Tag Archives: poveste

Macul şi Buburuza (Cum se face)

Povestea, ştiu, nu e aşa,
dar ne-o putem imagina:

S-a-ntâmplat c-o Buburuză
o năstruşnică, o zuză!,
s-a îndrăgostit de-un Mac.
Şi-a facut din el iatac
şi de-i trează tot visează
lumea cum i-o colorează…

From Desenele mele

Iar de-aşa multă visare,
zuza a ajuns la soare.
Macul,
amețit de prea iubire,
s-a făcut roş’ de ruşine…

From Desenele mele

Si, la schimb, de-amor cuprins,
a vopsit-o-n roşu aprins
iar s-arate cum c-o ţine,
pe vecie în iubire,
i-a mai presarat pe aripi,
din seminţe, şi buline.

Da! De-atunci sunt de-o culoare,
el un mac, ea-zburătoare.

Mădălina ROTARU, vol. ”La un pahar de rouă

Poveste

Am zabovit mult in dimineata asta pana sa-mi trezesc simturile, nu se lasau convinse nici de alarma ceasului, nici de faptul ca daca nu se hotarasc sa se coboare din pat vor intarzia la serviciu, incepusem deja sa ma ingrijorez, erau imbufnate si nici macar promisiunile mele ca le voi alinta toata ziua cu cine stie cate bunătăţuri, bomboane, dulceata de nuci sau ciocolata nu le-au îndemnat sa se trezeasca.

From Desenele mele

Salvarea a venit, nu o sa va vina sa credeti poate, de la o… poveste. Ei bine, da, le-am amenintat – treaba deja devenise ATAT de serioasa incat am trecut la amenintari- ca le lipsesc, astazi, de poveste, de povestea cea de cu zi cu zi, aceea in care, prin cat de ceata si cat de ger ar fi, zambetele razbesc pentru ca sa se propteasca bine pe chipurile oamenilor imbufnati si sa traiasca asa, impreuna, zambetele cu oamenii pana cel putin la lasatul unei noi seri.

Mircea Florian – Harap Alb a treia oara ratacit in padure

Am incalecat pe-o sa si v-am spus BUNA DIMINEATA, pofta buna la cafea, pofta de tesut povesti sorbind impreuna din ea! 🙂

Aceasta nu este o poveste

NOTA: (ne)Povestea lor e mereu aceeasi, dar de fiecare data altfel. Aceasta “nePoveste” a fost publicata in luna iulie 2012, in editita tiparita a Ziarului de Bacau. Am incercat sa o redau ca atare, asa cum mi-a fost ea dezvaluita de insusi personajul principal. Multumesc pentru realizarea acestui material, tanarului din poveste, Centrului de Prevenire, Evaluare si Consiliere Antidrog Bacau si colegilor mei de redactie. 🙂

ACEASTA NU ESTE O POVESTE

“Fara dragostea parintilor mei, as fi fost distrus”, isi incheie confesiunea un tinar din Bacau de 25 de ani, aflat ca multi altii, in lista beneficiarilor de servicii speciale oferite de Centrul de Prevenire, Evaluare si Consiliere Antidrog (CPECA) Bacau. Iar pentru ca este unul dintre “multi altii”, numele sau nici macar nu este important. “Deocamdata, cel putin, pentru ca dupa ce ma voi recupera, imi doresc ca prin implicarea directa in campanii de prevenire antidrog, sa devin un exemplu pentru cei din jur; unul la care sa priveasca bine si sa ia aminte citi mai multi dintre cei tentati vreodata sa incerce sa consume droguri”, ne spune chiar tinarul. A vrut sa ne spuna povestea lui din acelasi motiv: crede in puterea exemplului si spera ca odata citita viata lui, aceasta sa-i puna pe ginduri pe cit mai multi: pe consumatori sa-i faca sa aiba curajul sa-si recunoasca problema pina nu e prea tirziu – “doar asa poti spera ca te vei vindeca” – iar pe cei tentati sa consume vreun drog, sa nu sa se lase prada ispitei.

