Category Archives: iaca, poznă!

Un hap de sinceritate

Un mic deliciu de ieri:

Facand cunostinta pentru prima oara cu fetita unor oameni tare dragi mie, am ajuns inevitabil la intrebarea “cati ani ai tu?”. Micuta spune “cinci, acusi fac sase”.

Eu: Ahaaa, inseamna ca mergi la scoala din toamna?

Ea, apasat, cu mandrie: Da, la clasa zero.

Eu: Cred ca esti tare bucuroasa si abia astepti sa incepi?

Ea, sincera, atat de sincera ca ne-a lasat fara reactie de moment, cu ochii inseninati deodata ca de o mica victorie, cu mainile gesticuland in aer a fericire, raspunde:

Daaa, abia astept, abia astept sa merg la scoala! O sa ies in TOATE pauzele afara! :))

Dino

De ziua copilului, fetita noastra de doi ani si trei luni a ales sa plece dintre rafturile pline de jucarii si jocuri care mai de care, la brat, cu… un dinozaur.

Iar eu zambesc, zambesc si iar zambesc, ce complicata minte avem noi, parintii si cat de necugetat, uneori, suntem dispusi sa cheltuim cand, de fapt, copiii nostri nu au nevoie decat de un lucru atat de banal, precum un dinozaur, sa fie fericiti.

Un dinozaur oferit, desigur, cu cea mai mare dragoste. :))

Noroc urat mirositor

Ştiu, anumite lucruri nu trebuie date afară din casă. În cazul de faţă, nici măcar în casă, dar deh, ele fac parte din deliciul (chiar dacă neplăcut pe moment și foarte, foarte urât mirositor) unor momente memorabile din viața de părinte, așa că…

Ieri, în timp ce eu spălam vase bun bazată că fetița mea de doi ani se uită la desene animate, numai ce-o aud lipa, lipa, venind în bucătărie, pentru a mi se înfățișa spășită oarecum, dar și uimită și puțin glorioasă, modelând în mânuțe mici gogoloaie. Care nu, nu erau din plastilină.

În tot acest timp, olița continua, în așteptare, dar mai ales în gol, să se uite la desene animate…

Pilaf


Un mic deliciu de ieri:

In timp ce, impreuna cu fiica mea, hraneam cu fire de iarba niste oite si caprite, o fetita de vreo cinci anisori vine catre noi si-mi spune: Stii, si eu am o broscuta testoasa acasa.

Eu, minunata de asa avere, o intreb: Si broscuta ta papa iarba?
Ea: Nuuu, ca nu e o broscuta adevarata.
Eu: Ahaaaaaa, e de jucarie deci. Pai asta este grozav ca inseamna ca-i poti da sa pape orice!
Ea: Daaa, chiar si pilaf! :))

“Da’ trenu’ tuc, tuc, tuc”…

Modificari temporare in circulatia trenurilor de calatori: CFR Calatori anunta ca, pe fondul efectuarii unor lucrari de consolidare la podul dintre statiile Lunca de Sus si Lunca de Mijloc, circulatia anumitor trenuri pe calea ferata va fi inchisa, joi, 22 noiembrie.

Astfel, potirvit CFR, in ziua amintita, se anuleaza trenul 1870/-1 pe relatia Galati – Ghimes – Targu Mures si trenul 1871/-2 in relatia Siculeni – Ghimes – Galati, iar trenul 1646 Tg Mures – Siculeni – Bucuresti Nord nu va detasa in statia Siculeni grupa de vagoane pentru trenul Siculeni – Gimes – Galati. De asemenea, trenul 5223/-2 va circula in relatia Ghimes – Comanesti, dar se anuleaza pe relatia Miercurea Ciuc – Ghimes, iar trenul 5201/-2 va circula in relatia Marasesti – Ghimes si se anuleaza in relatia Ghimes – Miercurea Ciuc. “In intervalul orar in care se vor executa lucrarile, traficul feroviar este restrictionat pe relatia Miercurea Ciuc – Ghimes si retur, transportul calatorilor, intre cele doua statii, fiind asigurat cu mijloace auto”, a comunicat CFR Calatori.

