Category Archives: Creioane colorate

Din ceață

Am un copac anume, nu îi spun pe nume, are ritm și are timp. De mine. În orice anotimp.

***

Nu știu ce-o să zică lumea despre asta, dar pe mine, de cum am deschis fereastra, m-a invadat un chef de dans nebun, aș lua la dans trotuarele din drum. Copacii toți, ieșiți în cale, n-au astăzi frunze, au note muzicale!

***

Și era o dimineață ca aceasta
și era ceață
gândul ni-l purtam agale
copacii n-aveau frunze s-o străbată
ci note muzicale
și ne-am făcut din crengi un portativ
ceața – laitmotiv

***

Și chiar așa, oare sensul ceții care-o fi? Nu cumva ceața e dată pentru a-l face pe cel de-o poartă în sine, să se străbată? Iar dacă e pe dinafară, nu cumva folosul ceții e de a trece prin ea, de-a nu stagna, de-a o parcurge până a da-n lumină? Și de-i uneori în tine sau, poate, înafara ta, ceața e o poartă, bate curajos în ea! Așa îmi zice astăzi în cafea.

***

Și mi-a cășunat, așa, privind prin ceața asta deasă, că dacă aș avea, fizic, un obiectiv bun, aș face zoom nu pentru a sta la pândă încercând să aflu ceea ce lumea nu are, de fapt, în intenție să ascundă, ci mi-aș aduce cerul mai aproape, zborul în detaliu al păsărilor desupra orașelor, aș observa și m-aș fascina de stropii de ploaie priviți îndeaproape. Dar stai, eu am Universul în mine, n-am nevoie, fizic, de obiectiv, sufletul meu vede și simte, nu stă la pândă, n-are nimic să ascundă, deși poate, uneori, cântă naiv… 

***

Si vorba cuiva, mai zilele trecute, de ce ar trebui sã demonstrez cuiva, stiintific, rational, cã stelele vorbesc, când eu Stiu asta prin simplul fapt cã Simt cã ele Sunt? Chiar de nu se vãd printr-o ceațã ca ceața din aceastã dimineațã. 

Le-am spus copiilor mei si ei m-au înteles, cã uneori îmbrãtisez balauri si zmei. Cã stau de vorbã frumos cu ei si cã, desi ne este putin fricã si aparent este greu, dupã îmbrãtisare, ti se aratã o altã parte, cea cu luminã, din inima unui balaur sau a unui zmeu…

Derbedeul

Se întrebă odată, dând din aripi greu,
Se întrebă așa Gândul Derbedeu:
Cine sunt, de ce zbor eu?
De unde am plecat și încotro mă duc?
Că mi-s sătul și mi-s năuc
Și-aș vrea, parcă, să mă culc…

Tu n-ai somn, i s-a răspuns
Nevăzut ești și ascuns.
Aripile îți sunt grele
Că duci insomnii pe ele,
Dor aprins, iubiri nespuse,
Rațiunilor supuse.

al treilea Psalm

că așa mi-i dat a crede,
cum că la zămislire,
Lumea, din Pântec,
menită a fost să iasă un Cântec
și Cântul e unul și
Lumea e una, la fel cum
Soarele e unul și una e Luna,
să dăm Iubirea de-a dura,
de la tine la mine,
de la mine la tine,
ia Cântul
ca în Iubire să înconjurăm Pământul…

Spiridusii

Chiar aici, în borcănel,
Îmbrăcați în caramel
-Material dulce de frac – ,
Spiriduși și spiridușe
Ciocănesc pe sub capac.

Fac cu ochiul spre copii
-fiindcă trebuie să știi –
Spiridușilor le place
Cu micuții să se joace.

Și-i îmbie chiar așa:
”Papă-mă și vei vedea
Cât de dulce pot să fiu,
Iară tu vei fi zglobiu
Pentru ziulica toată.
Haide, papă-mă odată!”

Au dreptate spiridușii.
Dar, atenție! Ghidușii
Nu-ți vor spune niciodată
Că-i suficient o dată
Unul doar pe zi să iei!
De te lăcomești la trei,
Spiridușii caramel
Te vor face-n maaaare fel
Pentru că, ține-te bine,
Ei te-nfulecă pe tine! 😀 😉

Incantație

Ineluș învârtecuș,
ține-ți palmele căuș,
că din palme sorb acuș’
cântul ăsta de iubire!

Cântă acum și tu cu mine:
Un pitic în palma dreaptă,
zână mică-n palma stângă,
ofurile-n dans le-alungă.

Pune-ți degetele-n tâmplă
și în cântec, cu iubire,
lasă-ți peste gând privire
și te învârte
și zâmbește
și un cânt de drag rostește…

Refrenul

În grădină, Greierașul,
Pentru c-a fost neatent,
A răcit. Îi curge nasul,
Iar strănutul e strident.
”Oh, vioara mea cum sună
De ciudat, spune și tu!
Că de pun arcuș pe strună
Iese doar un biet Hapciu!”
Se frământă cântărețul
Ridicând arcuș la tâmplă…
”Ia te uită, nătăflețul
Ce haios, ciudat mai cântă!”,
Zic și gâze, amuzate
De strănutul din arcuș.
”Greieraș, hai că se poate,
Noi te vindecăm acuș’!”.
Și, din frunze de cicoare
Și din flori de mușețel,
I-au făcut dulce licoare
Și compresă-șervețel.
”Greieraș, acum ești bine
Cântă-ne dacă te ține!”.
Iar făptura, vindecată
Cu iubire, deodată,
Scoase din arcuș pe strună
Cântec nou, de voie-bună,
Devenit și mare hit.
Este că l-ai auzit
și că la refren cânți tu:
”Sănătate la.. Hapciu”?

O mare grabă

Furnici pe o balustradă
Se aflau în mare sfadă:
”Dă-te, soro, la o parte
Trebuie s-ajung departe!”
Zise prima din furnici
”Hai, tulește-o de aici!”
”Ce să zic, ce nesimțită!
Dă-te tu! Și io-s grăbită!
Ești de-a dreptul caraghioasă!”
Spuse a doua, foc nervoasă.
Cea de-a treia, mai departe,
Dădu ambelor dreptate.
Nu se supără defel
Printre ele, cătinel,
Se strecoară fără grabă:
”Fetelor, eu chiar am treabă!”