Tag Archives: TEATRUL BACOVIA

UNITER, prima dată în teatrul băcăuan, prin DORU MAREȘ

Leave a reply
From Parteneriate cu Muze Colorate

Fiecare întâlnire cu Doru Mareș (scriitor, publicist, traducător, critic) înseamnă pentru mine de câțiva ani – deși, întâlnirile fost-au până acum cel puțin, exclusiv în spații și contexte ”oficiale” – a fost, ziceam, fiecare întâlnire, un minut de senin și zâmbet. Am intuit în chipul, vorbele, jovialitatea lui Doru Mareș, un om sincer, luminos și foarte, foarte preocupat de teatru. Cu bucurie, așadar, am primit vestea (știu, ați aflat-o deja!) că Doru Mareș, care este și secretar literar al Teatrului Municipal Bacovia, a câștigat, în 2015, Premiul UNITER pentru critică teatrală, la a XXIII-e ediție a Galei Premiilor UNITER, desfăşurată pe 25 mai, în Sala Mare a Teatrului Naţional “I.L.Caragiale” din Bucureşti. Premiul este, totodată, primul premiu UNITER pentru Teatrul Municipal Bacovia.

”Uman, un Premiu UNITER îţi aduce o bucurie, în fond, reversul e «orice şut în fund e un pas înainte», dar există riscul să ţi se rupă noada, deci e mai bine să primeşti un zâmbet pentru a face un pas înainte şi premiul acesta are valoare de zîmbet. Dacă zâmbetul care mi se adresează mie îi poate ajuta şi pe colegii cu care lucrez, atunci li-l dăruiesc cu acelaşi scop” – Doru Mareș

Felicitări, Doru Mareș și… o rugăminte! Mi-aș dori mai multe colocvii din acelea, știți dumneavoastră de care, aici, cu oamenii Bacăului. Nu doar la Gala Star! Tot timpul! 🙂

FOTO: Doru Mareș premiat la Gala Star 2015, de managerul Teatrului Municipal Bacovia, actrița Anca Sigartău. Un premiu meritat din plin de Doru Mareș, cel care alături, de oamenii minunați ai teatrului băcăuan a fost trup și suflet în organizarea Galei Star 2015.

O îmbrățișare cu Anca Sigartău

2 Replies

La final de conferință, m-am îndreptat spre ea cu un singur gând. S-a întors spre mine ușor înverșunată (tocmai îmi mărturisise în conferință că i-am pus o întrebare capcană, nu, nu e așa), pregătită să-mi dea o replică la vreo oarecare nouă, incomodă întrebare. N-am mai întrebat-o nimic, gândul meu era să i-l spun printr-o îmbrățișare. S-a abandonat. A fost caldă, senină, surprinsă ca de un joc de copii. Așa am simțit-o, cel puțin. Am luat-o de mână. ”Vreau să vă spun atât: noi ne iubim tare mult actorii. Vă rog să-i iubiți și dumneavoastră!”.

From Parteneriate cu Muze Colorate

De astăzi, 16 aprilie 2015, noul manager al Teatrului Municipal Bacovia este actrița Anca Sigartău. După un concurs anulat și altul contestat, s-a dat verdictul. Anca Sigartău.
M-am abținut până acum să spun ceva. Din simplul motiv că au spus alții, unii poate mai bine decât aș fi spus eu, unii, poate, superficial, alții, poate, prea înverșunat. Eu am tăcut. Eu o iubesc pe Anca Sigartău și îmi iubesc actorii de la Teatrul Municipal Bacovia. Eu am să vorbesc după un an…Cam atât și-a dat răgaz, ne-a dat răgaz Anca Sigartău în noua postură, cea de manager, să-și arate, să ne arate ce poate.

