Category Archives: evenimente

Bloggeri de Bacau

Am ajuns cu o ora si ceva intarziere la intalnire. Nu-mi place sa intarzii si cine ma cunoaste stie foarte bine ca numai ceva absolut justificat m-ar putea face sa ma abat de la o ora stabilita. As fi vrut oricum, ca motivul sa nu fi fost cel care a fost…

Bloggeri de Bacau
A fost frumos. Ca de fiecare data cand te intalnesti cu noi oameni, noi idei, pasiuni comune, puncte contradictorii care nu tin insa, cont de varsta sau de statut sau de orice altceva. Ne-a unit ideea de blog, desi fiecare in parte scrie din ratiuni diferite. Imi place sa cred ca “ideea de blog” ne va reuni mai des de-acum inainte si nu, nu pentru a ne afla unul celuilalt “ratiunea de a scrie”, ci pentru a mai rade un pic, pentru a mai vorbi despre cultura si non-cultura, pentru a polemiza, ironiza, carcoti, ciocni si-apoi a descoperi “again” noi idei, pasiuni comune, puncte contradictorii care sa nu tina cont de varsta, de statut sau de orice altceva. Si tot asa!

La pescuit…(2)

Agitatie mare, simbata, 28 iunie, pe iazul de la Horgesti. De la primele ore ale diminetii, 26 de reprezentanti ai mass-media locala, echipati “pina in dinti” cu undite, juvelnice, momeli, cu tot ce trebuie de fapt unui adevarat pescar, venisera pregatiti sa participe la Cupa Presei la Pescuit 2008. Dupa tragerea la sorti a standurilor pe care aveau sa le ocupe fiecare concurent in parte, arbitrii au dat – cu un foc de arma – startul unei competitii care s-a dovedit a fi cu totul speciala. Mai ales ca aceasta ajunsese la cea de-a X-a editie! Pret de patru ore pline, respectiv de la 9.00 la 13.00, pescarii jurnalisti au stat nemiscati la locurile stabilite, cu unditele in mina, in speranta ca vor pune mina pe marele premiu sau macar… pe lingura de lemn! De ici, de colo, se auzea doar cite un chiot de bucurie pentru captura realizata -mai cu seama cel al concurentilor aflati pentru prima oara in fata unei astfel de provocari – dar si cite o vorba spusa cu naduf, semn ca “prada” tocmai scapase din cirlig. Pe masura ce proba de foc se apropia de final, emotia jurnalistilor era tot mai mare, nu atit de mare, insa, ca pofta pentru traditionala ciorba de peste pe care aveau s-o savureze imediat dupa. Unii chiar de doua ori, pentru ca a fost preparata de gazdele concursului, parca mai cu suflet, asa ca pentru o editie aniversara a Cupei. Au urmat apaluzele, chicotelile, bucuria sau hazul de necaz al concurentilor, provocate de citirea clasamentului…continuare

In ceea ce ma priveste, ultima oara (inainte de participarea la Cupa) cand am tinut o unditza in mana – de fapt o vargutza improvizata – a fost cand aveam doar 7 anishori si mergeam cu bunicu’ pe toate iazurile… Lucrul acesta m-a facut teribil de mandra cand, sambata, am reusit uimitoarea performantza de a ademeni in carligutzu meu, dupa care i-am desertat in juvelnicul meu (am invatzat si cuvinte noi!!) nu mai putin deeeeeee…………………ZECEEEEEEEEEEE pestisooooooooooooori!!! Mai exact, 1,21 kg pestisor (cu tot cu galeata 😀 ), captura ce m-a situat pe locul 21 din 26 in clasametul “cel mai bun pescar jurnalist de bacau”. A fost minunat, chit ca m-am perpelit toata de la norii si vanticelul ala inselator. 🙂

A! Sa nu uit! Inainte de a pleca spre Horgesti, mi-am pus statusul la YM, “la pescuit de pastravi in Horgesti”. Evident ca stiu ca la Horgesti nu sunt pastravi. Statusul era inspirat de o postare mai veche de-a mea, “la pescuit de pastravi in America”. Am zis atunci, carticica (La pescuit de pastravi in America – e titlul unei carticele dragi mie) nu este nici despre pescari, nici despre pastravi… Cred ca m-am facut clara, nu? :)))


foto 1: captura mea!!!
foto 2: miraculoasa ciorba de peste!!!
foto 3,4: agitatie mare pe iazul de la Horgesti (foto Liviu Maftei)
foto 5,6: river-pescaritza (foto Liviu Maftei)

