Category Archives: Copilarii

Ibricul cu emoții

De azi, tocmai pentru că e luni, pentru… așa… vreo două săptămâni, ibricul de cafea este umplut și-i cu arome de emoție făcut, iar pentru fiecare zori de zi, c-o linguriță de emoție în plus cafeaua îmi va fi. 🙂

Se vor revărsa, apoi, emoțiile toate în pahare de rouă colorate, pe 21 iulie, ora 18.00, în Hidden, București, prin lansări de carte cu rime și povești. Și te aștept cu drag, om bun din viața mea să-mpart cu tine toată emoția. 🙂

Lansare: ”Verde ca Pepenele și cele șapte mioare” și ”La un pahar de rouă”, editura Casa de Pariuri Literare, volume apărute cu sprijinul ColorEX Paints Iași

COPILĂRIE

N.B. O să vă spun doar că, fără a le da prenumele, acești copii, miracolele mele de la FunClubul de Lectură, au vârste între 4 și 9 ani. Dragi părinți, vă mulțumesc! <3 Ce este copilaria, cum este sa fii copil, cum crezi ca este să fii adult?

* Copilăria este când îți amintești ce ai făcut atunci când erai copil. Este frumos să fii copil pentru că te poți juca și îți faci mulți prieteni.

*Copilăria este atunci când îți amintești o grămadă de chestii frumoase de când erai mic pentru că te joci foarte mult atunci când ești copil. Când ești mai mare nu prea te mai joci așa, nu prea te mai dai în leagăne, nu te mai distrezi atât de tare. Când ești om mare nu prea te mai poți juca cu jucării și nu prea îți mai cumperi jucării.

*Copilăria este… Atunci când vei fi mare, copilăria este ca un fel de sentiment pe care ți-l readuci aminte. Este fascinant să fii copil pentru că poți face mii de chestii pe care nu le poți face atunci când ești adult. Cum ar fi să țopăi foarte tare!

*Copilăria este distracție și e foarte frumos!

*Copilăria este ceva frumos pentru că faci multe chestii distractive!

*Copilăria este să fii mic. Îmi place să fiu copil pentru că este foarte distractiv.

* Uneori este mai distractiv să fii om mare, decât copil. Uneori copilăria e cam proastă pentru că uneori te supără alți copii, te supără adulții… (Cu ce te supără adulții?) Cu reguli… Au reguli și adulții, dar ei le pot respecta mai ușor…

*Copilăria este atunci când ești mic, și când ești mic poți să te distrezi mai mult decât părinții pentru că poți să te joci, chiar dacă uneori e urât pentru că te mai cerți cu prietenii. Poți să te joci și când ești mare numai că nu te joci chiar așa de mult pentru că părinții trebuie să facă și de mâncare, să se ducă și la serviciu, să ne ia de la gărdiniță sau de la școală. Pentru mine e mai fain să fiu copil decât om mare.

*(Ce e copilăria?) Habarnam! (Am scris legat pentru cã rãspunsul a venit imediat dupã lectura Aventurilor lui Habarnam si intuitia mea spune cã rãspunsul a avut legãturã cu asta). Este frumos să fii copil pentru că poți să spui oamenilor mereu să-ți ia multe jucării. Eu când o să fiu mare și o să am o sută de ani nu o să mai cumpăr jucării, dar o să mă mai joc cu mașinuțele!

*Copilăria este cel mai frumos lucru de pe lume, este ca o magie și este cel mai frumos mod de a împărți bucuria cu cei dragi. Așa simt eu. E foarte frumos să fii copil. )Să fii adult, crezi că nu e frumos?) Ba da, doar că… Dacă ești copil, nu trebuie să muncești atât de mult, nu trebuie să ai un șef ca la serviciu, trebuie să mergi doar la școală…

** – Copilăria este ceea ce petreci de la 0 la 12 ani.
(Cum e să fii copil?)
– Este nasol să fii copil, nu poți să faci reguli.
– Da, e oribil rău de tot.
– E fain să fii om mare, nu ai reguli, poți să faci tot ce ai chef în afară să furi și să omori și chestii de genul ăsta…
– Decât dacă vrei să ajungi la închisoare.
(Bine, voi credeți că noi, oamenii mari, nu avem reguli?)
– Daaaa! Oamenii mari n-au reguli!
– Ei doar le fac!
– Ca Ponta!

