Category Archives: MUZE COLORATE

Mulțumesc de îndoială!

From Muze peste tot

Dacă aș putea – zic mereu – ca în anumite momente să mă pot întoarce pe dos, pentru a mi se vedea trăirile și gândurile atunci când cuvintele mi-s insuficiente, acest an, în întregul lui, ar fi unul din aceste momente. O, dacă din prima zi al lui 2015 m-aș putea întoarce pe dos…

Un an pentru care nu știu dacă am definit un cuvânt care să-l descrie. Nu, nu s-a inventat. Și totuși, din puținul de cuvinte pe care-l port, mă simt obligată să scot unul la suprafață: MULȚUMESC!

Un MULȚUMESC adresat prietenilor mei și nu doar.
Prietenilor mei care m-au pus la îndoială. Prietenilor mei și tuturor celor care m-au pus la îndoială fără să-mi dea un telefon, fără să mă întrebe măcar o dată ”hei, care-i treaba?”, dar care ulterior, privindu-mă în ochi îmi povesteau ei cum stă treaba MEA.

MULȚUMESC tuturor celor care mi-au arătat ceea ce niciodată
n-am crezut: că… poate ieși fum fără foc. Ei bine, da, marea de îndoială în care înotați Voi, prietenii mei care m-ați pus la îndoială și nu numai, este o mare fumegândă fără foc… Și-mi vine în minte vorba unui prieten: nu, nu la nevoie se cunosc prietenii, ci la succes…

MULȚUMESC tuturor prietenilor mei și nu numai pentru toate nopțile MELE nedormite pentru că am ales, decât să dorm liniștită în nepăsare, să mă implic trup și suflet, aproape până la abandonarea familiei mele și a propriei mele ființe uneori, unei comunități pe care m-am încăpățânat să o văd în alte culori decât gri și cenușiu.

Vă MULȚUMESC, dragii mei, pentru fiecare eșec emoțional pe care-l trăiesc pentru că m-am încăpățânat să SIMT emoție. Vă mulțumesc pentru fiecare minciună a voastră care m-a trezit la realitatea unei altfel de comunități decât cea pe care am îndrăznit să o simt și să o sper. Este minciuna voastră, nu a mea.

MULȚUMESC pentru toată dezamăgirea pe care v-am provocat-o – mi-ați spus-o răspicat – pentru că v-am făcut să credeți și să-mi spuneți că: nici nu v-ați gândit că nu voi face EU totul pentru ca VOI să faceți parte dintr-o poveste pentru ca VOI să fiți cei care câștigă financiar ceva. Nu eu. Sunteți aceiași care, ulterior, mi-ați pus onestitatea la îndoială. Dezamăgirea asta vorbește despre voi, nu despre mine.

MULȚUMESC pentru fiecare umilință trăită într-un birou, noapte de noapte, timp de două săptămâni, încasată de la unii oameni care pe scenă arată altfel decât în spatele ei, o umilință pe care cei ce se vor rezuma la a fi doar în public nu o vor trăi niciodată.

MULȚUMESC pentru că mă faceți hoață și mincinoasă, folosindu-vă de minciuni de neimaginat de către o minte sănătoasă confundată adesea, de voi, cu naivitatea. Naivitatea, orbirea sunt ale voastre.

MULȚUMESC pentru fiecare comentariu neaprobat al celor care au crezut în libertatea de exprimare, aceeași libertate pe care o propovăduiți voi, comentariu neaprobat doar pentru că aveți opțiunea ”unapprove”, ”trash”, ”bulk”! E opțiunea voastră, nu a mea.

MULȚUMESC pentru toată neimplicarea voastră în orice, cât de mărunt, care ar putea genera schimbare în evoluție. În educație, în adevăr.

MULȚUMESC tuturor celor care n-au încercat măcar o dată în viața lor să scrie un proiect. Sau măcar să fie parte dintr-unul, dar care-și iau dreptul să-l judece sau, pe alocuri, să și-l adjudece prin idee.

MULȚUMESC pentru că nu credeți – mi-ați spus-o – în oamenii flower-power.

MULȚUMESC pentru că sunteți aceiași, voi, cei care nu credeți în oamenii flower-power, care ați călcat la propriu, pentru a vă face campanie electorală, peste lumânările aprinse pentru cele 63 de suflete ucise de ignoranță în numele unui colectiv întreg.

MULȚUMESC pentru că nu căutați adevărul decât în buznarele celor care vă plătesc fără acte să scrieți, să mâncați, să beți, să vă luați mașini și să călătoriți.

MULȚUMESC pentru fiecare ”like” pe care îl dați postărilor mele în care nu credeți măcar o secundă, pentru fiecare share și mesaj privat prin care mă hărțuiți.

MULȚUMESC pentru că mă acuzați că nu vreau să mă mai implic.

MULȚUMESC, dragilor, că am înțeles cât de puțini sunteți și pentru că am înțeles ce mă face unică în toată lumea asta și care mi-i averea reală: Faptul că eu voi continua să VĂ MULȚUMESC și să VĂ IUBESC pentru lecțiile pe care mi le dați. Vă doresc din tot sufletul să aveți parte de averea mea reală, nu de cea pe care credeți voi că o am. Și dacă vă veți dori averea mea reală, vă garantez, o să vă treziți cu o familie frumoasă, unită, clădită pe dragoste, comunicare și respect reciproc. Și o să vă treziți cu iubire adevărată față de semeni.