Ne-a spus așa. Emoționată, ușor încrâncenată, hotărâtă, sensibilă:

” Este un început pentru mine și sunt foarte, foarte, foarte bucuroasă să fiu aici. Abia aștept să mă duc la teatru să mă apuc de treabă. Este greu să vorbesc, dar știu ce-mi doresc. Vreau ca Teatrul Municipal Bacovia să intre în circuitul național și internațional prin spectacole de calitate. Sunt responsabilă, din acest moment, de tot ce se va întâmpla. Cunosc actorii Teatrului Bacovia, sunt oameni, sunt suflete pentru mine, știu toate problemele cu care se confruntă un actor.
Sunt aici pentru a construi, nu pentru a distruge. Nu fug de confruntări, dar nu voi accepta decât confruntările constructive. Mă raportez și mă voi raporta la teatrul de valoare. Voi încerca să fac treabă, iar dacă nu voi reuși, voi fi prima care pleacă.
Am venit aici plecând nu neapărat de la Teatrul Municipal Bacovia, cât de la zona culturală. Bacăul este un oraș cu infrastructură, avem o bază, avem un teatru vizibil la nivel național. Și avem de-a face cu un festival pe care îl avem și-l ducem mai departe. Mă interesează mai puțin ceea ce s-a întâmplat până acum, mă interesează cu ce plecăm. Rezultatele se vor vedea cam într-un an de zile”.

M-am abținut până acum să spun ceva. Din simplul motiv că au spus alții, poate mai bine decât aș fi spus eu, unii, poate, superficial, alții, poate, prea înverșunat. Eu am tăcut. Eu o iubesc pe Anca Sigartău și îmi iubesc actorii de la Teatrul Municipal Bacovia. Eu am să vorbesc după un an…

O îmbrățișare: Doamna manager, vreau să vă spun atât: noi ne iubim tare mult actorii. Vă rog
să-i iubiți și dumneavoastră!

Am plecat de la un spectacol burdușită de emoții

1 Reply

Prima emoție a fost o dedicație. Nu mi s-a mai întâmplat. O dedicație cu un autograf neașteptat și culmea, ÎNAINTE de spectacol, special pentru mine. De la tatageo.

From De-ale jurnalistilor

A urmat apoi, avalanșa.

Forfota aceea din sală, în așteptarea a ceva ce nimeni nu știa exact cum va să fie. Decât că, acel ceva este o premieră la Teatrul Municipal Bacovia, un spectacol neasumat ca fiind unul de copii, deși urma să se joace la ora la care se joacă spectacolele pentru copii. Și că el se numește ”Regele mincinoșilor”. Și că e jucat de actorii secției Animație. Și că ”vor fi niște costume grozave, cel puțin așa pare”. Și că ”îmi pare rău că n-am reușit să vin mai devreme să iau bilete. Am găsit doar în spatele sălii”. ”Noi am luat în picioare”.

”Mama – se foiește Elisa mea de pe un picior pe altul – începe? De ce nu începe?”. Asta după ce, cu câteva ore înainte de spectacol, exact la trezire, în loc de ”Eci mumoasă, mami!”, Elisa a întrebat ”Gata, megem?”, iar eu buimacă de somn ”Unde???”, iar ea, ferm ”a teatu!”.

Un tătic, chiar în spatele scaunelor pe care le-am ocupat nerăbdătoare eu și Elisa mea de patru ani, făcea, cu drag, cu mare drag copilului, previziuni: ”Nu știu, tata, e un spectacol cu un rege mincinos. Ca în Pinocchio, ia să vedem dacă o să-i crească nasul!”.

Copii, mulți copii, părinți, bunici, jurnaliști, critici, actori… Și tatageo, agitat, prin sală.

Cum care tatageo? Gheorghe Balint, regizorul, scenaristul și, alături de fiica sa Rebecca, semnatarul scenografiei. În conferința de presă, cu trei-patru zile înainte, n-a vrut să ne dezvăluie mai nimic. Decât că ”trăim într-o mare minciună”. Că de aceea a simțit nevoia să facă acest spectacol și că textul e de inspirație un autor ceh pe care nu și-l mai amintește.

Bate gongul.

”Mamaaaaaa, începeee!”

