29 ianuarie 2020
Uneori, un înger mi se-așază în palma stângă
Pentru ca eu, dreptace, cu cealaltă mână
să-l pot mângâia când pornirea mângâierii nu-mi dă pace.
În zilele acelea, îngerul vrea să mă joace.
Uneori, un înger mi se-așază în palma dreaptă
Pentru ca eu, stângace, cu cealaltă mână
să-l pot mângâia când pornirea mângâierii nu poate să m-ajungă
În zilele acelea, Îngerul vrea să mă plângă.
Și știu!Îngerul se-așază în palma mea dreaptă sau stângă
Pentru ca aripile mele nevăzuteuneori stângace, uneori dreptacesă nu mi se frângă.
***
10 iunie 2020
Mi-a zis, este scris:
Cu rana adâncă din mâna ta dreaptă
– eu o Privesc şi… şi alţii o văd, deşi nu se vede –
Simţirile tale le strigi chiar dacă, acum,
Lumea nu crede.
Durerea-i prea mare şi-n rimesi vorbe,
Simţirile tale le strigi,
rana-ţi doar tu poţi s-o vindeci, durerea s-o stingi.
Cândva…Cândva vei afla că Strigătul Lumii
ai zămislit prin penel
cu sânge – cerneală din mâna dreaptă, rănită, a ta…
Şi Lumea, atunci, va credeşi nu doar va vedea.
***
27 iunie 2020
Mâna mea dreaptă
este înțeleaptă
Mâna mea stângă
pare nătângă
Săracă în duh, palma mea stângă
Rana cunoașterii de-a dreapta și Tatăl de-acolo,
Nu știe s-ajungă.
Fericiți săracii cu duhul.
Rănile ating Văzduhul.
***
29 iunie 2020
Timpul vindecă răni – Lumea o zice,
dar mâna mea dreaptă, cea înțeleaptă
o contrazice.
Timpul nu vindecă răni,
timpul, în tăcere și fără socoteală,
răni doar pansate, ascunse sau negate,
le scoate la iveală.
Și Timpul însuși îți strigă atunci
“Sunt Timpul să vindeci
fără să negi Rana, pansamentul s-arunci!”
Iar mâinii mele cea stângă, micuța nătângă,
fericita cu duhul, auzind acestea,
îi vine să plângă
***
30 iunie 2020
Palmele amândouă scufundă-ți în rouă,
spală palma stângă, aia nătângă,
fericita cu duhul,
roua s-atingă Văzduhul,
spală palma dreaptă, aia înțeleaptă,
roua să deschidă,
Rana să-nchidă!
***
12 iulie 2020
Mâna mea dreaptă, aia rănita, dar înțeleaptă
vorbește cu mâna mea stângă, aia nătângă, fericita cu duhul:
Știi, uneori aș vrea ca tu să fii eu.
Numai așa ai vedea și ai simți
cât de bine e să trăiești lângă cineva ca tine
chiar dacă doare, e atât de bine…
Și mâna mea stângă
fericita cu duhul, aia nătângă,
emoționată, începe să plângă.
Rana mâinii cea dreaptă,
aia rănită, dar înțeleaptă,
cu stângăcie străpunge
cu duhul o unge…
***
16 iulie 2020
De când i s-a zis că adâncă, acolo, rana o poartă,
e tot mai înțeleaptă
mâna mea dreaptă.
Deși n-a înțeles când i s-a zis,
a știut că-n Rana de-o poartă
sunt rănile celor ca ea din Lumea toată.
Ascunse, nepătrunse, nevindecatede
simțirea însăși a Lumii, negate, ferecate.
Vezi tu? zice mâna mea dreaptă, aia rănita, cea înțeleaptă,
mâinii mele stângi,
fericita cu duhul, naiva,
“atunci când tu plângi
din senin și lumea te ceartă
eu știu că tu știi de rănile lumii
ce Rana-mi le poartă…”
și când aude asta, mâna mea stângă,
fericita cu duhul, aia nătângă,
Rana dreptei mai tare o plânge,
o curăță de sânge.
***
24 iulie 2020
Căuș împreunate în jurul cănii de cafea.
Privește mâna dreaptă, rănita înțeleaptă,
la mâna stângă, fericita cu duhul, nătângă a mea.
Și zice mâna dreaptă:
”Nătânga mea stângă,
fericită cu duhul, îmi pare mie sau și tu ești crestată?
Văd cicatrici pe tine pentru prima dată!”
Și zice mâna stângă:
”Vezi bine, rănită a mea, dreaptă înțeleaptă!
Pe când eram liceană, am fost și eu crestată,
întru frăție despicată,
de cruce prin sânge.”
stânga râde isteric,
isteric dreapta plânge.
”Înțelegi acum, nu-i așa,
Rănită înțeleaptă dreaptă a mea…
Eu pus-am frăție,
Tu, peste, legat-ai cununie…”
***
27 iulie 2020
Mâna mea dreaptă, rănita înțeleaptă
și palma mâinii cea stângă, fericita cu duhul nătângă.
“Ce vezi?”, o-ntreabă blândă mâna mea stângă.
Iar mâna mea dreaptă începe să plângă.
“E calea știută, privind înapoi,
cu pacea știută, știutul război.
E și-o neprevăzută, privind înainte,
toată-n simțire, dar fără-nvățăminte.
Și mai e o cale, indică sihăstrie.
Aceste trei drumuri se arată-n palma-ți, mie”.
“Toate de viață, trei linii ce vezi,
căile tale sunt în răscruce.
Și Înțelegi prea bine, dar încă nu Crezi
în Calea cea nouă pe care pasul te duce”
Mâna mea stângă palma-și închide:
“Cheia-i la tine,
Taina la mine,
Ești înțeleaptă, dar inima-ți deschide!”
***
18 august 2020
Deși-i nătângă,
fericita cu duhul, palma mea stângă,
la ea tot tinde s-ajungă
palma mea dreaptă, rănita înțeleaptă,
duhul să-l pătrundă.
Nătânga, în linii, îi scrie
”Privește, înțeleaptă, ce îți zice ție:
distanța de la Tine la mine, doar Tu n-o poți ajunge.
Vindecă-ți de rațiune rana, spală-ți simțirea de sânge!
Distanța de la Mine la tine
prin duhul, nu există.
Contemplă Văzduhul! În contemplări insistă!”
***
25 august 2020
trei nopți la rând visat-au că-s legate
și au simțit coșmar,
c-așa nu pot răzbate
și că Împreună înseamnă Libertate
și s-au Trezit
și-a înțeles rănita, mâna mea cea dreaptă
că nu e singura-nțeleaptă
și știe fericita-n duh, mâna mea cea stângă
că nu e chiar așa nătângă…
***
EPILOG
28 ianuarie 2021
Mâna mea dreaptă, pretins înțeleaptă
făcut-a Pace
cu mâna mea stângă,
pretinsa naivă, nătângă.
Nu se mai hărțuiesc de-acum.
Privit-au Luna azi-noapte
și au înțeles că jumate cu jumate,
în baie de Lumină
se face Luna Plină.
Înțelept, naiv, în degete se-adună
mâinile mele de-acum Împreună.
Una în cealaltă se țin
pentru că au înțeles,
doar lor își aparțin.