*Când ești mic, ești un copil normal, dar când ești adult, ai prea multe consecințe și ți se întâmplă prea multe lucruri cum ar fi că vin problemele, îți schimbă viața, ai de plătit rate… Când ești copil, e mai fain! Înveți, faci lucruri, e haios și te mai și distrezi. Ar fi fain ca unii oameni să ne întrebe dacă am vrea să fim mari…

*Copilăria înseamnă, atunci când ești adult, să-ți amintești tot ce ai făcut în copilărie. Este foarte distractiv să fii copil pentru că nu trebuie să respecți reguli. Adică nu, de exemplu,la școală sau la grădi sunt niște reguli, dar unii nu le înțeleg pentru că sunt prea mici și-atunci ei le pot încălca. Iar asta este foarte distractiv.

*Să fii copil înseamnă că nu ai responsbilități ca adulții, nu ai de plătit rate, nu ai de plătit facturi, nu ai de plătit carduri, nu ai de plătit nimic! E fain să fii copil!

*E frumos să fii copil că n-ai atâtea chestii de plătit. Vreau să fiu mare, dar ca tata, tot copil. Adică Tata e doar un copil mai mare, mai înalt. El se joacă cu mine.

*Copilăria înseamnă să înveți, să te joci, să te distrezi, nu ai nicio responsabilitate, nu ai de plătit nimic.

*Copilărie înseamnă să te ddistrezi, să mergi la școală, să înveți, să ieși în parc… (Și ca adult nu poți să te distrezi?) Poți, dar trebuie să și plătești, să ai și serviciu…

*Copilăria este un mod foarte frumos de a-ți trăi viața atunci când ești copil. Atunci când ești adult îți dorești foarte mult să fii copil, iar când ești copil, îți dorești foarte mult să fii copil. (De ce crezi că se întâmplă asta?) Pentru că niciunui părinte nu-i place să plătească multe rate, să aibă grijă mereu de copii pentru că ei nu mai au timp pentru ei… E mai bine să fii copil.

*Copilăria înseamnă să te bucuri cât mai mult de faptulcă ești copil, pentru că atunci când vei fi adult vei avea multe rate de plătit. Eu mă bucur de copilărie cât mai este….

Incantație de Primăvară

Fulgii ăștia, bată-i vina,
iar au invadat grădina,
cum se gudură și saltă,
ghioceii toți tresaltă
că ar vrea semeți să iasă
de sub nea, să intre-n casă:
Primăvară, hai odată,
c-a albit grădina toată!

O să vin, stați liniștiți,
zice doamna Primăvară,
nu mai fiți așa grăbiți
și nu vă mai văicăriți!
De-i grădina albă toată
e că Iarna, sora mea,
înainte de-a pleca,
vrea s-arate înc-o dată
cât este de minunată,
iar copiilor să dea
bun prilej de bucurie,
săniuș pe pat de nea!

Un virus, ceva…

Joi, 25 ianuarie, ora de luat copilul de la școală.

Ușa clasei se deschide și, ca întotdeauna, Elisa (aproape 7 ani) îmi sare în brațe:
– Maaaaaamiiiii!

Nu ca întotdeauna, îmi șoptește, afectată vizibil, la ureche:
-Mama, Dulceață (ursuleața, n. r) mă îngrijorează foarte tare! A fost cuminte, n-a deranjat la ore, a mâncat puțină plăcintă, dar… nu face pipi deloc!

Discuția continuă cât se poate de serios.

Eu: Vai de mine, cum așa? Dar a cerut la baie?
Elisa: Păi nu! Zice că nu poate să facă pipi!
Eu: Mmmmmm… Dar caca face?
Elisa, foarte convingător: Da, face! Mult și foarte, foarte moale!
Eu: Hopa… Păi… cred că e deshidratată, mami! A făcut o indigestie, ceva… Dar alte simptome ai mai observat la ea?
Elisa: Nu are febră, dar tușește și strănută!
Eu: Mmmmm, păi cred că a luat un virus, ceva. Și mai cred că ar fi bine ca mâine să nu meargă la școală, că i-ar putea îmbolnăvi și pe ceilalți copii!
Elisa: Nu, nu-i îmbolnăvește, că tușește și strănută în ghiozdan! :))))))))))))))))))))))))))

N. B.: Dulceață nu s-a dus azi la școală. La prima oră a zilei, și-a luat medicamentele și a făcut inhalație. Să nu uit, la patru, să-i dau pastila! 😀

Incantație

Ineluș învârtecuș,
ține-ți palmele căuș,
că din palme sorb acuș’
cântul ăsta de iubire!

