Category Archives: 365 respectiv 366 pentru anii bisecti, de semnificatii pentru “cafeaua de dimineata”

Despre balauri și zmei și lumina din ei

Si vorba cuiva, mai zilele trecute, de ce ar trebui sã demonstrez cuiva, stiintific, rational, cã stelele vorbesc, când eu Stiu asta prin simplul fapt cã Simt cã ele Sunt? Chiar de nu se vãd printr-o ceațã ca ceața din aceastã dimineațã. 🙂

Le-am spus copiilor mei si ei m-au înteles, cã uneori îmbrãtisez balauri si zmei. Cã stau de vorbã frumos cu ei si cã, desi ne este putin fricã si aparent este greu, dupã îmbrãtisare, ti se aratã o altã parte, cea cu luminã, din inima unui balaur sau a unui zmeu…

Iar haihui

Când, sã zicem, în vreo dimineatã devreme ca aceasta, te trezesti cu inima-ti nomadã în dor de haihui, unde-i dai bilet de voie si-apoi unde-i spui sã poposeascã? Si-n inima cui? Cã, de bunã seamã, prin rulota ei, inima-ti nomadã nu are dor de ducã decât pentru ca-n lumea mare, alte inimi sã-ntâlneascã, alte inimi sã revadã…

Bunã dimineața din lumea mare, cãlãtor de popas în inimi cãutãtor!

Zmeu și Zână

Am stat de vorbã cu ploaia în zorii trezirii mele, am bãgat de seamã cã are ceva sã-mi spunã. Nu stiu exact ce sã-nteleg din povestea asta, dar era ceva legat de un zmeu si de o zânã. Zmeul era cumva, nu înrãit, ci mâhnit si-n lacrimi a izbucnit când zâna, cu un hap de curaj, l-a întrebat “hei, zmeule, ce porti în bagaj?”. Iar zmeul, putin interzis, i-a zis cã poartã lipsã de îmbrãtisare si lipsã de iubire si cã, posibil, de-aceea îi este bagajul greu, cã poartã-n el Uitare. Si zâna, cu încã un hap de curaj, i-a rãscolit zmeului în bagaj. I-a dat o îmbrãtisare si-n ea a pus iubire. Iar zmeul a iesit din Uitare si-a-nceput sã facã Bine…

Dacã voi pricepeti ceva din povestea ploii, haideti cu mine sã dezbatem la cafea. Bunã dimineata, zmei si zâne dragi din viata mea!

Haide, Primăvară, hai, gâzele-ți cântă din nai, ce te tot codești, ce stai?

Prea e primăvară si dimineatã, asa cã ce altceva sã fie de fãcut pentru început, dacã nu cu o cafea aromatã în fatã, sã iei un strop de binete în inimã, sã-l molfãi precum o gumã de mestecat si, ca atunci când erai copil în bunãtate necenzurat, sã-l dai mai departe, din inimã în inimã, pânã când toate inimile din lume se vor fi îmbunat…

Pare cã s-a întors conita Iarnã, dar nu, nu e asa, pesemne trage doar vreo ocheadã sã se convingã cã si-a fãcut treaba, cã a lãsat totul în ordine, loc de pãsãri cãlãtoare, loc de muguri si ramuri în floare, loc de bucurie pentru soare rãsare. Bea si ea o cafea cu conita Primãvarã si, de nu s-or lua la harțã cine stie pentru ce motiv imaginat, o sã plece de îndat’! 


Din primãvarã-n primãvarã, mugurii-nvatã s-aparã, iar din ei, mai mult decât sã-nvie, florile-nvatã sã FIE…


Cu primãvara în gând, dincolo de ceata diminetii, iau mugurii în palmã în drumul meu spre undeva. Strãzile orasului cântã-n dimineti, trotuarele au urechi, pasii îi ascultã. Fiecare (pas) cu ritmul lui. Si mintile haihui…

O razã

În dimineata asta mã las inspiratã (cã tot îmi aratã telefonul cã astãzi vor fi cu 8 grade mai putin ca ieri) de rãspunsul promt, senin si hotãrât al uneia dintre minunile mele de la clubul de lecturã, în vârstã de sase ani, la întrebarea “unde locuiesc razele soarelui”: Razele soarelui locuiesc acolo unde le este dat sã locuiascã! Tiii, ce eseu plecând de aici, nu-i asa? 🙂

În altã ordine de idei, om bun si drag din viata mea, oricine ai fi, oriunde te-ai umbla, nu uita sã lasi o razã de soare în urma ta! ⛅

Bunã dimineata la cafea! 🙂

Sf. Valentin

Pânã si Pufi a mirosit ceva mai multã declaratie de iubire în aer, motiv pentru care, de la 3 jumate în noapte, pânã pe la 5 si un pic, a avut grijã sã-si declare iubirea mai abitir ca-n alte nopti, printr-un salt brusc si reusit, mai întâi, pe burta mea, cu frãmântat plãcinte, torcãnit puternic, mângâiat cu lãbuta pe fruntea si obrajii mei, si mustãti gâdilicioase mai apoi. Iubirea asta, cum nu te lasã ea, uneori, sã dormi când tu, tot ce-ti doresti în acele momente este SÃ DORMI! 🐈🐈🐈

Bunã dimineata, oameni dragi din lumea întreagã, poftã bunã la cafea, la iubit si pisicit! 😀

Teleportare

Iubesc ploile oricum, iar pe cele de Fãurar – chiar dacã se vor fi transformat în ninsoare – le iubesc cu atât mai mult. Ploaia de Fãurar e un fel de teleportare întru împrimãvãrare când încep pânda de muguri si flori de zarzãri. Si când mã voi fi înzãrzãrit, mi-oi face iar un scrânciob mare din gândul meu de bine. Iuhuhuhuuu, balans, tine-te bineeee!

Bunã dimineata, oameni dragi din lumea mare, cafea cu împrimãvãrare! ☔🌱