Să plecăm adică, vineri seara, spre Piatra Neamţ pentru a asculta ceva muzică live şi a împărţi, eventual, o bere, cu nişte “preţ de (încă) o noapte albă, dragi prieteni”.

La 7.21 dimineaţa, venind din Piatra, să lăsam în urmă Bacăul, nebuni, emoţionaţi, copii scăpaţi din frîu, să ne trezim în Vama Veche.

Şi pentru o zi, s-ascultăm gîngurind pescăruşii, să ne ascundem, printre pălării, de soare,

să ne jucăm cu degetele în nisip şi să le împodobim cu alge verzi, din mare,

să reflectăm, apoi, la ceea ce se întîmplă.

Spre seară, să tolănim puţin sub noi, nisipul,

prin sunete de rock’n’roll se rătăcim privirea, printre siluete,

pentru a ne retrage apoi, pîş-pîş, ghiduş, spre paturile moi, de-acasă.

Mai punem un pariu pe Vama Veche?…