Mult Verde si Rock’n’Roll

Pornita pe 28 mai la Vatra Dornei, cu opriri in Bicaz (29 mai) si Piatra Neamt (30 mai), Caravana Verde003 (proiect marca Asociatia Tasuleasa Social si MaiMultVerde cu sprijinul Coca-Cola si sustinut de SMURD si Kiss FM) a poposit luni, 2 iunie, si la Bacau. Unde s-au petrecut, credeti-ma pe cuvant, lucruri extraordinare! Aproape 300 de liceeni din Bacau si Buhusi, voluntari ai proiectului, au dat o lectie severa tuturor celor care au pretentia ca traiesc intr-un oras civilizat, stringand de pe malurile Bistritei nu mai putin de 12 tone de gunoaie. Chiar si in aceste conditii, actiunea a fost caracterizata de initiatori “doar un gest simbolic, apele Romaniei fiind cumplit de mizerabile” (Alin Ulhmann Useriu – presedinte Asociatia Tasuleasa Social). A fost “un protest al voluntarilor impotriva picnicarilor”, dupa cum a marturisit si Dragos Bucurenci, directorul Asociatiei MaiMultVerde. O atmosfera extraordinara, multa, multa caldura si daruire din partea tinerilor, voie-buna si la final rock’n’roll pe Insula, in compania trupei NO13. Desigur, nu a lipsit de la colectare nici Catalin Stefanescu alias “Garantat %”. Astazi, Caravana Verde003 va ajunge la Adjud, pe 4 iunie la Marasesti si se va incheia pe 5 iunie, de Ziua Mediului, la Galati. 

M-am atasat din prima clipa de toti acesti oameni pentru ca stiu sa daruiasca frumos si stiu sa primeasca…

 

 

David Mihai

Nu am sa pot uita nicicand ziua de 17 mai 2008, o zi putin spus speciala pentru ce urma sa fie si pentru ce a fost.

*pentru prima oara am nashit un copil, lucru pe care mi-l doream atat de mult de ani de zile, iar vestea ca voi fi nashica a picat (exact cum mi s-a spus) cand nu m-am asteptat
*la ora 6 dimineata, de emotii, am fost in picioare, agitata si precipitata, coplesita de emotii, putin ingrijorata ca nu voi putea tzine copilul in bratze in fatza preotului, pentru ca nu-mi voi putea stapani lacrimile de bucurie, pentru ca lumanarea nu va iesi cum mi-am dorit, pentru ca, pentru ca…
*bineinteles, lacrimile nu au putut sta la locul lor si au inceput sa curga, nasul la fel, iar eu, cu ambele brate ocupate, in soapta, l-am rugat pe Marian (sotzu’) sa mi-l stearga :))
*au inceput sa soseasca invitatii, sora, cristi, alex, prietenii mei dragi
*la ora 19.00 am ajuns la pensiune, unde avea sa se petreaca marele dans si unde totul a fost dupa trei ore, transformat in ceva cu totul deosebit, inedit si extraordinar datorita (da, datorita), unui stupid accident: o dubita “parcata” brusc intr-u stalp de beton, de joasa tensiune, a lasat pensiunea in bezna…toata noaptea
*oameni deosebiti, invitatii au reusit sa faca haz de necaz, si am cantat si am dansat pe muzica ce curgea din noi, pentru ca o aveam in sange: meniaito, brasoveanca, marie si marioara, uite-asa se joaca fata, ionel, ionelule, trandafir de la moldova… trei ore, noi si saxofonul si lumina lumanarilor
*cu sprijinul cuiva de omenie, s-a reusit gasirea unei surse de curent pentru statie: muzicantii au inceput sa cante si au uitat sa se opreasca: dans, dans, dans
*emotiile si hazul prietenilor nostri aflati pentru prima oara la o cumatrie: “nu am mai fost niciodata la o cumatrie, dar puteam sa jur ca nu se face fara curent electric” si rasete
*dans, dans, dans, dans,dans, dans
*numaratul banilor si multumirea finutzului, prin graiul parintilor: ati fost extraordinari, va multumim din suflet pentru tot
*plecarea de la pensiune, cand s-a tras cortina, fara frate :)) care dormea bustean intins pe o canapea si pe care l-am recuperat in cele din urma cu multe hohote de ras
*zambetul cu care m-a intampinat finutul a doua zi (au fost doua zile?), primul zambet pe care mi l-a acordat de altfel, de cand s-a nascut
*bucuria si emotia cu care l-am imbaiat

