Tag Archives: oameni frumosi

La motoare…

Am participat, zilele trecute, la Motor Bikers Party, pentru prima dată după atîţia ani în care, în iunie, aceasta se organizează la Bacău. Şi nu regret, după o noapte petrecută integral pe Insulă, decît un singur lucru: că, din motive mai mult sau mai puţin întemeiate, am ratat celelalte ocazii.

motoare2

A fost frumos, la fel de frumos ca, probabil, în Vama anilor trecuţi.

motoare1

Pentru că m-am simţit un pic liberă, un strop nebună, un minut îndrăgostită, două secunde iubită, uşor frumoasă şi ameţită.

Pentru că am cîntat, am rîs şi am dansat. Pentru că am cunoscut şi am privit oameni frumoşi. Pentru că, agenda mea de lucru a devenit pentru cîteva momente, oracol.

Pentru că am fost cu prietenii şi pentru că i-am regăsit pe unii vechi.

Pentru că am fost cu soţul meu, pentru că de data aceasta eu am fost aceea care a insistat să mai stăm “puţin”, atît cît să se lumineze de ziuă, pentru că ne-am spus unul altuia, din nou, “te iubesc!”. Şi pentru că ne iubim, cu fiecare zi, parcă(?) mai mult!

motoare3

Lăloaia a prins rădăcini

Astazi, pe dealul de la Lăloaia din Comăneşti-Bacău, circa 2.000 de oameni frumoşi, copii şi adulţi, au încercat să “încopăcească” ceea ce, nişte oameni urîţi, de-a lungul timpului, au “descopăcit”. Imaginea buturugilor fostei păduri aproape că m-a înlăcrimat. Puieţii plantaţi de voluntarii “România prinde rădăcini”, practic, nu se văd. Pădurea va redeveni pădure peste mulţi, mulţi ani…

Regret că, din cauze obiective, nu am luat efectiv parte, la marea “încopăceală”. Am dus însă, un bidon de plastic aruncat aiurea, la gunoi 😀

Multumesc!

Mă numesc Mădălina, azi implinesc 30 de ani şi sunt fericită. Am toate motivele din lume să spun şi să simt asta, nefiind însă, acum, cazul să le înşir pe toate.

Mă voi rezuma doar la unul. Ziua mea! Ziua mea de 30 de ani…

Una dintre marile mele dorinţe, copilăreşti spuneţi-i dacă vreţi, a fost să trăiesc măcar cîteva clipe, „hippie”. Fascinaţia şi pasiunea pentru „hippie” am căpătat-o, bunăoară, de pe la finele clasei a VII-a, cînd părinţii mei, cei mai extraordinari din lumea asta mare, m-au trimis, aproape forţat, la un concert Phoenix. Atunci a fost, să spunem aşa, declicul. Am început, graţie şi minunatei mele „surori mari”, să descopăr muzica acelor ani. O descopăr, sincer, încă, dar nu doar ascultînd-o ci, interiorizînd-o, trăind-o cu toată fiinţa mea. „Ai grijă să iei din hippie, numai ce a fost bun”, mi-a zis blajin, tata, cînd eram prin liceu. Îmi place să cred că asta am făcut. Am luat o doză de nebunie, o doză de simţire, o doză de iubire necondiţionată pentru toţi cei din jurul meu. Am luat ideea de pace şi credinţa că noi, oamenii, suntem atît de frumoşi. Am luat un motto, „imagine all the people sharing all the world”…

Sora mea nu m-a lăsat să trec peste aniversarea celor 30, oricum. Ghiduş, la o cafea, mi-a spus: “Hai să facem o petrecere tematică!”. Evident, am spus, „una hippie!”. N-am crezut, nici eu nici ea, că e chiar posibil. Dar a fost. O mînă de oameni din viaţa mea au făcut asta, pentru mine… Evident, am plîns. Şi-am rîs. Şi am cîntat, fascinată şi încă o dată, convinsă de frumuseţea sufletelor lor.

Mă numesc Mădălina, am 30 de ani şi sînt fericită. Vă mulţumesc pentru asta şi, mai presus de toate, vă iubesc enorm!

Din nou, despre oameni frumoşi

De ce există mîrlănie, mojicie şi lipsă de “bun simţ”, în două cuvinte oameni urîţi?

Pentru ca din cauza – insist, din cauza şi nu datorită– lor, să se nască oamenii frumoşi.

Ca cei de la MaiMultVerde sau Tăşuleasa, iar în cazul de faţă, ca cei de la Centrul Regional de Ecologie Bacău sau Clubul Veniţi cu Noi şi încă…