Category Archives: Creioane colorate

Refrenul

În grădină, Greierașul,
Pentru c-a fost neatent,
A răcit. Îi curge nasul,
Iar strănutul e strident.
”Oh, vioara mea cum sună
De ciudat, spune și tu!
Că de pun arcuș pe strună
Iese doar un biet Hapciu!”
Se frământă cântărețul
Ridicând arcuș la tâmplă…
”Ia te uită, nătăflețul
Ce haios, ciudat mai cântă!”,
Zic și gâze, amuzate
De strănutul din arcuș.
”Greieraș, hai că se poate,
Noi te vindecăm acuș’!”.
Și, din frunze de cicoare
Și din flori de mușețel,
I-au făcut dulce licoare
Și compresă-șervețel.
”Greieraș, acum ești bine
Cântă-ne dacă te ține!”.
Iar făptura, vindecată
Cu iubire, deodată,
Scoase din arcuș pe strună
Cântec nou, de voie-bună,
Devenit și mare hit.
Este că l-ai auzit
și că la refren cânți tu:
”Sănătate la.. Hapciu”?

O mare grabă

Furnici pe o balustradă
Se aflau în mare sfadă:
”Dă-te, soro, la o parte
Trebuie s-ajung departe!”
Zise prima din furnici
”Hai, tulește-o de aici!”
”Ce să zic, ce nesimțită!
Dă-te tu! Și io-s grăbită!
Ești de-a dreptul caraghioasă!”
Spuse a doua, foc nervoasă.
Cea de-a treia, mai departe,
Dădu ambelor dreptate.
Nu se supără defel
Printre ele, cătinel,
Se strecoară fără grabă:
”Fetelor, eu chiar am treabă!”

La stele

From Respiratii

Întinsă-n iarbă,
Într-o noapte,
În ale greierilor șoapte,
Privind pe cerul plin cu stele,
O buburuză se visa
În dans frenetic printre ele.
”Cât de frumos e printre aștri
Îmi par și galbeni și albaștri
Și cât de mult aș vrea să zbor
Să îi ating… Dar nu-i ușor!”
Gândea gâzuța-n mare jale.
”Trebuie să fie o cale!”.
Și cum privea în sus, la stele,
I se păru că vede-n ele
Potir de trandafir pătruns…
”Oare, cum o fi ajuns?”
Și chiar atunci, ca o scânteie
Luci în mintea-i o idee:
”Firele de iarbă-s sfori,
Iar gândacii croitori
Ar putea să mă ajute!
Au picioare pricepute
Chiar acum să împletească
Scara mea, scară cerească!”
Scara, imediat croită,
Fu, de trandafir, proptită.
Iară gâza, cu gând dulce,
Porni, iute, să o urce.
”Hai, își spune, fii mai brează
Că acuși se luminează!”
Și cu spor, încrezătoare,
Ajunse-n sfârșit, pe floare.
Dar când aripa să-ntindă
Stele-n dans să le cuprindă
Văzu, în lacrimi, că nu poate.
Stelele-s mult mai departe…
Tristă, deznădăjduită,
De urcuș în van sfârșită
Buburuza, în delir,
În boboc de trandafir,
Adormi amar plângând.
Dar… deodată, pe pământ,
Se trezi dusă de vânt.
Printre lacrimi, ea zări
Felinare și făclii
Stele-n iarbă, cu sclipici,
Sute, mii de licurici…
”O! Acum mi-e deslușit
Alte stele am râvnit…
Nici nu mi-a trecut prin gând
Că cer e sus,
Și cer e pe pământ”.
Iar de atunci, în fiecare noapte
În ale greierilor șoapte,
în grație, cu mintea trează
Cu licuricii, ea dansează…

Nepereche

La mine-n șosetărie
s-a votat democrație
toți ciorapii sunt în streche
vor designer… nepereche
și-mi explică-n gura mare
cum să intre pe picioare:

IMG_3638

”De vrei să nu-ți fie dor
pui pe stâng, unicolor
iar de vrei să nu mai plângi
dreptul îl încalți în dungi!
Vrei să faci o nefăcută?
Una lungă, una scurtă!
Iar când chefu-i de nimic,
o șosetă și-un cipic!
Pentru zilele cu nori,
șosețelele cu flori!
Dar nicicum să îndrăznești
să ne mai împăturești,
chiar suntem sofisticate,
vrem să stăm amestecate!”

Poți să le mai spui ceva?
Nici poveste! Și-uite așa
m-am ales eu cu șosete
unice, fără pereche…

Macul şi Buburuza (Cum se face)

Povestea, ştiu, nu e aşa,
dar ne-o putem imagina:

S-a-ntâmplat c-o Buburuză
o năstruşnică, o zuză!,
s-a îndrăgostit de-un Mac.
Şi-a facut din el iatac
şi de-i trează tot visează
lumea cum i-o colorează…

From Desenele mele

Iar de-aşa multă visare,
zuza a ajuns la soare.
Macul,
amețit de prea iubire,
s-a făcut roş’ de ruşine…

From Desenele mele

Si, la schimb, de-amor cuprins,
a vopsit-o-n roşu aprins
iar s-arate cum c-o ţine,
pe vecie în iubire,
i-a mai presarat pe aripi,
din seminţe, şi buline.

Da! De-atunci sunt de-o culoare,
el un mac, ea-zburătoare.

Mădălina ROTARU, vol. ”La un pahar de rouă

Cum se face: Visul

Zânuţe mii, de-i ziua bună,
te cuprind, seara, de mână
şi te poartă, nevăzut,
de la joacă, în pătuc.

From Desenele mele

Ţi se-aşează pe năsuc
şi te pupă pe guriţă,
pe bărbiţă şi fruntiţă,
te mângâie pe-obrăjori,
suflă peste ochisori,
iar apoi, prin urechiuşă,
îşi deschid tainică uşă
spre aici, în căpuşor,
visul bun să ţi-l croiască.
Noapte bună, somn uşor!

Mădălina ROTARU, “Creioane colorate”