Pentru a evita eventualele neplaceri, calatorii sunt invitati sa se informeze din timp cu privire la circulatia trenurilor pe rutele dorite.

Jurnal de mijloc de clasa a VIII-a (Deznodământul)

14 – I – 1994
Alina trebuie să-mi dea o pisică foarte curând.

27 – I – 1994
Dacă pisica ce mi-o va da Alina va fi ”pisică”, îi voi pune numele Julietta – Scarlett – Venus – Delilah, iar dacă va fi motan, îi voi pune numele Carol – Ferdinand – Othello – Cupidon (sau Eros) și-l voi striga Cupidon. Pe ”pisică” o voi striga Scarlett.

4 – II – 1994
Ba nu, dacă va fi pisică, o voi striga Delilah.

12 – III – 1995
Na, că e motan, e de la Anda și-l cheamă Gică.

Puțin despre iubire

Lui George, ”Inima Bacăului”, i-a ticăit o năzbîtie. Și cum eu mă dau în vînt după năzbîtii și năzbîtioși, nu puteam să nu o agreez total și pe aceasta. Pe scurt, Inimii noastre i s-a făcut de-un ”monument al iubirii” în Bacău. Adică ce, numai în alte orașe din întreaga lume, să existe un astfel de monument sau loc în care oamenii să-și mai arate într-un fel iubirea? De ce nu și în Bacău unde, de bună seamă, sînt atîția iubăreți și iubăcioși? Ba, eu zic că da, merităm să avem un monument al iubirii și susțin, împreună cu iubăcioșii din Divan, finalizarea unui astfel de proiect.

Este nevoie însă, pentru asta, de cît mai multe păreri ce pot fi exprimate prin comentarii sau prin participarea la sondajul de la sfîrșitul argumentelor lui George.

The Beatles – all you need is love

Asculta mai multe audio diverse

Intalnire la Divan: sefu’ de la Judetean

Foaie verde, frunză plată
joi, pe seară, la Divan
iar am cam facut-o lată,
dar e gata pe-acest an!
Tura asta, la o vorbă,
Dragoş Benea fu chemat
care, cu săgeți în tolbă,
ne-a cam dat… bătăi de cap.
Domnu’, pentru cin’ nu stie
aparent(?) prietenos,
cu umor și ironie,
are darul, nu “lipsit” de serios,
să răspundă la întrebări
-chiar picante în esență-
asumîndu-se-n urmări,
fără fast, cu reverență.
Mi-a plăcut de dumnealui
ce să zic, e-abilitat
să îți pună pofta-n cui
să se joace, dar cu cap,
cu tot felul de chichițe,
şi să apară-n inedit,
din povești, mici gogorițe,
drept un om obișnuit.

db

Prin politică şi carte,
acte administrative,
filme cu mesaj aparte,
de bun simţ şi distractive,
-toate nu făr` de-alibi –
ca şi cum eram pe piste
am parcurs pe “biciclete”,
“circuitul Dragoş B(i)”.
Vreo cinci ore să fi fost
dragi băieţi, cochete fete,
(nu chiar cît o zi de post!)
lunga-ne călătorie:
dans-tango în Argentina,
libertate în New York,
parcă cine să mai ştie,
poate-am fi ajuns şi-n China
dacă orologiu-noapte
nu bătea doişpe jumate… 😀

Pentru cel care nu ştie
Nota Bene o să fie:
Dragoş Benea-i, în Bacău,
preşedinte – nu chiar rău –
la Consiliul Judeţean.
Gata, mi-a ajuns pe-un an
toată această sindrofie,
vă salut din pălărie,
las’ pe alţii* să mai scrie.

