Category Archives: lumea în imagini

Gândurile mele haotice despre ”decupajele” coerente din ”Caruselul cu hamsteri” ale lui Adrian Jicu

10686911_1002896159726840_1432605829752313530_n

Dincolo de faptul că m-a luat prin surprindere totală propunerea lui Adrian Jicu de a vorbi eu despre cartea domniei sale, ”Caruselul cu hamsteri. Decupaje din literatura postdecembristă”, negăsind nici un motiv temeinic în mine de a face asta, aceeași propunere m-a onorat peste măsură. Uau, nu doar că mi s-a propus să vorbesc despre o lucrare, dar ea este și una născută din mîna unui critic. Despre care, critici, nu pot să nu mă amuz de idee, în urmă cu câteva zile, la un eveniment la care am avut privilegiul să particip, The Power of Storytelling organizat de Decât o Revistă, unul dintre speakerii care m-au inspirat în mod real, Chris Jones, a spus ”dă-i naibii, dintre toți condeierii, criticii sunt cei mai fricoși, de aceea aleg să scrie despre alții!”.

10506750_10206000713323291_2607277026224548462_o

Trecând peste asta, haotic, ceea ce mi-a plăcut în mod deosebit la volumul lui Adrian Jicu a fost tocmai faptul că gândurile sale despre autori și scriitura lor – nu toate sunt opere! – nu mi-au dat nici pe departe senzația că sunt ale unui critic literar în accepțiunea clasică. Am citit ”Caruselul cu hamsteri” în scurte pauze de cafea și exact acesta a fost sentimentul: că am stat, de fapt, de vorbă cu autorul la o cafea. De altfel, autorul însuși recunoaște de la bun început că ceea ce urmează a i se dezvălui cititorului este de fapt autodezvăluirea acestuia. ”Sunt, după cum se va vedea, și cronici pozitive și cronici negative – spune Jicu – caci ele ma definesc în egală măsură. Este și motivul pentru care Caruselul nu e o simplă colecție, în diacronice, a unor scriitori și opere semnificative, ci o selecție de comentarii despre cărțile pe care le-am citit. Din acest motiv, volumul poate fi văzut ca o oglindă (parțială) a ceea sunt eu: cu gusturile, cu preocupările, cu prejudecățile și umorile mele”. Da, asta este cartea lui Jicu. O oglindă, chiar dacă una parțială, a sa. Una în care, privindu-mă, m-am regăsit pe alocuri și eu, cu bucurie.

10456164_1002895903060199_3511516743587646015_n

De la bun început nu mi s-a dezvăluit imaginea unui critic în accepțiunea clasică, după cum spuneam. Nici pe departe. Ci, aceea a unui iubitor de carte, a unui iubitor de oameni și fin observator, dincolo de operele acestora, al lor. Majoritatea cronicilor lui Jicu – apărute în Atreneu cu precădere – încep printr-o descriere a autorului, devenit personaj astfel, despre care urmează să vorbească. O descriere fizică chiar, o descriere a ceea ce-l definește pe autor ca om, înainte de a fi scriitor. Jicu nu face distincție, așadar, neapărat, între om și scriitor, de aici, subiectivismul – poate considerat de unii exagerat – în expunerea părerilor despre doar scriitura omului…

N-am putut, de asemenea, să nu remarc, citind tot mai pe nerăsuflate cronicile lui Adrian Jicu, că, fără a nedreptăți pe careva, el face dreptate unor autori dați deoparte de tabieturile lumii băcăuane scriitoricești. Cercul poeților băcăuani a fost, astfel, închis pe nedrept – crede Jicu și sunt total de acord cu domnia sa – unor autori extraordinari. Dacă ar fi să exemplific acum, mă gândesc la cel puțin doi autori: Ion Tudor Iovian și Adrian Crețu.

N-am putut, de asemenea, să nu remarc ironia – una fină – a criticului Adrian Jicu la adresa unor autori (băcăuani cu precădere) care, nelipsiți de originalitate (Jicu, repet, nu nedreptățește pe nimeni), și-au autoproclamat, exagerat, statutul de poet. Sunt de acord. Versificarea e una, poezia e alta.

