Nu stiu din ce cauze, nu mai pot incarca poze de pe calculatorul personal, pe blog. Este de altfel, motivul principal pentru care mi-a pierit cheful de scris. 🙁 Ma poate ajuta careva cu vreo explicatie? De mentionat faptul ca, de pe computerul de la serviciu, de exemplu, pot uploada poze pe blog. Multumesc frumos anticipat si cu o bere, dupa…
M-am îndreptat spre librărie hotărâtă să-mi cumpăr cartea pe care vineri nu am luat-o, nu ştiu exact din ce motive. Nu-mi amintesc nici titlul, autorul cu atât mai puţin, ştiu doar că vineri, pe măsura ce mă îndepărtam de librărie mă umfla plânsul că nu am luat cartea aceea. Ironia sorţii (sau nu), cartea mea pe care aş fi fost în stare să dau astăzi cu mult mai mult decat m-am abţinut vineri s-o fac, cartea mea, cum spuneam, dispăruse de pe raft. Nărăvaşă, m-am apucat de aruncat ochii pe rafturi,îin anumite momente pe doua rafturi deodată, ba chiar pe trei, pe patru – de parcă m-ar fi înzestrat natura cu mai multe priviri – dar cartea mea, evident, niciunde, pînă am simţit că izbucnesc în lacrimi, mai grav, că mă loveşte acolo, pe loc, între rafturi, o criză de isterie.
Librarii (vreo două la număr) s-au oferit să mă ajute. Ghinion, lipsa titlului, a autorului sau măcar a editurii le-au facut căutările zadarnice. Cel puţin, din descrierea copertei şi a celor cîteva cuvinte despre cartea mea, postate pe spatele volumului, le-au făcut pe ajutoarele mele să-şi dea seama măcar, despre ce vorbesc. Am plecat oftînd, fără cartea mea…
Librăria mi-a oferit, totuşi, ceva. Nu am dat importanţă – de fapt nu am descoprit asta decît ajunsă acasă, pierdută în gîndurile mele, în treburile mele casnice, rufe puse la spălat, clătit vase, schimbat feţe de masă, fumuri de ţigară, cuvinte dintr-o altă carte… Ochii mei doi aruncaţi printre rafturi multe au zărit la un moment dat, nişte unghii negre, semn de carte. Erau ale unui tînăr, cu mîini nespălate, haine ponosite, pline de jeg, barba rasă şi nerasă, pantofi scofîlciţi. Involuntar, primul meu gînd a fost “a venit să fure”. Mi-am amintit insa, că hoţii de carte sunt prea puţini… “Şi totuşi! Nu strică să fiu puţin atentă”… Tînărul părea să manifeste interes pentru diverse titluri, le lua în palme şi, cu unghiile negre, semn de carte, le răsfoia atent.
Mi-am dat seama că sunt copleşită de prejudecată. Filmele mele preferate rămîn, totuşi, cele din care pretind că înţeleg că nu am voie să judec. Cu atît mai mult, numai dupa nişte unghii negre, semn de carte. Şi-o fi găsit eroul meu cartea lui? Dacă da, îi cer iertare…
As fi preferat sa scriu mai intai de minunea numita Leonard Cohen. Am s-o fac insa, mai tarziu.
De ieri, intruna, imi vine obsesiv in minte Balada lui Lucy Jordan…
At the age of thirty-seven she realised she’d never ride
through Paris in a sports car, with the warm wind in her hair.
So she let the phone keep ringing and she sat there softly singing
Little nursery rhymes she’d memorised in her daddys easy chair.
Ieri, Gina Baciu, colega de breasla, a implinit 37 de ani. La orele diminetii ambulanta parcase deja in fata Spitalului Judetean de Urgenta Bacau. Ea era eleganta, ca intotdeauna. Dupa elegantza, mi-am dat seama, de fapt, ca e ea. Eleganta, pierduta in scaunul acela cu rotile. Dupa cateva ore, era la Terapie Intensiva. Azi noapte, la 3 s-a hotarat sa-si ia zborul… Acum, sarbatoreste cu ingerii.
De ieri dimineata, obsesiv, imi fredonez in gand Balada lui Lucy.
