De cîteva zile (acuşi, săptămîni) mă trezesc fredonînd cîte un cîntecel anume, de fiecare dată altul, dar în aceeaşi interpretare excepţională, Pasărea Colibri. Se întîmplă asta, probabil pentru că încă mă aflu sub vraja concertului susţinut de ciripitori, în Bacău, la Serbările Timişoreana 2009. A fost, am zis-o de atunci, cel mai frumos concert Colibri la care am luat, pînă acum, parte. Iar Moţu a fost atît de prezent…

Iată şi micul dejun pe care l-am savurat astăzi: 🙂

Pofta bună!