Nu se poate explica de fapt de ce a fost ziua de 17 (18) mai speciala, una din cele mai speciale din viata mea. Nu pot intelege decat cei care au fost acolo, trup si suflet alaturi de noi, de mama, de tata, de nasha, de nash, de bucuria lor de neegalat, de a-si vedea copilul/finutzul botezat.
E suficient cred sa zic doar atat: am botezat pentru prima oara, lucru pe care, eu si sotul meu, ni-l doream de ani de zile, iar finutzul este cel mai scump din lume pentru ca e al nostru si la fel vor fi si ceilalti, pentru ca vor fi ai nostri iar noi doi, Madalina si Marian, promitem ca vom incerca sa fim cei mai buni nashei din lume 🙂

Va multumim inca o data, tuturor, pentru tot! Si va iubim. Sa nu uitati asta niciodata!

Sora mare

Sora mea e sora mare, asa-i spun eu din anii studentiei. Asta nu pentru ca as avea o alta sora, ca nu am, dar tot sora mare ramane. Ne spunem, ea mie sora mica, eu ei, sora mare pentru ca, in facultate asa ne deosebea lumea: aia mica, aia mare :))

Ii datorez felul meu de a fi. Faptul ca am ajuns sa am incredere in mine. Ca am luat la facultate, ca am terminat facultatea. Ca am avut curajul sa-mi dau demisia, ca fac acum ceea ce-mi place cel mai mult. Ii datorez faptul ca citesc, ca scriu, ca desenez. Ii datorez faptul ca, in anumite momente, ma ajuta sa inteleg ca imi iubesc sotzul extrem de mult, ca ne pastram “nebuni” ca-n prima zi. Ii datorez faptul ca am pastrat langa mine prieteni de ani de zile. Ca radem impreuna, ca nu ma lasa sa plang. Ador momentele in care “hai sa bem un coniecel”, ador s-o aud povestindu-mi despre copiii ei-nepotzii mei. Sora mare are un suflet ingrozitor de mare.

Sora mea e suflul meu de putere. Sora mea e cea care se-ncapatzaneaza sa ma mentina mereu, acolo sus, increzatoare sa privesc in zare prin fereastra din castelul meu. Chiar daca uneori castelul se darama. Sora mea mi-a aratat-cum numai ea stie sa arate – ce-mi place cu adevarat, ce sunt cu adevarat, ma face sa rad, sa pling si s-o iubesc ingrozitor de mult. E sora mea, cea care, chiar de ziua mea, mi-a ridicat din nou, o turla din castel…

Cunoscand-o pe sora mare, ti se schimba viatza… Sora mare nu poate fi “exprimata” in cuvintele altcuiva decat in ale ei: http://blogs.greenvision.ro/sinzi/

LA MULTI ANI, SORA MARE! TE IUBESC!

si asta este tot pentru tine:

http://uk.youtube.com/watch?v=Gh6NS2D0pW8

Primavara, peste noapte!

Incepind de simbata, 22 martie, este, oficial, primavara. Sau, cum spun specialistii, a inceput primavara astrologica.

Ziua de vineri a fost egala cu noaptea dinspre simbata. “A fost echinoctiul de primavara si, incepind de astazi, fiecare zi este mai «voinica» decit noaptea, adica va fi din ce in ce mai lunga. Totul va dura pina la solstitiul de vara, din 21 iunie, cind ne vom bucura de cea mai lunga zi din an” a explicat seful Serviciului Regional de Prognoza Vremii Bacau, Gheorghe Canache. Potrivit acestuia, primavara isi va intra in drepturi chiar din acest week-end, cind vom avea parte de temperaturi de 18-20 de grade Celsius in cursul amiezelor. http://www.ziaruldebacau.ro/index.php?articol=28236

Cu alte cuvinte, mereu Toparceanu:

Dupa-atata frig si ceatza

Iar s-arata soarele.

De-acum nu ne mai ingheata

Nasul si picioarele!

Cu narcisi, cu crini, cu lotusi,

Timpul cald s-apropie.

Primavara asta totusi

Nu-i decat o copie.

Sub cerdac, pe laurusca,

Cum trecura Babele,

A iesit un pui de musca

Sa-si usuce labele.

Pasarile migratoare

Se re-ntorc din tropice.

Gazele depun la soare

Oua microscopice.

Toata lumea din ograda

Canta fara pauza.

Doi cocosi se iau la sfada

Nu stiu din ce cauza.