Uneori imi propun sa ma fac mica, mica, mica, sa ma incolacesc si sa ma bag in burtica la mama ca ea sa ma renasca, sa fiu apoi tot mica, mica, dar putin mai mare, dar nu foarte mare si apoi sa fiu nici prea mare, nici prea mica si-apoi mai mare atat cat sa nu fiu considerata mica si apoi sa fiu mare dar sa mi se zica mica si apoi…
Primul joc
“Ce dracu’ am facut sa merit trupul asta?“, gandi, observand ca soarele nu mai arde atat de puternic pe cer. Si cazu brusc in meditatzia asupra propriului trup, cautand cu privirea pacatele sale pe care doar el si le numea placere fizica. Tigara, sticla si ceva dintr-o inima, aleasa de-ar fi, la intamplare. Se ridica apasat de prea greaua-i meditare si-si privi in scarba semnele ce-i arsesera carnea. Intr-un gest tandru apoi, strivi un nou chishtoc de bratzul stang si inceta, din acea clipa, sa se mai mire de puerila sa apucatura. Stia prea bine ca tot ce face-i pueril.
Spera totusi, pe undeva, in schimbare!
Isi aprinse mecanic o noua tigara si presa pe rani putina sare. Agonic, lua in privire o floare de narcisa alba, isi puse-n gand ghiocul de tiganca si…
“Dracu’ sa ma ia!”
Devora sticla cu cioburi cu tot si reveni la meditatia asupra propriului trup. Uitand de el, uitand de ea, de cele doua carti de iubire pe care le citise-n viata lui…agonic…
“…dara…Ocheselule – marai Tiganca, rastalmacind cu privirea ghiocul – dara… amoru propriu, zice scoaica, merge pana la automotelare!” Si arunca, scuipand in palme-ntai, c-o floare de narcisa alba in sanul unei femeiusti de verde… (2004)
bob dylan-one more cup of coffee
Asculta mai multe audio Muzica »
In momentul acela, concertul este in mine, in sangele meu care clocoteste cu fiecare acord in parte, in trupul meu care vibreaza cu fiecare melodie, in pupilele dilatate ale ochilor mei. Zeci de mii de concerte in acelasi timp, nepasatoare la stropii agresivi de ploaie, toti atat de aproape, desi departe. Metallica, Bucuresti, ROMANIA, 2008
17 iulie 2007… timpul s-a oprit in loc. pentru ca, pentru prima oara, the rolling stones au fost prezenti in romania.
nu ma voi putea raporta niciodata la aceasta zi. magnific e tot ce-mi vine in minte. am ramas blocata pe-un singur sentiment: magnific.
Mi-a spus: “nu mai vreau sa plang”, si-am inteles ca e nevoie de “a fi alaturi” pentru asta
Cat de putin, pentru Daria
Multumesc
Pornita pe 28 mai la Vatra Dornei, cu opriri in Bicaz (29 mai) si Piatra Neamt (30 mai), Caravana Verde003 (proiect marca Asociatia Tasuleasa Social si MaiMultVerde cu sprijinul Coca-Cola si sustinut de SMURD si Kiss FM) a poposit luni, 2 iunie, si la Bacau. Unde s-au petrecut, credeti-ma pe cuvant, lucruri extraordinare! Aproape 300 de liceeni din Bacau si Buhusi, voluntari ai proiectului, au dat o lectie severa tuturor celor care au pretentia ca traiesc intr-un oras civilizat, stringand de pe malurile Bistritei nu mai putin de 12 tone de gunoaie. Chiar si in aceste conditii, actiunea a fost caracterizata de initiatori “doar un gest simbolic, apele Romaniei fiind cumplit de mizerabile” (Alin Ulhmann Useriu – presedinte Asociatia Tasuleasa Social). A fost “un protest al voluntarilor impotriva picnicarilor”, dupa cum a marturisit si Dragos Bucurenci, directorul Asociatiei MaiMultVerde. O atmosfera extraordinara, multa, multa caldura si daruire din partea tinerilor, voie-buna si la final rock’n’roll pe Insula, in compania trupei NO13. Desigur, nu a lipsit de la colectare nici Catalin Stefanescu alias “Garantat %”. Astazi, Caravana Verde003 va ajunge la Adjud, pe 4 iunie la Marasesti si se va incheia pe 5 iunie, de Ziua Mediului, la Galati.
M-am atasat din prima clipa de toti acesti oameni pentru ca stiu sa daruiasca frumos si stiu sa primeasca…
