MOTTO: The Doors, Blue Sunday
Ne-am jucat în asfințit:
Ne-am ascuns și ne-am pândit
Ne-am făcut fire-n nisip
Marea, plaja-am răscolit
Pânâ-n zori.
Ne-am regăsit!
 |
| From Diverse |
Creioane colorate, Bacău, 2012
Joaca
Leave a reply
Tag Archives: vama veche
Nu ne întrebați…
cum a fost (și) anul acesta, de 1 Mai, în Vama! Răspunsul NU este cel pe care-l așteptați citind, nerăbdători, prin ziare!
Pe undeva același, de fiecare dată altul însă, știut de fiecare în parte, simțit doar împreună – ca și cum ne-am afla pentru o zi în an, o lume întreagă, în același vagon,
Victor Socaciu – Trenul
grăbiți, emoționați, cu lacrimile-n noi și fericiți că, în sfîrșit, mai răsărim o dată,
New Philarmonia Orchestra-Maurice Ravel-BOLERO
adulmecînd apoi, cu simțurile ascuțite la maxim, în necunoscut, printre necunoscuți, încă vreo două nopți,
The Doors – People Are Strange
invidiați de lume că ne-am descoperit, din nou, a fi noi înșine –
09 Ovidiu Haidu – Pustoiaco
😀
răspunsul, prieteni, e…
Pasarea Colibri – Vanare de vant
Perfect ratatul răsărit de Vamă
Ne-am regăsit vreo șapte zile (și tot aîtea nopți!) – cuminți, dar nu foarte, cum ne spune mama, să fim, încă de cînd eram nebuni de facultate – în povestea noastră cu nume Vechi, de Vamă.
Ne-am zbînțuit sălbatici pe plaja de la Stuf,
ne-am alintat tălpicile, genunghii, palmele și coatele-n nisip,
ne-am răsfățat, în zi și în noapte în apa lină a mării, am rîs prea mult și-am plîns puțin.
Ne-am relegat și dezlegat prieteni, ne-am reînnodat apoi cu mult mai strîns, fiecare cu adevărul lui, dependenți total de adevărul celorlalți,
ne-am Șuit și ne-am Paparudit în The Stage, ne-am jucat de-a noi înșine, că asta-i joaca noastră preferată și nu ne-am plictisit.
Am mai trăit și un perfect ratat răsărit de soare, pe ritmuri de Ravel, perfect că am fost doi, ratat că soarele zăcea ascuns printre nori.
În Vama, Vama noastră dragă…
Condamnați în Vama Veche
Uau, și totuși cum fost în Vama? C-am văzut la televizor ce mizerie era pe plajă și pe unul dormind îmbrăcat în nisip și cîți bețivi și drogați! Să știi ca chiar ne-am gîndit la tine… Da, știu, așa se vede mereu de departe, de după ecranul ăla rece, de sticlă, pe care de-atîtea ori voi înșivă îl condamnați pentru că știți prea bine că nu tot ce v-arată e adevărat…
Nu știu alții, dar NOI refuzăm să fotografiem inutilul, mizeria și orice alte lucruri sau aspecte urîte – oriunde am fi – și care ni se aruncă, voit sau nu, în față. NOI am fost de 1 Mai într-o Vamă în care n-am avut timp decît de frumos. O Vamă frumoasă deci, îmbrățișată de oameni unii mai frumoși ca alții.
O Vamă în care cîteva mii de oameni frumoși și-au găsit, rînd pe rînd, colorat, locul…
…care și-au perindat apoi pașii, fiecare pe unde știa că-i drumul lui mai bun. Unii am ales, fără regret, mai noul The Stage! Aici, vineri noapte, 30 aprilie spre 1 mai, avea să se întîmple ceva nu mai puțin extraordinar ca-n alte părți, printre ore de dans pe ritmuri reggae și El Negro.
În Vama, am găsit apoi, distracție la maxim și prietenii de-o zi, într-un ”concert” ad-hoc de amiază…
…în deschiderea, parcă, superbei cîntări de noapte Trupa Veche la care ți se poate întîmpla chiar să te rătăcești pentru cîteva minute, printre niște sori…
În Vama, ne-am iubit, într-o altă dimineață, din priviri, cu marea…
…ne-am rătăcit pașii, aiurea, prin nisip…
…pentru ca în noapte să ne reîncălzim puțin…
…și-apoi, din nou, neprogramat, să ne împrietenim mai mult, cu Trupa Veche…
Știam că a doua zi, totul, lăsat în urmă, o să, de dor, ne doară!
Două zile și-alte două jumătăți plus trei nopți fără de două-trei ore am primit condamnare în Vama Veche. Una dintre cele mai frumoase condamnări pe care cineva, vinovat doar de faptul de a se fi născut într-o lume avidă de scadal, grotesc și mizerabil, ar fi putut-o, vreodată, pentru fapta sa, primi. Și cînd la condamnare îți sînt părtași alți vinovați ca tine, totul devine și mai frumos, incredibil de frumos…
Pariu pe Vama Veche
Să plecăm adică, vineri seara, spre Piatra Neamţ pentru a asculta ceva muzică live şi a împărţi, eventual, o bere, cu nişte “preţ de (încă) o noapte albă, dragi prieteni”.
La 7.21 dimineaţa, venind din Piatra, să lăsam în urmă Bacăul, nebuni, emoţionaţi, copii scăpaţi din frîu, să ne trezim în Vama Veche.
Şi pentru o zi, s-ascultăm gîngurind pescăruşii, să ne ascundem, printre pălării, de soare,
să ne jucăm cu degetele în nisip şi să le împodobim cu alge verzi, din mare,
să reflectăm, apoi, la ceea ce se întîmplă.
Spre seară, să tolănim puţin sub noi, nisipul,
prin sunete de rock’n’roll se rătăcim privirea, printre siluete,
pentru a ne retrage apoi, pîş-pîş, ghiduş, spre paturile moi, de-acasă.
Mai punem un pariu pe Vama Veche?…