Framantarea mea din dimineata asta de joi este legata de o banala, aparent, punga de pufuleti. Si de cate povesti se pot ascunde intr-o astfel de punga. Povestea prieteniei dintre o fetita in pardesiu rosu si porumbeii din Patratelul din spatele fostei biblioteci, de exemplu sau povestea prieteniei pret de o vanturare de mana dintre aceeasi fetita si un nene conductor de tren care se bucura nespus ca cea dintai e fascinata de abilitatea lui de a pune in miscare creatura ciudata de pe sine, ori, de ce nu, povestea prieteniei dintre o mamica si un drum catre oriunde care, miraculos, devine mult mai scurt si drept, odata ce o punga de pufuleti i-a fost inmanata fetitei ei.
From Desenele mele |
Si melcii papa pufuleti, am vazut odata, anul trecut, un melc incercand sa dovedeasca un pufulete si va spun, nu e putin lucru sa vezi un melc, la jumatatea drumului lui catre cine stie unde, in nici un caz acasa ca doar casa era cu el, incercand sa duca dupa el si un pufulete…
Daaaaa, pufuletii merita toata atentia, sunt grozavi fauritori de povesti. Ca de foame nu tin! :))
BUNA DIMINEATA, oameni de joi din lumea mare, pofta buna la cafea si pofta de rontait la basme, sorbind impreuna din ea! 🙂