From De-ale jurnalistilor

Un bufon, Gogo (Laurențiu Budău) și un soldat, Frantz (Mihai Chihaia) intră pe murmurul și agitația din sală brusc. Murmurul și agitația se transformă într-un hohot general de râs. Amuzanți și credibili. Se întreabă unde vor fi nimerit, în ce țară, iar răspunsul vine de la o zurlie de fetiță cu buline pe rochiță, Rita (Adina Iftime), o fetiță cu zâmbetul pe față pentru că așa trebuie. Suntem, doar, în țara purcelușilor fripți care umblă pe stradă, a găinilor care se ouă direct omletă, a cartofilor prăjiți care cresc în iarbă, a copacilor în care cresc borcane cu dulceață, miere de albine și compot…

Și ajungem la Palat. Trompetele sună târziu, după ce doi miniștri Amadeu (Tiberiu Gabor Bitere) și Otto (Ion Coșa) își fac prin cântec o caraghioasă apariție. Se dau rotunzi (și sunt!) că știu tot ce mișcă-n țara aceea. Și mai ales ce nu…

Iar ”ce nu mișcă” e în mare legătură cu… Siegfried, Regele (Marian Puiu Gheorghiu), cel mai mare mincinos al timpurilor. S-o creadă el că-i cel mai mare! 🙂

Îi vine de hac abilității de a spune minciuni taman cheful de însurătoare. Prin cele două pretendente, vorbăreața și frumoasa Gertrude (Alina Neagu) și muta, nătânga Mimi (Mihaela Popa), miresele de tot hazul și necazul sălii, respectiv al Regelui. ”Uneltele” prin care Gogo, bufonul, reușește să spună o minciună mai mare decât cea mai mare minciună a Regelui mincinoșilor însuși. Și atât de mare a fost gogonata că… Frantz a ajuns rege, Gertrude regină, Mimi s-a dus cu miniștrii, Regele a luat-o razna, iar Rita a zâmbit, pentru prima oară de când trăia în acea țară… cu mâna ridicată. Adică, cu adevărat!

Și ce credeți, în toată nebunia, că-i neașteptat? Primul decret al noului Rege ajuns pe tron dintr-o minciună, prin care ”de acum, în țara asta vom spune doar adevărul-adevărat!”…

Spectacolul s-a încheiat… Sala e forfotă, pe scenă sunt copii cu flori, regizor și actori. Regele Siegfried a pupat-o cu mustața lui imensă pe Elisa. Apoi Gertrude, Mimi, Frantz, Otto și Amedeu. La Gogo, bufonul, n-a ajuns. A fost personajul ei preferat și s-a emoționat… 🙂

Urcăm în mașină. Tac. Elisa mă ceartă. ”Mami, pune, pune a tati podetea(povestea) cu atolii de la teatu!”…

Eu, de data asta, n-am un top trei. Am descoperit, fizic, vocile păpușilor din alte spectacole. Și a fost grozav. Mi-au fost revelatorii prezențele scenice ale lui Mihai Chihaia și Ion Coșa. Mihaela Popa m-a făcut să râd zgomotos. Alina Neagu a fost luminoasă, Marian Puiu Gheorghiu e de acolo, din povestea aia, în rolul pe care trebuie să-l facă. Laurențiu Budău, Adina Iftime și Tiberiu Gabor Bitere (mi) s-au reconfirmat. 🙂

Regele mincinoșilor nu e un spectacol doar pentru copii… 🙂

Am să plec de la premiera ”Regele mincinoșilor” cu cel puțin o emoție

Leave a reply
From De-ale jurnalistilor

Mi-e foarte clar, ca la matematică – deși nu am stat niciodată bine la această materie -, cu a), b), c)… că duminică, 15 februarie 2015, de la orele 11, pe scena Teatrului Municipal Bacovia va avea loc o nouă premieră a stagiunii, cea de-a patra a instituției, a doua a Secției Animație.

