Tag Archives: concert

Dincolo de rețele, pânze de păianjeni…

În prima decadă a lunii ianuarie 2014, ideea unui proiect inițiat de o instituție de cultură băcăuană “a devenit virală” – pentru a fi și eu “pe val” cu exprimările! – pe Internet. Cu maximă rapiditate, ideea, una caritabilă și frumoasă în și prin sine, a fost “asumată” de un public larg utilizator de rețele virtuale de socializare și împărtășită prietenilor și prietenilor prietenilor și tot așa, de a ajuns minunata idee și-n presa națională, incluzând aici și blogosfera.

După fix o lună de la lansarea proiectului și excelenta promovare în online cel puțin a scopului acestuia, rezultatele “așteptate” sunt, însă, neașteptat de slabe. Spre zero chiar, raportându-ne numeric, la sutele, poate miile de oameni care și-au exprimat virtual, prin “like & share” susținerea cauzei.

From Evadarile noastre muzicale

La fel, în ultima perioadă – și nu cred că n-ați constatat și voi – concerte la care acum doi-trei ani ușile cluburilor în care urmau să fie susținute se închideau cu mult înaintea începerii lor din cauza/datorită publicului foarte numeros, acum abia de numără câteva zeci – iar când spun câteva zeci mă refer la zeci sub 50! – de participanți. Ba, am asistat chiar la concerte la care publicul am fost doar noi, câțiva prieteni, 10 – 15 oameni… Vorbesc despre concerte sau spectacole de orice gen, la prețuri decente, susținute de trupe și artiști renumiți care acum doi-trei ani, în această urbe a noastră, umpleau sălile pub-urilor/cluburilor la refuz.
S-ar putea motiva lipsa publicului de acum, prin cea de bani sau printr-o piață locală suprasaturată de astfel de evenimente? Nu, nu cred! Dacă ar fi așa, evenimentele anunțate de organizatori pe rețele de socializare n-ar avea SUTE de “attending”-uri. Adică de confirmări de participare. N-ar avea mii de “like”-uri și “share”-uri. N-ar avea nici trupele și artiștii atâtea comentarii de la fani prin care cei din urmă le solicită celor dintâi venirea în spectacole în urbea lor.

Dincolo de concerte și spectacole, realitatea este aceasta în orice altă situație: expoziții, lansări de carte, acte caritabile, mitinguri etc. Pe rețelele de socializare, aproape toată lumea e prezentă peste tot. Prin “like”, “share”‚ “comment”, “attending”, citate de (cele mai) multe ori eronate și rupte aiurea din context, lumea e activă! În sălile de spectacole, însă, în cluburi, în galerii, în librării și biblioteci, în stradă, se țes pânze de păianjeni…

N. B. Nu, nu am vrut să evidențiez ca alții – culmea, cei mai mulți provenind din categoria “like&share&attending” și citate! – că rețelele de socializare sunt nocive. Ba, dimpotrivă, am vrut să spun că este cât se poate de util să ai cont pe o astfel de rețea. Vei vedea mai ușor adevărul despre cel de lângă tine…

N. B. 1 Ideea-proiect de care vorbeam la început se numește “Bilet în așteptare” și a fost lansată de Teatrul Municipal “Bacovia” Bacău. Amănunte? Peste tot în rețelele de socializare.

EDITORIAL Ziarul de Bacau, 11 februarie 2012

O framantare

La fel cum, uneori, ai senzația că marea e acolo doar pentru tine!

I se poate întâmpla, oare, unui artist pe scenă ca, imediat după ce a întâlnit preț de o secundă privirea cuiva din mulțimea în extaz, să simtă că e acolo, de fapt, doar pentru acel purtător de privire? Să se detașeze de mulțimea în extaz, fără a se trăda pe sine, pentru a-și regăsi cântarea doar în acea privire? I se poate întâmpla artistului să-și identifice concertul doar cu un fan?