E vorba despre mine și e vorba despre tine, da…

DE ACEEA, VĂ MULȚUMESC, DRAGI PRIETENI EXTREM DE NUMEROȘI, picături în Oceanul meu de fericire, echilibru și pace, care NU m-ați pus la îndoială, care, mai mult, mi-ați rămas aproape și mi-ați făcut diminețile senine. Vă mulțumesc pentru sutele de mesaje optimiste și de susținere pe care mi le-ați trimis în felul vostru, în tot acest an, pe telefon, pe FB sau direct, privindu-mă în ochi. Vă mulțumesc că mă faceți să cred în continuare în orașe colorate și generozitate, empatie, iubire și adevăr. Vă mulțumesc pentru că mă faceți să vreau să mă implic în continuare. Vă mulțumesc pentru fiecare mulțumesc pe care l-am primit de la voi…

Pentru VOI, dragii mei prieteni atât de numeroși de pretutindeni, nu m-aș întoarce pe dos să îmi arăt trăirile. Pentru voi… m-aș face fulg de nea, dacă aș putea, să mă așez în inima fiecăruia dintre voi pentru a mă topi în căldura și pacea voastră interioară. Cred că numai așa aș reuși să vă mulțumesc și numai așa ați ști și ați simți încă o dată cât de mult VĂ IUBESC!

Ce nume poartă strada ta?

Și dacă drumul are vreun sens, ce sens îți dă el, ție, trecătorule? Că, de bună seamă(?), drumurile se aștern pentru a duce pe fiecare la o proprie destinație. Iar pentru a-și atinge destinațiile, unii străbat drumurile, alții le calcă în picioare…
Ce nume poartă strada ta?

From Muze peste tot

Cele mai bune tratate de dezvoltare personală și niște suplimente alimentare

Nici o întâlnire ”inspirațională”, nici un tratat de educație parentală, tomuri întregi și articole despre ”dezvoltare personală”, ”reușită în plan profesional și familial”, ”cunoaștere de sine și raportare la exterior”, ghiduri , tratate, ședințe de ”spiritualitate”, psihoterapie, NLP etc. nu mi-au oferit răspunsuri la întrebări existențiale, așa cum beletristica mi-a oferit. De fapt, cele sus enumerate n-au – am descoperit și interiorizat asta! – decât meritul de a-mi întări credința că beletristica – cu tot ce presupune ea – este unica sursă de găsire (și regăsire) de răspunsuri la orice întrebare. Inclusiv la întrebarea care este rostul acestor tratate – chei.

Ce urmează după etapa ”spirituală”, mă întrebam zilele trecute. Și de-atunci, răspunsurile continuă, prin prisma a tot ce mi se întâmplă, să vină. Întîlnirile inspiraționale, tratatele de educație parentală, tomurile și articole despre dezvoltare personală, reușită în plan profesional și familial, cunoașterea de sine și raportarea la exterior, toate acele ghiduri și ședințe de psihoterapie, spiritualitate, NLP etc. etc. nu sunt decât niște ”suplimente alimentare” pentru HRANA pe care ți-o iei, pentru minte și suflet, din beletristică. Ele NU înlocuiesc un regim alimentar, ele vor dăuna grav sănătății minții și sufletului luate pe ”stomacul gol”. Luate, însă, exact așa, ca ”suplimente alimentare”, e posibil să te ajute, să te facă să multiplici niște chei. Hrana pentru minte și suflet, HRANA, nu mâncarea, e în beletristică. Hrănindu-te cu beletristică, vei găsi, apoi, hrană prin tot ce se numește ARTĂ: teatru, muzică, dans, arte plastice etc. etc. etc.

From Muze peste tot

Cu prima poezie citită, cu primul roman, cu primul basm, cu prima poveste ieșită din simțuri prin condei, lumea capătă sens. Nu te vei opri. Vei vrea și vei ști, după ce ai citit cartea, să vezi filmul, să vezi spectacolul, să vezi tabloul, să asculți muzica. Le vei înțelege, te vei înțelege și vei ști să-ți iubești aproapele cu adevărat! Și nu, nu e niciodată prea târziu să deschizi o carte de beletristică, oricâte suplimente alimentare ai fi luat până atunci pe stomacul gol. 🙂

Un om hrănit prin beletristică, prin artă, va ști cum să-și administreze, apoi, și ”suplimentele alimentare”.
Citește ”Vrăjitorul din Oz” și apoi, ca ”supliment alimentar”, un ghid de dezvoltare personală.
Citește ”Mary Poppins” și apoi, ca ”supliment alimentar”, un tratat de parenting.
Citește ”Peter Pan” și apoi, ca ”supliment alimentar”, un tratat despre cum să înțelegi moartea.
Citește ”Micul Prinț” și apoi, ”ca supliment alimentar”, un tratat despre iubire și credință.
Citește tu și recomandă-mi și mie!

gând

From Gala Star 2015

Și mai cred că, de fapt, noi suntem cu adevărat nu ceea ce gândim și nici ceea ce spunem. Sinele este definit, mă încumet să cred, de acea distanță pe care o parcurgem de la gând la spusă. Între ceea ce gândim și ceea spunem, bunăoară, cred că se află definiția fiecăruia în parte.
Și ce travaliu, uneori, parcurgerea acestei distanțe de sine, de la gând la expulzarea lui sub formă de cuvânt…

de neîntâmplare

From Muze peste tot

boluri pline cu fluturi

fluturi cu aripi crocante
cu antene întinse
iubiri nepretinse

zorii mi-s tartă cu fluturi
gând si simțire
la prânz, o supă de fluturi
și fluturi la cină
te-nghit și pe tine

cu vină
din aripi, de mine
te lepezi, te scuturi

noi, oamenii fluturi
oamenii vii,
trupuri înfrânte
de-neîntîmplate, mărunte,
orgii