Că ea se va concretiza în spectacolul ”Regele mincinoșilor” și că textul (de inspirație o poveste din copilărie, scrisă de nu mai știe cine, dar care a marcat copilăria autorului), scenariul și regia artistică sunt semnate de Gheorghe Balint (Tata Geo), că el NU va fi cu păpuși, dar jucat de actorii păpușari (Marian Puiu Gheorghiu, Laurențiu Budău, Mihai Chihaia, Tiberiu Gabor Bitere, Ion Coșa, Adina Iftime, Alina Neagu și Mihaela Popa), că e realizat cu implicarea Rebeccăi Balint (scenografie), a lui Marius Manta (muzică – iar aici trebuie să ne așteptăm la o surpriză), a Elenei Pătrașcu (concepție și execuție peruci) și a lui Adrian Costraș (regie tehnică). Am înțeles, de asemenea, că, așa cum a spus Tata Geo, ”este un spectacol de familie și de echipă!”.

”Povestea spectacolului nu are rost să v-o spun – a zis Tata Geo. Trăim în așa mare minciună (de când lumea și pământul, aș adăuga eu), că n-are rost să spun povestea. Trăim într-o minciună îngrozitoare, iar Teatrul nu ne poate salva de la asta, dar… ne poate face un bine. La Teatru vii pentru a pleca cu o emoție. Oricare ar fi aceea”.

Ce am înțeles intuitiv, prin modul în care s-a petrecut conferința de presă legată de anunțarea spectacolului (pe scenă adică, în decorul spectacolului și cu actorii îmbrăcați în personaje, cu limbaj aparent haotic, cu răspunsuri la întrebări aparent neînțelese etc.), este că – și rog ECHIPA să mă corecteze de nu-i așa -, un spectacol e nevoie să fie privit de către public, ca și cum publicul s-ar afla pe scenă… Bunăoară, delimitarea fizică dintre scenă și sala publicului este doar pentru a lăsa spațiul, tot fizic, necesar actorilor de a-și exercita actul. Altminteri, actorii și publicul ar trebui să fie, cu sufletul pe scenă. Și invers.

Intuitiv, ȘTIU că acest spectacol îmi va plăcea mult! Cu atât mai mult îmi va plăcea, cu cât îmi voi lăsa grijile și frustrările în afara sălii de spectacol. Voi remarca, probabil, ca de fiecare dată stângăcii, vor fi momente, poate, în care voi găsi replici deplasate. Voi avea și un top trei prestații preferate. Care nu va coincide cu cel al Elisei mele. Iar după ce voi ieși din sală, voi vorbi cu Elisa mea despre ce am înțeles noi cât ne-am aflat acolo, cu inima pe scenă. Vom părăsi sala de spectacol, ca de fiecare dată, cu cel puțin o emoție.

O să vă povestesc după care vor fi fost acelea.

Până atunci însă, invit ECHIPA care a realizat spectacolul să coboare în public… 🙂

Fără înverșunare, despre ”Când ai o soacră avară, stă ca dracu’ pe comoară”

Leave a reply
From De-ale jurnalistilor

(Foto: Teatrul Municipal ”Bacovia”)

Și s-a petrecut și noua premieră pe scena Teatrului Municipal ”Bacovia” Bacău, cea de-a treia din stagiunea 2014 – 2015, ”Când ai o soacră avară, stă ca dracu’ pe comoară”, adaptare de Radu Bogdan Ghelu, în regia și scenografia acestuia, după ”Păcăliada”, comedie în versuri lăsată moștenire lumii teatrului de către Ion Ghelu Destelnica, tatăl celui dintâi.

Pachița (Corina Goranda), Floarea (Daniela Vrînceanu), Păcală (Dumitru Rusu), Titirez (Ștefan Ionescu), Codina (Florina Găzdaru) și Tănase (Ștefan Alexiu) sunt cele șase personaje care, prin mult haz, au vorbit lumii (în versuri chiar) despre avuții și avari, datornici și slugarnici, ipocriți și naivi, vicii și vicioși, păcăliți și mincinoși, dar mai cu seamă, despre faptul că, într-o formă sau alta – aici, prin Păcală! – pe de altă parte, în lume se face dreptate. 🙂

A fost, pentru mine, un spectacol așteptat, ideea readucerii în atenția unui public al anului 2015 și tot mai dezrădăcinat de lumea satului, a unei povești de inspirație folclorică, ba, chiar una în versuri, reprezentând, de bună seamă, un act de curaj. Unul pe care și l-a asumat regizorul, profund și vizibil marcat de moștenirea spirituală părintească – Radu Bogdan Ghelu, oriunde s-ar afla, este însoțit de spiritul tatălui său, readucându-l aproape obsesiv în atenția celor din jur prin referiri la scriitura pe care cel din urmă a lăsat-o.

