Și sunt dimineți de toamnă- ca acestea – în care nu că n-aș avea vreun gând de împărtășit cu treziții, dar în care mai presus de gândul – de bună seamă frumos – pe care l-aș împărtăși cu ei, e simțirea, parcă, respirației tuturor netrezitelor încă, ne- și cuvântătoare de pretutindeni.

From Desenele mele

Să ascult iarba, să înghiontesc, prin pași, ghinde și castane, să mă pitulez în boabe de struguri, să zic ”somn bun, dragă știrbă lună!”, ”bună dimineața, soare!”.