From Diverse

Pentru că unui fan, de bună seamă, i se întâmplă adesea să trăiască sentimentul detașării de rest, având certitudinea, imediat după intersectarea, preț de o secundă, cu privirea artistului, că el, artistul, e acolo doar pentru el. Nu-i așa? 🙂

”Nebun de alb”, Emeric Imre revine in The Stage

E aproape o tradiție de-acum, ca puterea de a trece peste gerul iernii să ne-o dea, prin căldura cântecelor sale, încă ”Nebun de alb”, nimeni altul decât… prietenul EMERIC IMRE! Pentru a patra oară, artistul revine în Bacău, în The Stage, pentru ca duminică, 13 ianuarie, să aducă publicului – prieten bun, o seară cum numai el știe să dăruiască, iar cel din urmă să primească.

From Evadarile noastre muzicale

Față de dățile trecute, Emeric Imre nu vine, însă, singur ci, alături de Gabriel Ghiță și Sorin Zamfir, o parte din formula Emeric Set.

http://youtu.be/xYlU1wg9UmY

Anticipăm o seară deosebită”, spun organizatorii concertului, garantez încă o seară de neuitat, spun eu. Și vă invit chiar, cu drag, să luați loc la masa mea! 🙂

Prețul unui bilet este de 15 lei
Relații și rezervari:0734/990988

In cateva cuvinte

Oamenii gri se inmultesc atunci cand eu nu mai iubesc…” v-ati gandit vreodata la asta? Ati incercat sa va imaginati cam cum ar fi daca intr-o zi i-ati vaduvi si numai pentru o clipa, pe cei de langa voi, de iubirea voastra? Vaduvindu-va, astfel, pe voi insiva de iubire? Oribil scenariul acesta, sa te trezesti intr-o zi ca nu mai esti capabil sa iubesti si sa primesti iubire…

Lasati-ma astazi sa va spun, in cateva cuvinte, despre iubirea ca IMBRATISARE prin cantec si ca imbratisare de drept primita din senin (nepretuita imbratisare, mai nepretuita decat orice autograf din partea Artistului sau decat orice fotografie in care tu, fanul, esti unit intr-un zambet cu el), despre imbratisarea primita fara a fi ceruta precum se cere autograful sau fotografia, despre sinceritatea ei, despre intensitatea ei, despre valoarea pe care ea o da Artistului si despre valoarea pe care ti-o da tie, ca public.

Am fost putini (si de data asta!), la concertul – OKEAN – de sambata noapte, 8 spre 9 decembrie 2012, din The-Stage Bacau, al trupei TRAVKA! Dar a fost atata sinceritate, iubire si a fost atata crez artistic si atata poezie cat nu pot eu aici sau vreodata sa cuprind in cuvinte. Poate doar, (prin)intr-o imbratisare…

Dincolo de cantec, astept cu nerabdare – privesc prin OKEAN spre – si o lansare de roman… 🙂

Asa, ca fapt divers…

Dincolo de ceea ce ar putea defini valoarea Artistului, in ce se masoara, oare, valoarea unui public? In numar, in aplauze? In amandoua laolalta ar fi ideal, imi veti spune, dar dintre cele doua, numar si aplauze – traducand prin aplauze traire la maxim, poezie – care inclina balanta mai greu, inspre valoare?

Ma framanta de ceva vreme intrebarea asta, incerc sa-i dau de cap de ceva vreme. De cand, mai concret, am constatat ca publicul – bacauan, cel putin – e tare ciudat. Asa se face ca acelasi public care da valoare unei seri, numeric vorbind, alegand sa umple pana la refuz o sala de concert, acelasi public spuneam, lipseste cu desavarsire, la mai putin de un an, in aceeasi sala de concert sau in alta, din fata aceluiasi artist… Sa nu mai vorbim de numarul mare de fani ai unui gen, ai unui artist – ei chiar sunt, exista, sunt credibili – dar care-si rezuma aplauzele exclusiv la ”like-uri” pe retele de socializare. Iar povestea asta se tot repeta. E un cerc.