Un fum de marijuana

“Totul a inceput de la o tigara de marijuana, in urma cu aproximativ patru-cinci ani. A fost pura curiozitate si consumam foarte rar. Imi placea starea, nimic mai mult. Apoi au aparut coffee-shop-urile. Am zis ca sa incercam, auzind ca sint legale si similare ca efecte”, si-a inceput istoria de consumator de droguri, tinarul bacauan. De aici nu a mai fost decit un pas pentru ca viata lui sa capete alte directii. Fiind accesibile si dindu-i “o stare de bine”, de la consumul “foarte rar”, a ajuns imediat la “rar”, “des”, “din ce in ce mai des”, “zilnic”, “de mai multe ori pe zi”. Consuma peste tot, ne-a marturisit. Iesea de la serviciu – tinarul din poveste este angajat – si pleca sa “ia ceva”. “In parc, la insula, in cluburi, la piscina, in padure, in case «bintuite» – toate aceste locuri sint bine cunoscute de cei ca mine. Am ajuns sa consum si la volan”, a povestit tinarul o poveste stiuta prea bine, din pacate, nu de zeci de adolescenti si tineri, ci de sute, ne-o spune tot el. A reusit sa se ascunda la serviciu, a reusit sa nu dea de banuit acasa. “Dar ma simteam vinovat. Pe de alta parte, eram sigur ca «de a doua zi» voi putea sa ma las”, ne spune.

“A doua zi”

Acea “a doua zi” a venit in urma cu un an. Numai ca ea a devenit “a doua zi” dupa numeroase recaderi. “Acum un an am realizat ca am, de fapt, o problema. Am renuntat sa mai consum, dar, la scurt timp, in urma unei depresii, am inceput din nou. Mi-am zis ca pot rari consumul. N-am reusit. Atunci mi-am dat seama ca trebuie sa fac ceva”, marturiseste bacauanul. Atunci a iceput sa realizeze si ca toti banii cistigati la serviciu se duceau pe droguri, ca aspectul lui, pe care altadata punea pret, nu mai conta. Nu-l mai interesa ce imbraca si cum arata. “M-am apucat de alcool. Am zis ca e mai sanatos. Din mai rau in mai rau, insa: am ajuns sa-mi dau banii pe amindoua. Incepusem sa constientizez ca am probleme tot mai mari de memorie si ca eu, vorbaretul de altadata, nu mai stiam sa ma exprim. M-am speriat. Si am inceput sa caut, disperat, dupa ajutor”, isi continua istorisirea, tinarul de 25 de ani.


Lupta cu sine, dependenta de droguri si dependenta de dragoste

Consumatorul al carui nume nu conteaza – “spuneti-mi voi, cum vreti!” – a inceput, la propriu, lupta cu dependenta de droguri in urm cu aproxiamtiv doua-trei luni. A realizat insa ca este greu sa duci lipsa aceasta de unul singur. Si si-a identificat o alta dependenta. Buna de data aceasta. Dependenta de dragostea familiei sale. “Mi-am facut curaj si intr-o seara, am spus parintilor mei ca am o problema. Mi-a fost teama, mi-a fost rusine, totodata. Stiam cit rau le voi face. Pe de alta parte, simteam ca ei sint principalii oameni din viata mea care ma pot ajuta. Au ramas socati. A doua zi insa, au venit cu mine la Centrul Antidrog, hotariti sa lupte impreuna cu mine. Am avut dintotdeaua din partea familiei, tot ce am avut nevoie. Nu am ce sa reprosez parintilor. Imi reprosez, totul mie. Fara dragostea lor insa, fara intelegerea lor, as fi fost distrus”, ne spune dependentul. La CPECA Bacau a inceput sa redevina el insusi. Greu, dar progreseaza. “De doua ori pe saptamina vin aici. Si incep sa simt ca ma vindec. Nu sint inca recuperat. Dar am ajuns la stadiul la care pot trece pe linga vinzatorii de droguri fara sa intorc capul spre ei. Si ma pot abtine de la consum . E greu, dar, cu sprijinul pe care l-am gasit aici, la Centru, stiu ca ma voi recupera”, ne spune hotarit, cinstit, tinarul consumator.

“Nu va mintiti singuri!”

Nu vrea sa se autovictimizeze. Nici sa spuna lucruri care nu i s-au intimplat. “Eu sint un caz fericit. Nu am avut, vreodata, nevoie de internare sau dezintoxicare. Nu mi-am pierdut serviciul. Dar m-am mintit pe mine insumi. Copii, parinti, nu va mintiti de unii singuri! Cel mai bine este sa nu incerci niciodata. Dar daca ati ajuns totusi, consumatori de droguri, nu va mintiti ca va puteti lasa singuri!”, ne spune. Si ne izbeste: “Intr-o zi, doua fete de 12-13 ani, in fata unui magazin de droguri, se intrebau ce «cadou» sa cumpere unui prieten, de ziua lui. Am ramas socat“, a spus scurt, tinarul. Dupa ce se va recupera, isi va finaliza, printre altele, studiile universitare pe care, la un moment dat al vietii sale, n-a mai reusit sa le termine, ele devenind neimportante in fata “unei false stari de bine de citeva minute pe zi” si a unui calvar de citiva ani. La Centrul de Prevenire, Evaluare si Consiliere Antidrog Bacau, tinarul al carui nume nu conteaza – “spuneti-mi cum vreti voi!” – a ajuns cautind pe internet “solutii de scapat de dependenta de droguri”. “Am ajuns aici si sint fericit!”.