Tango argentinian

Asculta mai multe audio diverse

*
contrasens, fara filtru, aghiuta, kristofer, talent irosit, inima bacaului, criticati, kaysha

foto: contrasens

Cu blogul la Primărie

Nici nu știu dacă-i de bine,
așa că, de nu te ține,
rog, mai bine nu citi
ce-am aici a povesti!

Periodic, la Divan
mai un VIP, mai un local
este provocat să stea
la povești fără perdea.

Primul invitat a fost
-scriu tîrziu, nu fără rost,
în The Stage – trăi-ți-ar pub-u’!-
un artist: Me! Mărgineanu.

Este drept, atunci n-am scris
dar nu pentru c’am omis
ci, pen’că, nu doar o dată
noi am cam făcut-o lată! 😀

Iaca poznă, după asta
ne-a pus focul, nu năpasta!
următoarea ”sindrofie”
s-o avem la… primărie.

Evident, chiar cu edilul
care-a prins cam care-i șpilul,
răspunzîndu-ne, da, zîmbitor,
stilului provocator.

N-am să fac aici tam-tam
-sincer, nici habar nu am
cum se face treaba asta-
o să zic doar, și-asta-basta,

Chiar de-o știi că, din fotoliu,
orice om plin de orgoliu,
cînd coboară, e pe dos:
vesel, bun, prietenos.

S-a vorbit, fără perdele,
despre ”trebi” europene,
despre fonduri, energie,
chestii de inginerie

Despre mici-mari demnitari,
despre cîini comunitari,
de poluare, de termie,
despre azi, de ce-o să fie…

Și-am aflat și-una fierbinte:
avem vicepreședinte
băcăuan la CEMR!
Vrei să știi și cine e?

Hai, că nu te țin pe jar:
Stavarache, domn’ primar.
Și cu asta, am tras yala,
mi-a ajuns sporovăiala,

Mai picant și mai cu sos,
las colegii* să mai scrie.
A! Parol! Nici de-o clătită
să fac vers, n-am fost plătită! 😀

Victor Socaciu – Opinia mea

*contrasens, aghiuta, inima bacaului, kristofer, talent irosit, criticati

Trei băieți pe bicicletă

Mergeam lălîi, cu toamna prea repede în nări, tînjind la soarele de ieri, rușinată de toată apăsarea asta, de faptul că-s așa de luni, mîhnită, obosită, cu capul plecat, posomorîtă de-a dreptul, fără s-aștept ceva să-mi schimbe starea, dezamăgită totuși pe-undeva că drumul meu, același de fiecare zi, nu are azi cu ce să mă surprindă.

Aproape de casă, pe trotuar, în fața mea, trei băieți pe biciclete. ”Să aibă nouă-zece ani”, mi-am spus, dînd să mă feresc din calea lor, joacă-obișnuită.

”Veniți să luăm?”, aud, aproape șoptit, conspirativ, vocea unuia dintre ei, aflat mai deoparte.
”Nu… nu venim…”, vine răspunsul, la fel, conspirativ, dar nu lipsit de speranța că nu va fi așa.

Încetinesc suspicioasă, picată brusc din alte generații, pasul. Voiam s-aud ce pun “golanii” la cale.

Șovăielnic: ”Nu mă, nu venim… Daaa’ cît ai?”
Scurt: ”Douăzeci de mii!”
Șovăielnic: ”Păăi… ăăă, și ne ajung?”

Tăcere…

Triumfător: ”Și cu zece mii de la Mihai, fac treizeci de mii!”
Exploziv: ”Uraaaaaa! Fix de două pachete de mentosaaaneeeeeeee!”

Trei băieți pe biciclete au cotit-o rapid spre alimentară.

Zîmbesc.

Rîd de-a dreptul, de fapt, fericită că drumul meu spre casă mi-a dat motive să-l parcurg, cu dragoste, și mîine.


Asculta mai multe audio Muzica