Un act de curaj asumat însă, poate mai mult decât regizorul, de cei șase actori care și-au dorit să intre în pielea personajelor dintr-o poveste de inspirație folclorică. Spun asta, gândindu-mă la cele mărturisite de actorii înșiși, premergător premierei: ”Curiozitatea mea la acest spectacol este cum o să fie el preluat de spectatorii tineri, pentru că este vorba despre lumea satului, iar noi ne-am îndepărtat de sat. Eu însumi nu știu mare lucru despre sat, sunt orășean get-beget, am reușit însă, cu acest spectacol, să aflu despre umorul de la sat care nu este total diferit de cel de la oraș, doar că este mult mai… fâșneț” (Dumitru Rusu, Păcală)

Spectacolul a fost – din punctul meu de vedere, în calitate exclusiv de iubitor de astfel de forme de manifestare a culturii și plătitor de bilet – OK. Nu excepțional, dar reușit. Am râs mult și sincer dar, pe alocuri, mi-am pierdut și atenția.

Bunăoară, cred că s-ar mai fi putut umbla pe text – în sensul scurtării lui în anumite momente (unul ar fi cel al întâlnirii dintre Pachița și Titirez în care Titirez încearcă s-o convingă pe cea dintâi să-i dea averea) – pentru că da, deși textul este ”savuros și ofertant” după cum au mărturisit actorii premergător premierei, una este să-l lecturezi, alta este să-l asculți.

Ca joc actoricesc, chiar mi-au plăcut toți actorii, dar pentru că e musai să fie și un top 3, acesta este, în cazul de față, în ceea ce mă privește, Ștefan Alexiu (Tănase), Dumitru Rusu (Păcală) și Florina Găzdaru (Codina).

Pachița – ”doamna cu pălu’ pocaliu”(Corina Goranda), dar și Floarea – ”doamna cu pălu codițe” (Daniela Vrînceanu), Păcală (nenea cu pălălie) și ”nenea lău” – Titirez (Ștefan Ionescu) au fost însă preferații Elisei mele (de aproape 4 ani). În ceea ce o privește, Codina și Tănase prea au venit și s-au așezat în mod abuziv pe scaunul lui tati… 🙂

Ce să mai spun? Mergeți, vedeți, apreciați sau nu, dar nu fiți înverșunați! 😉

P.S. MINUNAT decorul, care a purtat amprenta pictorului Ioan Măric.

Doi sărbătoriți în premieră, la Teatrul Municipal Bacovia

Leave a reply
From De-ale jurnalistilor

Că duminică, 8 februarie 2015, de la orele 18, pe scena Teatrului Municipal Bacovia din Bacău se joacă cea de-a treia premieră a stagiunii 2014 – 2015 știți, iar dacă nu, vă spun din nou acum: duminică, 8 februarie 2015, de la orele 18, pe scena Teatrului Municipal Bacovia din Bacău se joacă cea de-a treia premieră a stagiunii 2014 – 2015, ”Când ai o soacră avară, stă ca dracu pe comoară”, o adaptare de Radu Bogdan Ghelu, în regia și scenografia acestuia, după ”Păcăliada”, comedie în versuri scrisă de Ion Ghelu Destlenica.

