La fel cum, uneori, ai senzația că marea e acolo doar pentru tine!

I se poate întâmpla, oare, unui artist pe scenă ca, imediat după ce a întâlnit preț de o secundă privirea cuiva din mulțimea în extaz, să simtă că e acolo, de fapt, doar pentru acel purtător de privire? Să se detașeze de mulțimea în extaz, fără a se trăda pe sine, pentru a-și regăsi cântarea doar în acea privire? I se poate întâmpla artistului să-și identifice concertul doar cu un fan?

From Diverse

Pentru că unui fan, de bună seamă, i se întâmplă adesea să trăiască sentimentul detașării de rest, având certitudinea, imediat după intersectarea, preț de o secundă, cu privirea artistului, că el, artistul, e acolo doar pentru el. Nu-i așa? 🙂