Tag Archives: furnici

Norul si furnicile

“Pleacă, norule de-aici,
-strigă sute de furnici
ne strici treaba toată, toată
hai, fuguța, dă-te roată
ne-ai făcut din mușuroi
un morman greu de noroi!”

From Desenele mele

”Eu mă duc, dar țineți minte,
că sunteți furnici cu minte,
fără mine, fără ploi,
ați mai face mușuroi?
Din pământ uscat se poate
să vă adunați bucate?
Nori și soare facem rând
pentru voi. Deci, pe curând!”

vol. La un pahar de rouă, Mădălina ROTARU

Pretul

Trei furnici, mari precupete
Au plecat cu toamna-n piete
Sa arate a ei avere,
struguri, nuci, mere si pere…

From Desenele mele

“Care-i pretul, targovete,
pentru roadele marete?”
“Multumirea, draga doamna,
Ca, din cand in cand, e toamna…”

vol. La un pahar de roua, poezii pentru copii

Oameni de vanzare

Pe strada aceasta pe care locuiesc eu, din cartierul acesta, din acest oraş găzduit de această ţară, numite toate, strada, cartierul, oraşul şi ţara “oarecare”, betoanele veghează la buna ordine a lucrurilor. Zidurile cumpără oameni. Îşi pun termopane, uşi metalice cu cinci apărători, acoperiş de ţiglă, îşi montează centrale, se boiesc cu roşu, în verde, cu galben şi-albastru strident şi ies la strada mare. “Pe oamenii aceştia îi cumpăram, zic ziduri, sunt oameni de vânzare, ne ocupăm cu ei, le dăm, pentru avere, din colţ în colţ, ideea de mişcare“.

Şi-n tot acest timp în care zidurile se ocupă de bunul mers al lucrurilor de pe-o stradă oarecare, dintr-un oarecare cartier găzduit de-o ţară oarecare, din firul ierbii, privindu-i pe oameni în sus, râd în hohot, fascinate, furnici fără avere, în reală mişcare.