Un curcan sta sus, pe-o barna,

Nu vrea sa se bucure.

Motzul rosu ii atarna

Moale ca un ciucure.

Doar Grivei, batranul, n-are

Cu ce roade oasele.

Ca de cand cu postul mare,

Toate-i merg de-a-ndoasele.

Pentru cate-a tras, sarmanul,

Cui sa ceara daune?…

Drept sub nasul lui, motanul

A venit sa miaune.

Dar acum l-a prins potaia

Si-a-nceput sa-l scuture…

Peste toata harmalaia

Trece-n zbor un fluture.

Pe trotuar, alaturi salta

Doua fete vesele…

Zau ca-mi vine sa-mi las balta

Toate interesele!

http://uk.youtube.com/watch?v=5B67QC91qBE

La multi ani, Taticul meu, te iubesc mult!!!

Ce cadou as putea eu, Taticul meu, sa-ti daruiesc de ziua ta?… Banalul after shave, deodorantul str8 care stiu ca-i preferatul tau… Dar in afara de asta, Taticul meu, ce as putea sa-ti daruiesc? Pentru ca vezi tu, Taticul meu, asa ne-ai conceput, sa nu ne putem multumi cu a ne darui unii altora doar atat, un produs infashurat frumos, cochet intr-o bucata de hartie…

Dragul meu Tatic, imi aduc aminte ca stiai, cand eram mici, raspunsul la orice intrebare… Stiai ca usturimea unei zgarieturi trece cu pansarea locushorului acela ranit, cu o frunza de patlagina. Ca macrishul are frunzulitza in forma de inimioara, atunci cand ne vedeai ca papam de fapt trifoi… Ca paianjenii sunt foarte folositori la casa noastra si de aceea nu-i bine sa-i strivim sub papuc. Stiai, Taticul meu de ce ninge, de ce ploua, de ce-i soare… Stiai cate-n luna si-n stele si ne faceai sa radem mult si zgomtos, asa ca tine… Mai tii minte cand ne-ai facut arcuri cu sagetzi din nuielushe de alun?… Ce mandre eram ca nimeni pe lume, nici cei mai vestiti eroi, n-aveau asa arcuri ca ale noastre. Si ce mandre eram, printesele lui tata, infashurate in cearshafuri albe, locuind intr-un castel de nisip sau de cuburi roshii, verzi si-albastre…Ti-aduci aminte cum iti rasuceai mustatza, visator, cand spuneam poezii pe scena casei de cultura? Si cum mergeam in crang sa culegem viorele?…

Taticul meu, sunt atatea pasari care canta in geamul meu si-as vrea sa te mai intreb cum se numesc ele, de ce-si fac cuib aici, de ce sunt galbene cu negru, de ce merg si nu tzopaie… Stii ca ascult acum Bob Dylan? Stii ca ascult in fiecare zi Bob Dylan si ca-mi vine sa plang de cat de frumos canta si-ti multumesc in fiecare zi pentru asta?…

Dragul meu Tatic, anul acesta m-am gandit ca nu-i suficient doar sa iti spun ca te iubesc, anul asta simt nevoia sa-ti si scriu asta, s-o strig in gura mare. Si nu intamplator, Taticul meu. Astazi vreau sa strig in gura mare ca stiu ca esti mandru de noi, fetele tale, toate trei, stiu ca in zbuciumul tau zilnic, in momentele de ignoranta fata de noi, tu tot la noi te gandesti. Stiu ca muncesti atat de mult, pana la a uita de tine, pentru noi… Dar, Taticul meu, a venit vremea sa inchizi putin calculatorul, sa tragi aer in piept si sa primesti asa cum se cuvine cadoul de la noi. Adica pe noi, gandurile noastre, iubirea noastra toata…Astazi, de ziua ta, Taticul meu, m-am gandit sa-ti daruiesc dorul meu tot. Pentru ca mi-e dor de tine, Taticul meu, chiar daca suntem usa in usa si te vad in fiecare zi… Te iubesc mult, Taticul meu, la multi ani!…

Dupa o luna…

Ce multe poti invatza intr-o luna! Cati oameni frumosi cunosti, cate voci auzi, cu cate contacte pe messenger te alegi… Doar dupa o luna. Si cate certuri, si cate mici rautatzi, si cate frustrari si cata oboseala, dar ce multe satisfactii!! Doar dupa o luna…

Cam asta mi s-a intamplat mie dupa o luna de lucru la radio. Care astazi, implineste o luna de emisie… 🙂