Patru fete-n mare sfadă,
chiar la mine în ogradă,
se certau în ghiocei
și-aruncau fructe – cercei,
se răsteau cu frunze-uscate
și cu ramuri înghețate
ba, că “Eu sunt mai frumoasă!”,
“Ce să zic! Eu sunt gustoasă!”,
“Ba, pardon, eu sunt râvnită!”
“Iar eu, de copii, iubită!”
N-are rost să spun acum
care, cine, ce și cum
și de ce-i mai de ispravă.
Tot ce știu e că-n ogradă,
fetele aflate-n sfadă
au muțit toate odată
când, în oaste colorată,
gâze și alți soli de pace
au venit să le împace:
From Desenele mele |
”Doamnelor, dar ce-ați pățit?
tot, în jur, ați răvășit,
ba e soare, ba-i furtună,
plouă, ninge, mai și tună!
Dar, opriți-vă odată,
ați stricat grădina toată!
Vă rugăm, nu vă certați
stați puțin de judecați:
fără vreuna dintre voi
n-am fi incompleți și noi?
Lumea toată s-ar schimba,
una dacă-ar dispărea!
Patru anotimpuri știm
și pe toate vă iubim!
vol. La un pahar de rouă, Bacău, 2012