All posts by river

poecânt(ec)ul

poecânt(ec)ul, gen literarşimuzical de sine stătător, în, dinspre şi pentru sine
pentru tine

poecânt(ec)ul cucerește de la prima ascultare
că se ascultă
nu se citește
având ca efect imediat pentru ascultător
intrarea acestuia în starea de fascinație

From Vama Veche, 1 mai 2014

poecânt(ec)ul e creat nu pentru a fi descoperit
ci pentru a te descoperi pe tine însuți

cu nebănuite, dar puternice semnificații
efecte vizuale și sonore
poecânt(ec)ul devine
necesitatea
stricto sensu
– a ta –
de ”a fi”

revelație
recunoștință
autor

și nu, nu e plină lumea
de muzicieni
sau de poeți
.

La cafea cu poetii

From Omul si albina sa, Bacau, ArtistNe(s)t 2013

Si-mi plac diminetile pentru ca diminetile, mai mult ca in oricare alte ore ale zilei, imi beau cafeaua cu poetii (mei), le spun vrute, tainuite, sadite in mine de ani -poate chiar din primul an al vreunei copilarii -, parguite si e fain sentimentul asta de spovedanie, de siguranta pe undeva ca poetii te asculta. Pai cum sa te scrie altfel, daca nu te asculta? Si treci la urmatorul vers.

Atunci cand neputinta doare

Sunt zile, le-ai trăit și tu, le trăiești poate chiar acum, când sensul lucrurilor ce “trebuie” făcute – pentru că așa scrie în contractul tău semnat cu alții – deviază. Sunt acele zile în care, de fapt, sensurile lucrurilor semnate prin contractul tău cu tine însuți deviază. Te trezești un mim al acestor sensuri și ți-e greu să joci jocul ăsta, mim, și nu-ți dorești, în acele momente de deviere, decât să se termine odată jocul ăsta în care fără să vrei te-ai prins, dar din care îți place totuși să fii parte pentru că e o provocare, nu-ți dorești, spuneam, decât să ieși (și de data asta!) învingător. Să mergi mai departe.

Știi despre ce vorbesc, nu-i așa? Vorbesc despre acele periodice mimări ale liniștii, calmului și păcii din interior, când, de fapt, în afara ta sunt furtuni, uragane, războaie. De care îți pasă. În acele zile ai o conștiință mult mai profundă și dureroasă a neputinței tale în fața lor, a celor din afară – furtuni la propriu, uragane, războaie – pentru că nu le poți înțelege și, printr-un “like” sau “share”, ești conștient că nu le poți opri.

Scriam cândva, într-una din zile ca acestea: În ultima vreme, cineva drag și-a pierdut pe cineva drag, cineva drag se luptă să învingă o boală crâncenă, cineva drag se supără pe mine, cineva drag sună în miez de noapte că a avut accident de mașină, cineva suferă de prea multă iubire, dar ce spun eu, lista e lungă… Printre acestea, zilnic, povești de semeni necunoscuți, dar săraci, ori cu ciocane, topoare, sinucideri, violuri și copii abandonați îmi sunt depănate din cel puțin trei surse, telefoanele sună, voci de la capătul firului invocând datorii, banii nu-s, continuă tu…

From Diverse

Când, în acele zile, ai o profundă conștiință a tuturor acestor reale și metaforice furtuni, atunci deviază sensurile lucrurilor care “trebuie” făcute odată cu semnarea vreunui contract. Cu cei din afară și cu tine. Pentru că, ziceam atunci ca și acum, peste toate, peste toate acestea este și povestea mea! Ceea ce este exclusiv al meu, ce ține de mine, de trăirea, de iubirea, de casa, de familia, de viața mea…

Și-atunci, joci mim.

Și revin la gândurile mele și justificarea mea de “a fi” din acele zile pe care le-ai trăit și tu. Pe care, poate, le trăiești chiar acum: “Unde să scuip toate acestea și cui și cu ce folos? Le leg fedeleș, le bag în mine și le diger. Înghit – groaznic, amar gust – îmi casc ochii a zâmbet, îmi pun un cântec pe buze și merg mai departe. Lăsându-mi mereu un braț liber pentru cel ce vrea să-mi țină sau să-i țin de urât… Cu un desen, cu o poezie, cu un parfum de floare, cu lapte cu mămăligă, cu un cîntec, cu o cafea, cu un banc bun, cu iubire, cu speranță, cu un concert, cu o vorbă bună, cu un bulgăre de zăpadă, cu o carte, cu un film, cu un sărut, cu o îmbrățișare, cu o încurajare, cu o naștere, cu un botez, cu o aniversare, cu o excursie, o vindecare”.

Continuă tu!

Editorial, Ziarul de Bacau, Bacau, 2014
Foto: Madalina Rotaru. Artist: Galina Borrisova(Bulgaria), in spectacolul “anti – Gone – It’s me”, câștigătoarea, alături de românca Gina Șerbănescu, dramaturg și critic de dans, a celei de-a doua rezidențe “E-Motional: rethinking dance” desfasurate la Centrul de Cultura “George Apostu” Bacau, 2014

Starea vremii

Cerul are ochi
și stomac
și-n el roim noi,
oamenii fluturi.

Dupa bătaia aripilor noastre,
ochii cerului sunt negri,
azur
senin albaștri,
niciodată verzi,
doar, uneori, căprui

From Diverse

Ca starea mării:
atunci când valurile mării sunt mari
trebuie că e din cauza algelor furioase

Și:
din transpirația algelor
trebuie că-și va fi luat marea
sărutul, săratul

Noi, oamenii alge

Ca dupa atunci cand intr-o ora jumate universul devine atat de mic ca-l poti inghiti

Am să înghit și astăzi universul, să-l recreez apoi în mine, cu sensuri noi să-l nasc și-n el, așa cu sensuri noi, să vin și eu pe lume.

Să mă intrebi, să nu-ți răspund: nu cumva de fascinație depindem? Și dacă nu putem fi perfecți, pentru că n-am mai fi, așa, perfecți, de dorit, nu mai bine tindem să ne întindem spre fascinație?

Și:
cum ar fi dacă-ntr-o zi ai întâlni pe cineva să-ți zică din senin așa: n-ai vrea să fii tu muza mea?, iar eu să spun: ba, cum să nu?, iar tu să zici: sigur că da!

Și:
să termin ce n-am început, e o iluzie ideea asta a maturizării.

From Diverse

(Giovanni Zazzera in “If I had“, rezidenta E-Motional: rethinking dance, Centrul de Cultura “George Apostu” Bacau, 2014 )