În fine, n-am putut să nu remarc la Jicu, o oarecare stare de frustrare născută tocmai din ceea ce iubește el să facă mai mult: să citească. Că de, nu orice vers e poezie și nu orice caligraf e și poet. Și e frustrant, da, să fii nevoit (pentru că asta ți-e meseria) să accepți să citești și să recitești versuri scrise de caligrafi și să mai și scrii despre ele…

De aceea, în orașul ăsta în care (și) Jicu zice că aproape nu se întâmplă nimic, această neîntâmplare eu o pun (și) pe seama repetatelor manifestări așa-zis culturale, asumate de așa-ziși oameni de cultură, un cerc în care se învârt aceleași chipuri, aceleași glume, aceleași ironii la adresa tinerei generații. Toate sunt departe, departe tare, de poezie.

Caruselul cu hamsteri – Decupaje din literatura postdecembristă” – urât și neatrăgător sună acel ”Decupaje din….”! – mi s-a părut, dincolo de a fi o carte de critică, una de portrete. Și mi-a plăcut tocmai de asta. Și mi- a plăcut pentru că m-a determinat să pun mâna pe scrierile unor autori, la fel cum mi-a confirmat că nu e cazul să insist cu alții…

1899743_10206000715803353_235786382941260951_o

Lansarea ”Caruselului…” a avut loc sâmbătă, 1 noiembrie, în clubul The Stage din Bacău, o lansare atipică (în cadrul proiectului Pasajul CFR este al tuturor, al Asociației Mutatis Mutandis din Bacău), de la mișto până la extraordinară, la care au contribuit Eliza Noemi Judeu, Marius Manta, Dragoș Burlacu, Alina Chiriac, Ionuț Popa, Alina Căprioară și eu. Nu mai am acum cuvinte de spus ce și cum, le-am spus acolo, în ”pasaj”.

A scris frumos, despre, Gheorghe Bălțătescu, în Deșteptarea. 🙂

FOTO: Constantin BROSU și Bogdan ICHIM

Evadări muzicale ca niște Descântece, cu Firma

Când eram în anul I-II de facultate, împreună cu soțul meu de acum, prieten pe atunci, tolăniți în patul stricat al vreunei camere de cămin studențesc, cu muzica de la nu știu ce post TV (alb-negru) de muzică pe fundal, puneam țara la cale. Așa cum știu să o pună tinerii de 20-21 de ani. Așa s-a întâmplat să auzim prima dată de Firma. Wooow, am zis amândoi! Asta e tare! Și dădeam televizorul mai tare. La maxim.

După ani, tolănită în fotoliul sufrageriei noastre, alături de prietenul meu de atunci, soțul meu de acum, citind amândoi ”țara la cale” pusă de ceilalți pe rețele de socializare, exclam: Wooow, ce tare! Firma a revenit! Și are concert! Și e pe 16 octombrie, taman când mă nimeresc eu în București!

From Evadarile noastre muzicale

Așa am ajuns la concertul de Descântece cu Firma din Silver Church, de pe 16 octombrie 2014. Nu cu soțul meu, delegația era a mea, dar cu o prietenă din copilărie. Și a fost mișto! Mișto tare de tot, atât de mișto că am rămas amândouă, eu și prietena mea, cu mici obsesii muzicale după. Și, culmea, nu mai avem de muuuuulți ani, 20. Și e bine că am rămas cu mici obsesii.

Ce vreau să spun – DIN NOU – este că dincolo de cuvinte, recenzii, povestiri, este muzica live. Este concertul. Evenimentul. Proiecția. Și numai prin prezența ta acolo, vei putea simți și înțelege că DESPRE TINE este vorba în toate aceste evadări în afara timpului tău. De care fals ne plângem că nu-l avem.

Atât mai spun: pentru tot ce a fost, ce este și TOT CE VA FI, la cei (ai mei) 35 de ani, Firma, îți mulțumesc! 🙂

P.S. În deschidere au cântat niște băieți la fel de mișto, Harlequin Jack! Jos pălăria, sunt pe lista mea de ”de aprofundat”.

Rock si motoare la Valea Budului

N-o fi fost el, sfarsitul de saptamana, cu folk si Vama, a fost insa, cu motoare si rock la Valea Budului in tabara, motiv bun sa-mi treaca de necaz ca altfel n-avea cum cu toti oamenii lui frumosi, cu muzica lui, cu linistea lui pentru suflet. Numai bun, adica, sa inceapa orasul asta sa-mi para iarasi viu.