Ceea ce poate nu știți și ar fi drăguț să aflați, mai ales dacă alegeți ca duminică să faceți parte din public, este că în premieră vor juca și doi sărbătoriți ai acestor zile: Ștefan Ionescu și actorul Dumitru Rusu, doi dintre frumoșii scenei băcăuane, doi dintre actorii mei preferați. Nu e nici un secret de altfel, am spus-o și o spun mereu oricui m-ar pune – ca în oracolele copilăriei, le știți – să zic ”dintr-o suflare, doi actori preferați de la Teatrul Bacovia”. 🙂

Pe Dumitru Rusu, născut pe 7 februarie 1984, eu l-am remarcat prima și prima dată – de atunci devenind unul dintre actorii preferați – în Requiem, de Hanoch Levine, în regia lui Alexander Hausvater și în care actorul nostru a făcut un excepțional rol de… cal. (P.S. Mi-e dor tare de spectacolul acela…). Duminică, în ”Când ai o soacră…”, Dumitru Rusu va fi… Păcală! 🙂

Pe scurt, despre Dumitru Rusu ne-a spus Laura Huiban, PR Teatrul Municipal Bacovia:

Dumitru Rusu este născut la Iaşi, pe 7 februarie 1984. A absolvit, în 2007, cursurile de Arta Actorului ale Universităţii de Arte „George Enescu”, din Iaşi, la clasa profesorilor Constantin Popa şi Octavian Jighirghiu. Are diplomă de master în Filosofia Artei şi Management Cultural, la Facultatea de Filosofie a Universităţii de Arte „George Enescu”, din Iaşi. A colaborat cu regizori renumiţi de teatru printre care Alexander Hausvater, Alexandru Dabija sau Ion Sapdaru. Este profesor de teatru.

Mai multe, aici.

Al doilea sărbătorit din aceste zile este Ștefan Ionescu, de asemenea unul dintre actorii mei preferați și na-ți-o bună, și ai Elisei mele (acușica 4 ani) care a avut norocul să-l vadă în spectacolul ”Florin și Florica” pe scena Teatrului Municipal Bacovia. Și nu glumesc că-i place de el! Deloc! În ”Când ai o soacră…”, de duminică, Ștefan Ionescu îl va juca pe Titirez, iar după cum și-a arătat entuziasmul referitor la spectacol, sunt convinsă că rolul va fi excelent. 🙂

Ştefan Ionescu s-a născut la Bucureşti, pe 9 februarie 1976. A absolvit în anul 1999 cursurile Facultăţii de Teatru – Film a Universităţii „Hyperion”, Secţia Actorie, la clasa profesorului Virgil Ogăşanu. În studenţie a fost ales în distribuţia filmului „Triunghiul morţii”, regizat de Sergiu Nicolaescu. A colaborat cu numeroşi regizori de teatru cunoscuţi, printre care Răzvan Dincă, Theo Herghelegiu sau Alexandru Dabija.

Mai multe, aici.

LA MULȚI ANI! 🙂

FOTO: Teatrul Municipal Bacovia

Bacaul nostru coplesit

1 Reply

In aceste zile (5 – 10 aprilie), Bacaul e coplesit de oameni faini. Pe cuvant va zic! Mai mult, poate, ca oricand. Asta pentru ca, celorlalte absolut grozave evenimente – expozitii, concerte clasice, rock si mai putin rock, lansari de carte, activitati ecologice etc – li se adauga inca unul de mare, mare anvergura: GALA STAR, Festivalul concurs international one-man show Gala Star care, iata, in 2012 a ajuns la cea de-a VII-a editie. Nu mai stati pe ganduri, deschideti-va agendele si gasiti-va timp si loc pentru a merge la spectacole, la Teatrul Municipal Bacovia. Nu o sa va para rau! Ganditi-va, pe langa concurentii “one-man show” (din patru tari si patru zari) pe scena bacauana vor putea fi vazuti in recitaluri extraordinare si actori consacrati precum Ion Caramitru, Anca Sigartau sau Oana Pellea, Mihaela Teleoaca. Participarea la spectacolele inscrise in concurs este libera, iar pentru recitalurile extraordinare, pretul biletului este de 25 lei.

