În bucata aceea de lume,
mame-încolăcite cu fii
și fiice-împreunate cu tați,
surorile cu frați
nu se întreabă de ce,
uneori,
pruncii fără vreodată cu-n zîmbet,
cu plămînii diformi,
trebuie duși către groapă.

Chiar și așa,
în bucata aceea de lume,
și fără s-o știe,
prunci din prea multe mame,
necunoscuți de tați,
tînjesc împreunați
la fericire.

Doamnă, domnule, copile,
îți dau pentru prima oară un zîmbet!
Îmi dai o jucărie?

Castelul Verde, Bacau, 2012