Ce vreau sa spun este ca lume buna, motoare si rock, veselie maxima si ganduri frumoase au reinviat Tabara de la Valea Budului, Bacau, acolo unde, in perioada 1-3 august a avut loc cea de-a III-a editie a Taberei Moto Rock, eveniment organizat de AS Bikers Brotherhood Bacau, cu sprijinul Draconis RC.

Poze

Ne-au incantat: Vespera, Bucovina, Altar, Krepuskul, MadDriven, Andrei Cerbu, Shukar Nation, Blue Velvet, Masked Toys şi Stonelight.

Felicitari, Ionut!

”Nebun de alb”, Emeric Imre revine in The Stage

E aproape o tradiție de-acum, ca puterea de a trece peste gerul iernii să ne-o dea, prin căldura cântecelor sale, încă ”Nebun de alb”, nimeni altul decât… prietenul EMERIC IMRE! Pentru a patra oară, artistul revine în Bacău, în The Stage, pentru ca duminică, 13 ianuarie, să aducă publicului – prieten bun, o seară cum numai el știe să dăruiască, iar cel din urmă să primească.

From Evadarile noastre muzicale

Față de dățile trecute, Emeric Imre nu vine, însă, singur ci, alături de Gabriel Ghiță și Sorin Zamfir, o parte din formula Emeric Set.

http://youtu.be/xYlU1wg9UmY

Anticipăm o seară deosebită”, spun organizatorii concertului, garantez încă o seară de neuitat, spun eu. Și vă invit chiar, cu drag, să luați loc la masa mea! 🙂

Prețul unui bilet este de 15 lei
Relații și rezervari:0734/990988

In cateva cuvinte

Oamenii gri se inmultesc atunci cand eu nu mai iubesc…” v-ati gandit vreodata la asta? Ati incercat sa va imaginati cam cum ar fi daca intr-o zi i-ati vaduvi si numai pentru o clipa, pe cei de langa voi, de iubirea voastra? Vaduvindu-va, astfel, pe voi insiva de iubire? Oribil scenariul acesta, sa te trezesti intr-o zi ca nu mai esti capabil sa iubesti si sa primesti iubire…

Lasati-ma astazi sa va spun, in cateva cuvinte, despre iubirea ca IMBRATISARE prin cantec si ca imbratisare de drept primita din senin (nepretuita imbratisare, mai nepretuita decat orice autograf din partea Artistului sau decat orice fotografie in care tu, fanul, esti unit intr-un zambet cu el), despre imbratisarea primita fara a fi ceruta precum se cere autograful sau fotografia, despre sinceritatea ei, despre intensitatea ei, despre valoarea pe care ea o da Artistului si despre valoarea pe care ti-o da tie, ca public.

Am fost putini (si de data asta!), la concertul – OKEAN – de sambata noapte, 8 spre 9 decembrie 2012, din The-Stage Bacau, al trupei TRAVKA! Dar a fost atata sinceritate, iubire si a fost atata crez artistic si atata poezie cat nu pot eu aici sau vreodata sa cuprind in cuvinte. Poate doar, (prin)intr-o imbratisare…

Dincolo de cantec, astept cu nerabdare – privesc prin OKEAN spre – si o lansare de roman… 🙂

Tinerii din echipa alb-rosie o comit din nou

Este vorba de voluntarii Crucii Roşii Bacău, nu de vreo echipă de fotbal sau de vreo formaţiune politică, evident. Este vorba despre acei tineri băcăuani cărora, personal, le port un respect deosebit şi faţă de care nutresc un sentiment de reală simpatie. Pentru că sunt inimoşi, implicaţi şi mereu, da, da, mereu, fie ploaie, vânt sau ninsoare, mereu prezenți în casele și inimile semenilor atunci când cei din urmă sunt la ananghie.

În luna decembrie 2012, voluntarii Crucii Roșii Bacău o comit din nou. Vor fi, adică, pe tot parcursul lunii, aproape de copiii și familiile acestora aflate în dificultate socio-economică, dar și de vârstnicii singuri din județ, tuturor acestora, tinerii trecându-le pragul pentru a le dărui câte puțin din cele trebuincioase mesei de Crăciun și Anul Nou, ceva jucării și alte lucruri de folos, precum și câte puțin din căldura lor sufletească.