Cântă acum și tu cu mine:
Un pitic în palma dreaptă,
zână mică-n palma stângă,
ofurile-n dans le-alungă.

Pune-ți degetele-n tâmplă
și în cântec, cu iubire,
lasă-ți peste gând privire
și te învârte
și zâmbește
și un cânt de drag rostește…

Verde ca Pepenele și cele șapte mioare

Și mă gândesc că nu întâmplător, chiar de Sf. Nicolae, am primit vestea că POVESTEA mea merge mai departe, prinsă cu Dragoste într-o carte…

Și n-am cuvinte iar și voi n-aveți habar ce-nseamnă asta pentru mine! Un nou prunc al sufletului meu, de săptămâna viitoare, iese din tipare. Un prunc la care nașa mare, ca ilustratoare, este Erika Marton, iar nașa cu ”fașa” este Claudia Clinc, Colorex Paints Iași! Nașa Mare întru editare – CASA DE PARIURI LITERARE. <3

POVESTEA…

V-am obișnuit cu poezii pentru suflete de copii, ”Verde ca Pepenele” nu e însă, poezie. E… exact așa cum scrie-n carte, o ”poveste dintr-o țară NU îndepărtată, ci IMAGINATĂ, dar tot atât de ADEVĂRATĂ pe cât ochii, mintea și inima voastră vor să o vadă, s-o priceapă și s-o ducă mai departe…”.

Verde ca Pepenele s-a născut într-o seară, imediat după ce Elisa mea m-a rugat să-i spun o poveste nouă. Am dat frâu liber imaginației și… a ieșit ce a ieșit, o poveste nescrisă, spusă într-o seară.

Peste câteva zile, am primit propunerea minunată de a încerca să scriu, pentru copiii de la Atelierul Masca, prof. coord. actor Stefan Alexiu, o piesă pe care ucenicii să o pună în scenă. Povestea, doar spusă într-o seară până atunci, a devenit scrisă și, la scurt timp, jucată chiar de copii, pe scena Teatrului Municipal Bacovia din Bacău.

Peste alte câteva zile, împărtășeam prietenei mele dragi, scenografa Erika Márton, visul de a vedea tipărită piesa de teatru, cu ilustrația ei…

Erika Márton este scenograf, grafician, absolvent al Facultății de Arte Plastice și Decorative Cluj-Napoca,secția grafică. A absolvit, de asemenea, Facultatea de Arte Târgu Mureș, secția scenografie. Are
în palmares colaborări cu mari regizori, printre care Radu Afrim, Sorin Militaru, Botond Nagy, Albu
István etc.

Peste câteva zile, Cristian Cosma, de la Casa de Pariuri Literare, descoperă piesa și-mi spune ”trebuie să vadă tiparul”…

Peste câteva zile, draga mea Claudia Clinc, în calitate de reprezentant al societății Colorex Paints din Iași, descoperă că ”Verde ca Pepenele” e musai să apară, iar pentru asta, mi-a venit în întâmpinare cu o sponsorizare.
Peste câteva zile, ”Verde ca Pepenele”, încercarea mea în zona dramaturgiei, iese din tipare…

”Verde ca Pepenele” a crescut din ”peste câteva zile”, într-un an, exact așa cum crește un fecior doar în poveste…

Și de v-o fi cu drag și de veți dori un volum pentru voi, pentru copiii care sunt prin preajmă și pentru copiii din voi, nu ezitați să mă contactați. 🙂

Delicii cu cântec

În drumul spre școală, în dimineața asta, am ales să cântăm și să țopăim într-un picior pe ritmul muzicii. Elisa (6 ani) a cântat cu înverșunare un cântec (nou pentru mine) despre ”iarna care vine acuși, acuși, n-am căciulă și mănuși”.

Aproape de finalul drumului, Elisa se oprește și zice cu năduf:
-Pfuuuui! Am obosit în gură! :))))))

Între timp, cât mămica prepară mâncărica, fetica ornează pereții! :))

Vârtejuri

 

Elisa a făurit, ieri, o floare cu petale colorate, în prealabil decupate și apoi lipite, iar pe spate a făcut, pe fiecare petală în parte, așa cum ea le-a numit, ”vârtejurile noastre de iubire”.

Și-o întreb, așa-i iubirea noastră de întortocheată? Iar ea îmi răspunde, păi da, că în iubire intră și mici furii câteodată!