Postul de faţă îl datorez Danei, care ne-a provocat, pe mine şi pe alţi prieteni virtuali, la un concurs culinar pe tema “pîine cu unt”. Pentru mine provocarea a fost dublă: o dată, pentru că în ale bucatariei nu-s prea pricepută, a doua oară, pentru că prezentarea reţetei aparţinînd Danei, la acest concurs, a fost în versuri. Iar eu jubilez cînd e vorba de versuri.

Iaca ce mi-a ieşit:

P.S.:
Rog, nu fiţi cu suparare
că în vers am să vorbesc,
orice rimă-i provocare
fără, simt că-nnebunesc!

Iaca, fata gospodină
scoase din sacoşa plină,
tot ce-i trebuie-n dotare
să purceadă la unsoare:

Şi pentru că fata-i mică,
din untuţ, o bucăţică,
numai una şi-a tăiat,
îi ajunge de-un păpat!

După ce-n cuptor a pus
untul tare, acum scurs,
a tăiat pîinea încet
şi cu buzunar la piept:

Iar apoi, cu linguriţa,
a stropit cu unt gropiţa
şi-a tăiat în felioară,
un ardei şi-o roşioară:

După-aceea, cu migală,
a pictat, peste spoială,
din mărar şi-o felicică
de ardei, o floricică:

Doar cu-atît, un chicotit,
buzunar – acoperit
şi astupat, de bună seamă,
cu untul rămas în zeamă:

O frunzuţă, da, e ceapă,
de roşioara-agăţată,
buzunarul şmecherie
are şi o broderie!

Cu surpriza-n farfurie,
şi-n surdina muzichie
despre flower-power, fata,
a dat buzunarul gata! 😀