Poveste

Povestea de v-o spun acum
Nu-i culeasă de pe drum,
E-o poveste adevărată!
Dragi nuntași, a fost odată…
-Să mă uit în calendar –
Chiar în luna lui brumar,
Când pe lângă grădinuță,
Cărăbuș și Șoricuță
S-au văzut întâia dată…

From Desenele mele

Cu plăcere vinovată
S-au privit în ochișori
Simțind în burtici… fiori.
Doar o clipă, un minut
Și, de-atunci, n-au mai putut
Ochi de ochi să se despartă…
Lumea-i răvășită toată:
”El e!”. ”Ea, doar ea!”…
”E al meu!”. ”E draga mea!”,
Lumea lor a-ncremenit
Dragoste în infinit
Iară visul rupt din carte
E acum realitate!
Cine spune că nu este
Dragoste ca în poveste?

”Te iubesc, vei fi a mea?”
”Merg cu tine și pe-o stea
Și, cu drag de-o să mă ții
O să-ți fac chiar și copii!”
Și de-aici, ce a urmat,
Nici nu cred c-a mai contat! 😉

Ora de citire

Zarvă, iarăși, în livadă!
Cum se-adună toți, grămadă,
Și-și dau ochi din ochi, privire
Că… e Ora de citire!

Laolaltă, mici și mari –
Licurici, bondari, țînțari,
Chiar și muște, buburuze,
Libelulele cam zuze,
Fluturași sau omiduțe,
Frămîntînd din picioruțe,
Se foiesc, aiurea `ndrugă
Toate-n jur la buturugă,
Să ia locul cel mai bun!
Că, nu-i de glumit, vă spun:
Cînd e ora de citit
Nu-i și oră de chiulit!

lacitit1

“E normal să fie așa!
Ție, mama nu-ți citea
La culcare, o poveste?
Îți mai amintești cum este
Și cum fremătai din pleoape,
Zîna de la Zmeu să scape,
Sau vreun Prinț să îl doboare?
Îți mai amintești tu, oare?”-
Așa spun în cor, degrabă,
Vietățile-n livadă,
Tuturor acelor care,
Cînd le văd, dau în mirare…
“Ba, mai bine ia un loc
Ici in iarbă, că nu-i foc!
Iar cînd e, să duci tu vestea
Și la altii, de povestea
Luată astăzi, în primire,
De la Ora de citire!
Este că ți-a fost de bine?”

Poveste cu un nas

Notă: Povestea și desenul de față le datorez caramicii care, la postul anterior, m-a întrebat de ce norișorul meu nu are nas și căreia îi mulțumesc, desigur, că mi-a dat ocazia să spun și altor curioși cam cum stă treaba… 😀

Poveste cu nas

Norișorul meu, de bună seamă, are și el un nas și chiar unul mare. Are, însă, și o poveste cu totul specială…

Într-o zi de toamnă, s-a trezit Norișorul, că pe vîrful nasului i-a poposit… un Fluturaș. “Am văzut și am încercat să mă odihnesc pînă acum pe atîtea năsucuri mici! Dar nu mi-a fost odihna bună. Aveam cît de curînd să-mi dau seama că, pe cît de mici, pe atît de în vînt erau. Altele, cîrne și haioase în aparență, erau murdărice, altele tremurau mereu nevoase din nări și, încă, unele, pe cît de mici și de delicate păreau, pe atît de iscoditoare și răutăcioase se dovedeau a fi. Nu mai spun de nasurile care nu puteau decît să adulmece suspicioase și fandosite că nu-i în lumea asta toată aromă potrivită lor!“, a spus Fluturașul. “Ce fericit, însă, trebuie să fii tu, cu nasul tău mare! E ghiduș și vesel nasul tău, mustăcește atît de copilăros, i se citește bucuria cînd inspiră parfumul naturii și ce loc minunat pentru odihna unui fluture! Este, categoric, cel mai sincer, mai ospitalier și mai frumos nas pe care-am poposit pînă acum!”, a mai spus Fluturașul și a început să se bînțuie fericit în jurul pînă acum atît de detestatului năsuc al Norișorului.

nornas1

Norișorul s-a emoționat atît de tare de toate povestea asta încît a rămas, pe veci, prieten cu Fluturașul. Iar acesta, din anotimp în anotimp, îl ia ba la joacă, ba pentru odihnă. Iarna asta i-a luat nasul în căsuța lui, îl ține bine ascuns între aripi, să-i fie cald, să nu înghețe…