un comunicat de presa ca apoi, sub el, sa ma semnez eu. Cu atat mai mult nu as face asta unor colegi de-ai mei. Sa le iau adica articolul si sa ma semnez intr-un alt ziar, ca apartinandu-mi…

Ieri mi-a aparut un material la ziarul la care lucrez. Astazi, am avut “surpriza” sa descopar o copie aproape identica a articolului meu, intr-un alt ziar. De data asta central. Intamplator (sau nu) la unul la care sunt abonata prin e-mail…

Copy from:

http://www.ziaruldebacau.ro/index.php?articol=27118

Paste to:

http://www.gandul.info/societatea/peste-o-mie-de-barbati-vor-concediu-de-paternitate.html?3932;2376779

SAU:

Ziarul de Bacau / Social

Tot mai multi barbati in postura de mamici
De Madalina Rotaru, 11.02.2008

Comenteaza Articolul Trimite Articolul Tipareste Articolul

De la an la an, numarul barbatilor din Bacau care solicita indemnizatie pentru cresterea copilului pina la 2 ani, respectiv 3 in cazul copilului cu handicap, este tot mai mare.

 

De la inceputul lui 2008, la Directia de Munca si Protectie Sociala Bacau s-au prezentat numerosi tatici pentru depunerea documentatiei in vederea obtinerii indemnizatiei de crestere a copilului. Asa se face ca, in prezent, din totalul de 5235 de persoane beneficiare de acest drept, 1124 (21,5%) sint barbati.
Totodata se inregistreaza cresterea ponderii persoanelor de sex masculin care solicita reintoarcerea la lucru, prin stimulent.
De acest drept, urmare a intreruperii perioadei de concediu de materninate, beneficiaza la aceasta ora, 506 bacauani: 284 femei si 222 (44%) barbati.
“Majoritatea celor care renunta la indemnizatie in favoarea stimulentului sint persoane care, fie ocupa posturi de conducere sau au salarii foarte mari, fie nu au venituri extraordinare, dar se tem sa nu-si piarda locul de munca” a declarat Gheorghe Apostu, directorul executiv al Directiei de Munca si Protectie Sociala Bacau. (Madalina ROTARU)

SI:Ziarul GANDUL:

Bacau, Judetul taticilor grijulii

Peste o mie de barbati vor concediu de paternitate
12 FEBRUARIE 2008

0 foto 0 audio 0 video 0 alte fisiere

Numarul barbatilor care solicita indemnizatie pentru cresterea copilului de pâna la doi sau trei ani (în cazul copiilor cu handicap) este din ce în ce mai mare, potrivit reprezentantilor Directiei de Munca si Protectie Sociala Bacau. Astfel, din totalul de 5.235 de persoane care beneficiaza de indemnizatia pentru cresterea copilului, 1.124 (21,5%) sunt barbati. Totodata, se înregistreaza cresterea ponderii persoanelor de sex masculin care solicita reîntoarcerea la lucru, prin stimulent.

De acest drept, ca urmare a întreruperii perioadei de concediu de crestere a copilului, beneficiaza în prezent un numar de 506 bacauani: 284 femei si 222 (44%) barbati. „Majoritatea celor care renunta la indemnizatie în favoarea stimulentului sunt persoane care fie ocupa posturi de conducere sau au salarii foarte mari, fie nu au venituri extraordinare, dar se tem sa nu-si piarda locul de munca”, a declarat, corespondentului Mediafax, Gheorghe Apostu, directorul executiv al Directiei de Munca si Protectie Sociala Bacau.

 

Sunt JURNALIST, bă! Comentezi?!!!…

Din prea mult respect faţă de mine însumi, eu, Jurnalistul cu “j” mare am gîndit ca a sosit timpul să spun, dom’le, lucrurilor pe nume! Să explic adică, aşa ca pentru toată lumea, ce mă diferenţiază pe mine, Jurnalistul de astăzi, de jurnalistul din manualele de specialitate

*Dintru-nceput, vreau să fie foarte clar: un Jurnalist trebuie, musai, să aibă bine înrădăcinat în mintea lui şi-n crezul lui principiul că… principiile pot fi încălcate. Ca atare, un Jurnalist adevărat, cum sunt eu bunăoară, nu va ezita, la solicitarea “şefului”, să scrie sau să prezinte un material în care nu crede. La un moment dat, chestia devine chiar distractivă, nu mai ai nevoie nici de argumente, nici de documentare. Sînt suficiente cîteva expresii pompoase: chiar dacă incoerente şi lipsite de sens, ele vor satura, cu siguranţă, un public atît de lacom de scandal !

*Apoi, spre deosebire de un jurnalist, un Jurnalist îşi poate pune semnătura, fără nici o reţinere, sub comunicatul de presă trimis prin e-mail de un binevoitor purtător de cuvînt al unei instituţii. Adica ce, dacă adversarul meu de breaslă poate, eu sînt, oare, mai prejos?… În plus – şi Jurnalistul are voie să gîndească astfel- lumea este prea ignorantă pentru a sesiza un lucru atît de nesemnificativ precum apariţia simultan, în trei publicaţii, a aceluiaşi “articol”. Purtînd, însă, semnături diferite! Mai există varianta: “oricum nimeni nu citeşte/nu ascultă/nu vizionează materialul meu”. Jurnalistul are voie să gîndeasca şi în acest mod! Şi pe bună dreptate: atîta vreme cît îşi ia leafa, totul e în regulă….

*Un alt aspect: un Jurnalist al zilelor noastre nu va pune prea mult accent pe capitolul « gramatica limbii române ». Cu cît refuzi mai mult să recunoşti că este posibil să mai ai scăpări, cu cît refuzi mai înverşunat apelarea la un dicţionar – fie el şi www.dexonline.ro – sau la un manual de gramatică, cu atît eşti mai aproape de definiţia Jurnalistului. Un Jurnalist, spre deosebire de un jurnalist, nu va simţi niciodată nevoia de a-şi ridica semne de întrebare atunci cînd, în loc de “să fii!”, scrie “să fi!”, în loc de « ştii că… », scrie “şti că…” sau cînd în loc de «mai multe blocuri s-au dărîmat din cauza cutremurului », el scrie sau rosteşte « mai multe blocuri s-au dărîmat datorită cutremurului»… Mai mult chiar, un Jurnalist perseverent se va ambiţiona să scrie şi să rostească sus şi tare că « nu se merită să te rişti », în ciuda faptului că verbele «a merita » şi «a risca » nu au fost, nu sînt şi nu vor fi niciodată reflexive…

*Iar dacă cineva va îndrăzni să-i atragă atenţia asupra acestor fleacuri (cu atît mai mult un coleg jurnalist), va fi vai de capul lui! Şi asta pentru că, un Jurnalist adevărat nu are voie să accepte criticile şi nici să le considere constructive. Nici măcar să le ia ca atare. Nu, cel mai indicat, în astfel de situaţii, este ca replica să fie cît se poate de agresivă…

*****

Am obosit. Bag seamă că s-a-ntunecat afară, e vremea să mă duc la nani. Deşi ar mai fi cîte ceva de spus…

Am să mai trag doar o scurtă concluzie – vorba artistului, « aşa cum am spus, nu mă tem de concluzii, nici de premise… » (mai era partea cu « doar de urmări », dar o ignor) : sînt un Jurnalist adevărat pentru că, chiar dacă -într-un involuntar moment de sinceritate faţă de mine însumi- mă voi regăsi cîtuşi de puţin în cele de mai sus, hotărît lucru, nu voi zîmbi! Voi deveni doar, mai încrîncenat în a persevera în greşeală!