Category Archives: Creioane colorate

al treilea Psalm

că așa mi-i dat a crede,
cum că la zămislire,
Lumea, din Pântec,
menită a fost să iasă un Cântec
și Cântul e unul și
Lumea e una, la fel cum
Soarele e unul și una e Luna,
să dăm Iubirea de-a dura,
de la tine la mine,
de la mine la tine,
ia Cântul
ca în Iubire să înconjurăm Pământul…

Spiridusii

Chiar aici, în borcănel,
Îmbrăcați în caramel
-Material dulce de frac – ,
Spiriduși și spiridușe
Ciocănesc pe sub capac.

Fac cu ochiul spre copii
-fiindcă trebuie să știi –
Spiridușilor le place
Cu micuții să se joace.

Și-i îmbie chiar așa:
”Papă-mă și vei vedea
Cât de dulce pot să fiu,
Iară tu vei fi zglobiu
Pentru ziulica toată.
Haide, papă-mă odată!”

Au dreptate spiridușii.
Dar, atenție! Ghidușii
Nu-ți vor spune niciodată
Că-i suficient o dată
Unul doar pe zi să iei!
De te lăcomești la trei,
Spiridușii caramel
Te vor face-n maaaare fel
Pentru că, ține-te bine,
Ei te-nfulecă pe tine! 😀 😉

Incantație

Ineluș învârtecuș,
ține-ți palmele căuș,
că din palme sorb acuș’
cântul ăsta de iubire!

Cântă acum și tu cu mine:
Un pitic în palma dreaptă,
zână mică-n palma stângă,
ofurile-n dans le-alungă.

Pune-ți degetele-n tâmplă
și în cântec, cu iubire,
lasă-ți peste gând privire
și te învârte
și zâmbește
și un cânt de drag rostește…

Refrenul

În grădină, Greierașul,
Pentru c-a fost neatent,
A răcit. Îi curge nasul,
Iar strănutul e strident.
”Oh, vioara mea cum sună
De ciudat, spune și tu!
Că de pun arcuș pe strună
Iese doar un biet Hapciu!”
Se frământă cântărețul
Ridicând arcuș la tâmplă…
”Ia te uită, nătăflețul
Ce haios, ciudat mai cântă!”,
Zic și gâze, amuzate
De strănutul din arcuș.
”Greieraș, hai că se poate,
Noi te vindecăm acuș’!”.
Și, din frunze de cicoare
Și din flori de mușețel,
I-au făcut dulce licoare
Și compresă-șervețel.
”Greieraș, acum ești bine
Cântă-ne dacă te ține!”.
Iar făptura, vindecată
Cu iubire, deodată,
Scoase din arcuș pe strună
Cântec nou, de voie-bună,
Devenit și mare hit.
Este că l-ai auzit
și că la refren cânți tu:
”Sănătate la.. Hapciu”?

O mare grabă

Furnici pe o balustradă
Se aflau în mare sfadă:
”Dă-te, soro, la o parte
Trebuie s-ajung departe!”
Zise prima din furnici
”Hai, tulește-o de aici!”
”Ce să zic, ce nesimțită!
Dă-te tu! Și io-s grăbită!
Ești de-a dreptul caraghioasă!”
Spuse a doua, foc nervoasă.
Cea de-a treia, mai departe,
Dădu ambelor dreptate.
Nu se supără defel
Printre ele, cătinel,
Se strecoară fără grabă:
”Fetelor, eu chiar am treabă!”

La stele

From Respiratii

Întinsă-n iarbă,
Într-o noapte,
În ale greierilor șoapte,
Privind pe cerul plin cu stele,
O buburuză se visa
În dans frenetic printre ele.
”Cât de frumos e printre aștri
Îmi par și galbeni și albaștri
Și cât de mult aș vrea să zbor
Să îi ating… Dar nu-i ușor!”
Gândea gâzuța-n mare jale.
”Trebuie să fie o cale!”.
Și cum privea în sus, la stele,
I se păru că vede-n ele
Potir de trandafir pătruns…
”Oare, cum o fi ajuns?”
Și chiar atunci, ca o scânteie
Luci în mintea-i o idee:
”Firele de iarbă-s sfori,
Iar gândacii croitori
Ar putea să mă ajute!
Au picioare pricepute
Chiar acum să împletească
Scara mea, scară cerească!”
Scara, imediat croită,
Fu, de trandafir, proptită.
Iară gâza, cu gând dulce,
Porni, iute, să o urce.
”Hai, își spune, fii mai brează
Că acuși se luminează!”
Și cu spor, încrezătoare,
Ajunse-n sfârșit, pe floare.
Dar când aripa să-ntindă
Stele-n dans să le cuprindă
Văzu, în lacrimi, că nu poate.
Stelele-s mult mai departe…
Tristă, deznădăjduită,
De urcuș în van sfârșită
Buburuza, în delir,
În boboc de trandafir,
Adormi amar plângând.
Dar… deodată, pe pământ,
Se trezi dusă de vânt.
Printre lacrimi, ea zări
Felinare și făclii
Stele-n iarbă, cu sclipici,
Sute, mii de licurici…
”O! Acum mi-e deslușit
Alte stele am râvnit…
Nici nu mi-a trecut prin gând
Că cer e sus,
Și cer e pe pământ”.
Iar de atunci, în fiecare noapte
În ale greierilor șoapte,
în grație, cu mintea trează
Cu licuricii, ea dansează…