Frumos coplesit orasul asta al nostru, nu-i asa?  🙂

PROGRAM:

Program „Gala STAR“ – 5-10 aprilie 2012

ziua 1 / Joi, 5 aprilie
16.00 / Sala Mare
Deschiderea Galei Star, editia a VII-a

17.15 / Sala Studio
Recital in concurs
Bianca HOLOBUT – “Tata a fost actor, e adevărat… eu, cine ştie?” (65 min.)
Teatrul „I.D. Sârbu“, Petrosani

18.30 / Sala Mare
Recital în concurs
Eliza Noemi JUDEU – “Femei singure” (50 min.)
Productie independenta – Compania “Buzunarul cu teatru” Bacau

20.30 / Sala Mare
Recital extraordinar Mihaela TELEOACĂ – “Mostenitoarea” (Teatrul de Comedie Bucuresti)

ziua 2 / VINERI, 6 aprilie
16.00 / Sala Studio
Recital in concurs
Toma DANILA – G.O.D (60 min.)
Teatrul “LUNI” de la Green Hours, Bucuresti

17.15 / Sala Mare
Recital in concurs
Diana DECUSEARA – “Mi-e frica de Marea Neagra” (70 min.)
Teatrul National “Mihai Eminescu”, Chisinau

18.30 / Sala Studio
Recital in concurs
Stefan HULUBA – “Camil. Un oarecare” (65 min.)
Productie independenta

20.30 / Sala Mare
Recital extraordinar Anca SIGARTAU – “Puslamaua de la etajul 13 (Teatrul „Tudor Vianu“, Giurgiu)

ziua 3 / SÂMBĂTA, 7 aprilie

16.00 / Sala Studio
Recital în concurs
Raluca MARA – “Era atita harmalaie-n cer!” (50 min.)
Teatrul de Nord, Satu Mare

17.15 / Sala Mare
Recital in concurs
Alin FLOREA – “Visul unei nopti de gala” (50 min.)
Teatrul „Maria Filotti”, Braila

18.30 / Sala Studio
Recital in concurs
Razvan ROPOTAN – Fara cap (45 min.)
Productie independenta

20.30 / Sala Mare
Recital extraordinar Tazio TORRINI – “La collona infinita” (Compania „TELLURIS”, Italia)

ziua 4 / DUMINICA, 8 aprilie
11:00 / Sala Mare
Recital extraordinar Andrei TEASCA –
Spectacol de magie pentru copii “Kids Magic Show”

16.00 / Sala Mare
Recital in concurs
Stelian ROSIAN – Iona (55 min.)
Teatrul Municipal “Ariel”, Râmnicu-Vâlcea

17.15 / Sala Studio
Recital in concurs
Alexandru BOGDAN – “Da-damult… Mai da-damult” (45 min.)
Productie independenta

18.30 / Sala Mare
Recital în concurs
Junko HORI – “Asa-chan” (40 min.)
Tokio, Japonia

20.30 / Sala Mare
Recital extraordinar Tazio TORRINI – “La collona infinita” (Compania „TELLURIS”, Italia)

ziua 5 / LUNI, 9 aprilie
16.00 / Sala Mare
Recital in concurs
Milena MILANOVA – “Nikotine” (60 min.)
Theatre Atelie 313, Bulgaria

17.15 / Sala Studio
Recital in concurs
Roxana GIRLEANU – “Auditia!” (40 min.)
Productie independenta

18.30 / Sala Mare
Recital in concurs
Andrei SOCHIRCA (Alex Calancea Band & Olia Tira) – “Jack Faraomâna sau istoria unui contrabasist” (80 min.)
Teatrul „U.S.A”., Chisinău

20.30 / Sala Mare
Recital extraordinar Oana PELLEA  –  Vocea umană (Teatrul Metropolis, Bucuresti)

ziua 6 / MARTI, 10 aprilie
17:00 / Sala Mare
Recital in concurs
Gabi DEL PUPO – Calatorie la capatul unei duminici (50 min.)
Teatrul Municipal Baia Mare

19.30 / Sala Mare
Decernarea premiilor Galei “Star” 2012

20.30 / Sala Mare
Recital extraordinar de inchidere Ion Caramitru si violoncelistul – Adrian Naidin “Vorbe, vorbe, vorbe…” (Premiera)