From De-ale jurnalistilor

(Foto: Teatrul Municipal ”Bacovia”)

Și s-a petrecut și noua premieră pe scena Teatrului Municipal ”Bacovia” Bacău, cea de-a treia din stagiunea 2014 – 2015, ”Când ai o soacră avară, stă ca dracu’ pe comoară”, adaptare de Radu Bogdan Ghelu, în regia și scenografia acestuia, după ”Păcăliada”, comedie în versuri lăsată moștenire lumii teatrului de către Ion Ghelu Destelnica, tatăl celui dintâi.

Pachița (Corina Goranda), Floarea (Daniela Vrînceanu), Păcală (Dumitru Rusu), Titirez (Ștefan Ionescu), Codina (Florina Găzdaru) și Tănase (Ștefan Alexiu) sunt cele șase personaje care, prin mult haz, au vorbit lumii (în versuri chiar) despre avuții și avari, datornici și slugarnici, ipocriți și naivi, vicii și vicioși, păcăliți și mincinoși, dar mai cu seamă, despre faptul că, într-o formă sau alta – aici, prin Păcală! – pe de altă parte, în lume se face dreptate. 🙂

A fost, pentru mine, un spectacol așteptat, ideea readucerii în atenția unui public al anului 2015 și tot mai dezrădăcinat de lumea satului, a unei povești de inspirație folclorică, ba, chiar una în versuri, reprezentând, de bună seamă, un act de curaj. Unul pe care și l-a asumat regizorul, profund și vizibil marcat de moștenirea spirituală părintească – Radu Bogdan Ghelu, oriunde s-ar afla, este însoțit de spiritul tatălui său, readucându-l aproape obsesiv în atenția celor din jur prin referiri la scriitura pe care cel din urmă a lăsat-o.

Un act de curaj asumat însă, poate mai mult decât regizorul, de cei șase actori care și-au dorit să intre în pielea personajelor dintr-o poveste de inspirație folclorică. Spun asta, gândindu-mă la cele mărturisite de actorii înșiși, premergător premierei: ”Curiozitatea mea la acest spectacol este cum o să fie el preluat de spectatorii tineri, pentru că este vorba despre lumea satului, iar noi ne-am îndepărtat de sat. Eu însumi nu știu mare lucru despre sat, sunt orășean get-beget, am reușit însă, cu acest spectacol, să aflu despre umorul de la sat care nu este total diferit de cel de la oraș, doar că este mult mai… fâșneț” (Dumitru Rusu, Păcală)

Spectacolul a fost – din punctul meu de vedere, în calitate exclusiv de iubitor de astfel de forme de manifestare a culturii și plătitor de bilet – OK. Nu excepțional, dar reușit. Am râs mult și sincer dar, pe alocuri, mi-am pierdut și atenția.

Bunăoară, cred că s-ar mai fi putut umbla pe text – în sensul scurtării lui în anumite momente (unul ar fi cel al întâlnirii dintre Pachița și Titirez în care Titirez încearcă s-o convingă pe cea dintâi să-i dea averea) – pentru că da, deși textul este ”savuros și ofertant” după cum au mărturisit actorii premergător premierei, una este să-l lecturezi, alta este să-l asculți.

Ca joc actoricesc, chiar mi-au plăcut toți actorii, dar pentru că e musai să fie și un top 3, acesta este, în cazul de față, în ceea ce mă privește, Ștefan Alexiu (Tănase), Dumitru Rusu (Păcală) și Florina Găzdaru (Codina).

Pachița – ”doamna cu pălu’ pocaliu”(Corina Goranda), dar și Floarea – ”doamna cu pălu codițe” (Daniela Vrînceanu), Păcală (nenea cu pălălie) și ”nenea lău” – Titirez (Ștefan Ionescu) au fost însă preferații Elisei mele (de aproape 4 ani). În ceea ce o privește, Codina și Tănase prea au venit și s-au așezat în mod abuziv pe scaunul lui tati… 🙂

Ce să mai spun? Mergeți, vedeți, apreciați sau nu, dar nu fiți înverșunați! 😉

P.S. MINUNAT decorul, care a purtat amprenta pictorului Ioan Măric.