Pentru ca Sărbătorile de Iarnă să fie pentru beneficiarii Crucii Rosii Bacau cu atât mai reușite, voluntarii au însă, la rândul lor, nevoie de sprijin. Din partea noastră. A celor care, neavând poate timp să mergem la beneficiari, putem fi totuși, voluntari, sprijinind demersul Crucii Roșii Bacău prin donații financiare și materiale (alimente greu perisabile, dulciuri, îmbăcăminte şi jucării).

Acestea pot fi depuse în recipientele special amenajate în hypermarketurile din Bacău și în școli și licee. Ele vor ajunge, cu certitudine, până de Sărbători în casele și inimile a 1500 copii școlari și preșcolari, 300 persoane vârstnice şi 150 familii din Onești, Slănic Moldova, Oituz, Moinești, Comănești, Corbasca, Răcăciuni, Colonești, Răchitoasa, Plopana, Secuieni, Traian şi Bacău.

Toate acestea se întâmplă în cadrul proiectului Caravana Moş Crăciun al Crucii Roșii Bacău, proiect care, pentru al patrulea an consecutiv se dorește a fi o reală reușită.

FOTO: CRUCEA ROȘIE BACĂU

Lumea poveștilor lui Mari Bucur, la mine acasă!

Vă mai amintiti de Square, adica ”locul de întâlnire cu lumea” al lui Mari Bucur? Dacă da, atunci veți înțelege mai bine de ce sunt fericită, privind imaginile de mai jos. Dacă nu, nu-i bai, citiți mai întâi povestea ”pătratului” atât de bine creionată de Laura, iar apoi priviți din nou, imaginile de mai jos!

From Diverse

Ei bine, o fărâmă din lumea poveștilor lui Mari a intrat în casa mea. Din nou. Pentru că, în urmă cu ceva ani, să tot fie vreo opt, așa, o altă fărâmă din lumea lui Mari a intrat în casa mea. De atunci m-am îndragostit de ea, de lumea lui Mari, adică și de Mari mai târziu, odată cu privilegiul pe care l-am avut de a o cunoaște personal. De atunci, și nu mint și nu exagerez, cred că Mari Bucur a devenit pentru mine artistul plastic băcăuan preferat.

From Diverse

Am vrut neapărat să vă împărtășesc puțin din dragostea asta a mea, aparte, pentru lumea poveștilor lui Mari. Asta pentru că se apropie Moș Neculai, Moș Crăciun, Anul Nou și mi-a cășunat că o cutiuță ca cea din imagine -frântură de poveste!! – poate reprezenta pentru oamenii speciali din viața noastră, un cadou deosebit.

Cutiuțe multe, colorate, care mai de care mai frumoase și mai ochioase pot fi văzute la Fondul Plastic – Galeriile Frunzetti din Bacău, str. N. Bălcescu nr.12, de unde se pot și cumpăra, la un preț mai mult decât rezonabil. Cutiuțe pot fi admirate, de asemenea, și pe pagina de FB a lui Mari care, dacă-i dați un mesaj vă va spune mai multe despre ce înseamnă ele pentru ea și ce-ar putea însemna pentru voi! Pentru mine, o cutiuță de-a lui Mari a fost detaliul care a transformat o cameră frumoasă, într-o cameră de poveste… 🙂

Mesajul meu

Mulțumesc, Centrul de Prevenire, Evaluare și Consiliere Antidrog Bacău, mulțumesc voluntari și prieteni de voluntari pentru această seară, vă mulțumesc și vă iubesc!

Pe scurt, pe scena Teatrului Municipal ”Bacovia” Bacau, în aceasta seară de 16 noiembrie 2012, a avut loc Gala ”Mesajul meu antidrog”, ediția 2012, un eveniment tare drag mie (și nu numai mie se pare, având în vedere că sala teatrului s-a dovedit a fi neîncăpătoare pentru public) de la care cei mai buni participanți la concursul cu același nume, etapa județeană, au plecat acasă cu diplome și premii importante oferite de sponsori inimoși.