Sigur ca se intampla ca fiecare dintre noi sa avem cate o problema, cate un motiv intemeiat pentru a lipsi, totusi sa ne izbeasca pe toti deodata motivele mi se pare, parca, de domeniul fantasticului. Si nici de ”mai sunt si alte evenimente in acelasi timp”, nu e vorba. Nici vorba, de fapt. Cu motivul asta ne amagim noi, asa, artisti si public cu prezenta oarecum constanta…

E un of al meu asta, un of din partea unui spectator la vreun concert. Indiferent care. Un ”au!” rabufnit pentru ca insingurarea se simte si de catre Artist si de catre public. Dincolo de aplauze-traire-poezie, insingurarea doare! Pledez, asadar, in insingurare, pentru aplauze, pentru traire, poezie, imbratisare.

”E cineva in orasul acesta?”

A! Am scris Artist! Cu A mare!

Cură Fără Zahăr

M-am convins, sînt dintre cei mai talentați ”bucătari” – di pi la noi – de seri muzicale ”dietetice”, absolut delicioase!

From Evadarile noastre muzicale

Prin ritmuri și cuvinte picante, amărui pe alocuri, Bobi (chitară acustică, voce), Bobo (chitară acustică, voce), George (chitară bas) și Alex (tobe), adică Fără Zahăr, au supus vineri seară, în The Stage, circa două sute de omuleți mari și mici, unui regim de hohote de rîs sănătos, (auto)reflecție și zbînțuială.

From Evadarile noastre muzicale

Și a naibii să fiu, au fost extrem de bucuroși să o facă, motiv pentru care au promis – și-i credem! -că în mai puțin de jumătate de an se vor întoarce!

From Evadarile noastre muzicale

Se recomandă, clar, pentru o seară de pomină!

FARA ZAHAR – LUGU , LUGU [ORIGINALA]
Asculta mai multe audio diverse

Mai pe larg, luni, in Ziarul de Bacau 🙂

Ssst!

Aș scrie cîteva rînduri, pocnită, într-un asemenea magic moment, de buna-mi inspirație. Știu cu certitudine, însă, – sînt trecută prin asta – că un cineva întîmplător din sală o să-mi întoarcă privire-acuzatoare și-o să-și țuguie aspru buzele într-un stînjenitor, înțepător, brutal: ”Ssssssst!!! Se cîntă aici, ce Dumnezeu!”.

From Desenele mele

Așa că-mi bag inspirația în buzunar, alături de un pix și-o coală de hîrtie și ascult, mai departe, în liniște, concertul. Voi scrie eu, dar altădată…


Antonio Vivaldi – Autumn
Asculta mai multe audio diverse

Condamnați în Vama Veche

Uau, și totuși cum fost în Vama? C-am văzut la televizor ce mizerie era pe plajă și pe unul dormind îmbrăcat în nisip și cîți bețivi și drogați! Să știi ca chiar ne-am gîndit la tine… Da, știu, așa se vede mereu de departe, de după ecranul ăla rece, de sticlă, pe care de-atîtea ori voi înșivă îl condamnați pentru că știți prea bine că nu tot ce v-arată e adevărat…

Nu știu alții, dar NOI refuzăm să fotografiem inutilul, mizeria și orice alte lucruri sau aspecte urîte – oriunde am fi – și care ni se aruncă, voit sau nu, în față. NOI am fost de 1 Mai într-o Vamă în care n-am avut timp decît de frumos. O Vamă frumoasă deci, îmbrățișată de oameni unii mai frumoși ca alții.

O Vamă în care cîteva mii de oameni frumoși și-au găsit, rînd pe rînd, colorat, locul…

v1

…care și-au perindat apoi pașii, fiecare pe unde știa că-i drumul lui mai bun. Unii am ales, fără regret, mai noul The Stage! Aici, vineri noapte, 30 aprilie spre 1 mai, avea să se întîmple ceva nu mai puțin extraordinar ca-n alte părți, printre ore de dans pe ritmuri reggae și El Negro.

v2

În Vama, am găsit apoi, distracție la maxim și prietenii de-o zi, într-un ”concert” ad-hoc de amiază…

v3

…în deschiderea, parcă, superbei cîntări de noapte Trupa Veche la care ți se poate întîmpla chiar să te rătăcești pentru cîteva minute, printre niște sori

v4

În Vama, ne-am iubit, într-o altă dimineață, din priviri, cu marea…

v5

…ne-am rătăcit pașii, aiurea, prin nisip…

v6

…pentru ca în noapte să ne reîncălzim puțin…

v7

…și-apoi, din nou, neprogramat, să ne împrietenim mai mult, cu Trupa Veche…

v8

Știam că a doua zi, totul, lăsat în urmă, o să, de dor, ne doară!

v9

Două zile și-alte două jumătăți plus trei nopți fără de două-trei ore am primit condamnare în Vama Veche. Una dintre cele mai frumoase condamnări pe care cineva, vinovat doar de faptul de a se fi născut într-o lume avidă de scadal, grotesc și mizerabil, ar fi putut-o, vreodată, pentru fapta sa, primi. Și cînd la condamnare îți sînt părtași alți vinovați ca tine, totul devine și mai frumos, incredibil de frumos…

O seară întru adorarea Led Zeppelin

O pastilă cu gust de Led Zeppelin ne-a fost administrată, mie și cîtorva prieteni, vineri, în The Stage. Locul acela în care se mai leagă, din cînd în cînd, prietenii cît pentru o noapte albă.

Vineri noapte, spuneam, ni s-a administrat o (altă) pastilă, una cu nume de Mike Godoroja&Blue Spirit, dar cu gust, dulce gust, de Led Zeppelin.

g1

Mike Godoroja – voce, Iann Chepa – bass, Mac Marian Aciobăniței – chitară și mandolină și Marius Vintilă – tobe ne-au ținut nouă, cîțiva pacienți addicted Led Zepp, prin sunete aproape perfecte, un fascinant discurs. Unul despre sinceritate, bun simț și bun gust, reamintindu-ne totodată lecții de mult învățate de istorie a blues-ului și rock’n’roll-ului, dar pe care, din cînd în cînd, fără să ne dăm seama,uităm din ce ”carte” le-am aflat.


Led Zeppelin – Babe I'm Gonna Leave You
Asculta mai multe audio Muzica

“Renaște, în fiecare dintre noi, o serie de întrebări atunci cînd sîntem foarte aproape de sinceritate. Oare ce a fost mai frumos în viața mea de pînă acum? Cu siguranță nu statul la coada la ulei sau la pîine. Ne vom aminti atunci că, cel mai frumos moment a fost acela în care am intrat în posesia unui vinil Led Zeppelin II, pentru că îi adoram pe Led Zeppelin”, a deschis una din cărțile prăfuite, Mike Godoroja.

g2

Am înghițit pastila încetul, cu senzația acută că nu se va dizolva niciodată. Pentru că în acel moment, efect de pastilă, timpul s-a oprit în loc. ”Să mă fi născut oare, puțin mai tîrziu decît ar fi trebuit?”…

g3

“No Quarter”, “Gallow’s Pole” sau “Whole Lotta Love”, “Bring It On Home”, “Goin’ to California”, ”Babe, I’m gonna leave you” sînt cîteva posibile răspunsuri la întrebare.

g5

g6

Pastila s-a topit totuși, după vreo trei ore. Dulceața, însă, nu.

g7

g8

g9

Nu se va mai topi de-acum, niciodată. 🙂

g4


Led Zeppelin-Whole Lotta Love
Asculta mai multe audio Muzica

Pariu pe Vama Veche

Să plecăm adică, vineri seara, spre Piatra Neamţ pentru a asculta ceva muzică live şi a împărţi, eventual, o bere, cu nişte “preţ de (încă) o noapte albă, dragi prieteni”.

piatra

La 7.21 dimineaţa, venind din Piatra, să lăsam în urmă Bacăul, nebuni, emoţionaţi, copii scăpaţi din frîu, să ne trezim în Vama Veche.

Şi pentru o zi, s-ascultăm gîngurind pescăruşii, să ne ascundem, printre pălării, de soare,

vama41

să ne jucăm cu degetele în nisip şi să le împodobim cu alge verzi, din mare,

vama3

să reflectăm, apoi, la ceea ce se întîmplă.

vama2

Spre seară, să tolănim puţin sub noi, nisipul,

vama6

prin sunete de rock’n’roll se rătăcim privirea, printre siluete,

vama5

pentru a ne retrage apoi, pîş-pîş, ghiduş, spre paturile moi, de-acasă.

Mai punem un pariu pe Vama Veche?…