Și În acest an, participanții au fost numeroși, elevi de gimnaziu și liceeni îndrăznind să râvnească la un premiu, înscriindu-se la una sau mai multe secțiuni ale competiției: creaţie pagină web, film scurt metraj, spot publicitar, fotografie digitală, arte vizuale, eseu literar și sport.

Gala in sine a fost un spectacol în care de la copii de vârstă preșcolară, până la liceeni și voluntari adulți, cu toții au arătat prin cântec (pop, rock, hip-hop), poezie, teatru și dans că iluzia si visul nu sunt totuna.

From Diverse

Cu distincții au plecat însă, de la Gală nu doar câștigătorii propriu-zis ai concursului ”Mesajul meu antidrog”, ci și cei care, au considerat reprezentanții și voluntarii Centrului Antidrog Bacău, de-a lungul anului, dar nu numai, fiecare pur si simplu, sau prin specificul domeniului de activitate în care profeseazâ, au fost alături de ei, de consumatori, de părinții lor și prietenii lor etc.

Ei bine, o astfel de distincție mi-a revenit și mie. O mare, mare, mare surpriză pentru mine, emotii ”cumplite” și un mesaj din partea mea care sper din tot sufletul că a fost perceput cum trebuie… Vă mulțumesc încă o dată și va iubesc!:)

FOTO 2: Tudor Rebegea

Oamenii mari incep sa descopere drogurile

Da, da, chiar asa, oamenii mari – medici, profesori, autoritati etc. – incep sa dea de gustul drogurilor. De gustul amar, desigur, acel gust pe care ti-l lasa tie, ca parinte, vestea – incredibilă? – că propriul tău copil, copilul tău atât de bine educat acasă și cu note mari la școală, consumă, totuși, droguri. Oamenii mari încep sa descopere că acel ”mie nu mi se poate întămpla!” este o minciună…

Cam asta ar fi- și-o spun cu bucurie!! – concluzia la care au ajuns niște oameni mari – adulți adică, dar și mari în funcții – reuniți pe 15 noiembrie 2012 la Spitalul Județean de Urgență (SJU) Bacău într-o, culmea, nici nouă și nici banală dezbatere pe marginea consumului de ”etnobotanice”, consum care în rândul adolescenților cu precădere este tot mai mare. Dezbaterea a avut loc în cadrul unei întâlniri de lucru organizată de Cartel Civic ”Viață, Mediu, Sănătate” Filiala Moldova și SJU Bacău.

Bine, bine, avem concluzia. Mai departe însă? Mai departe, îmi permit să cred, va trebui să înțelegem că atât vina, cât și responsabilitatea în ceea ce privește comportamentul copiilor noștri ne aparține. Nouă, tuturor. Inclusiv copiilor de la o anumită vârstă! Plecând de la fiecare din noi în parte, înțelegând și informându-ne asupra problemei în sine și a implicațiilor ei, cooperând apoi cu toți factorii implicați poate că am găsi mai ușor răspunsuri la întrebări aparent fără: de ce tocmai mie?, cu ce am greșit?, unde am greșit? etc.

From Diverse

Trecînd peste părerea mea, însă, iată cîteva date statistice:

De la începutul anului 2012, pană în luna octombrie inclusiv, persoanele MAJORE care au ajuns în Unitatea de Primiri Urgențe Bacău cu consum DECLARAT de ”etnobotanice” au fost în număr de 40. În aceleași interval, în urgențe la Pediatrie au ajuns 250 de copii și adolescenți. Acestea sunt datele furnizate de reprezentanții Spitalului Județean de Urgență Bacău. La rândul lor, reprezentanții Centrului de Prevenire, Evaluare și Consiliere Antidrog Bacău au declarat că numărul persoanelor – părinți de consumatori, prieteni și consumatori – care s-au adresat cel puțin o dată pentru consiliere este, de la începutul anului, de peste 120. Majoritatea consumatorilor sunt adolescenți între 16 și 18 ani, iar în 2011, cel mai tânăr consumator de ”etnobotanice” declarat la nivel național era în vârstă de OPT ANI si este din BACĂU

Centrul Antidrog Bacau își are sediul în str. Condorilor, nr. 4, Bacău, judetul Bacău și ușile deschise.