Category Archives: raftul bibliotecii

Ibricul cu emoții

De azi, tocmai pentru că e luni, pentru… așa… vreo două săptămâni, ibricul de cafea este umplut și-i cu arome de emoție făcut, iar pentru fiecare zori de zi, c-o linguriță de emoție în plus cafeaua îmi va fi. 🙂

Se vor revărsa, apoi, emoțiile toate în pahare de rouă colorate, pe 21 iulie, ora 18.00, în Hidden, București, prin lansări de carte cu rime și povești. Și te aștept cu drag, om bun din viața mea să-mpart cu tine toată emoția. 🙂

Lansare: ”Verde ca Pepenele și cele șapte mioare” și ”La un pahar de rouă”, editura Casa de Pariuri Literare, volume apărute cu sprijinul ColorEX Paints Iași

”S-avem pardon”

Undeva într-un ținut apropiat și câtuși de puțin imaginat, nimic bun n-avea să se întâmple, așa că tot mai mulți și-au luat ”granița-n raniță” și-au plecat.

DIGITAL CAMERA

Bună dimineața, călători din lumea mare, poftă bună la cafea!

Ascultă, ascultă, ascultă!

Zilelor de miercuri le-am dat, de multă vreme, gustul Iubirii la cafea. Întru Iubire de țară cânt astăzi, așadar, neținând cont de vreo dată anume consemnată-n calendar că, vedeți voi, atunci când răul se-ntâmplă în neputință-mi țin condeiul la tâmplă, că nu știu furia, indignarea și nealinarea în condei a le scrie pe-un petec de hârtie.

De Iubire-ți cânt, așadar, ”dulce Românie”, așa-ți cânt eu ție!

Bună trezire, oameni dragi din viața mea, gânduri de Iubire la cafea! 🔑

Cristi Pațurcă – Noi,nu

O parte din noi ne-am învins
Greşeala, minciuna şi groaza,
Dar e drum, mai e drum necuprins
Până-n zarea ce-şi leagănă oaza.
Generaţii secate se sting,
Tinerii râd către stelele reci –
Cine-şi va pierde credinţa-n izbândă
Pe-aceste mereu mişcătoare poteci?
Cine din noi va muri
Înainte ca trupu-i să moară?
Cine-o să-şi lepede inima-n colb –
Insuportabil de mare povară?
Ca un vânt rău, ori ca o insultă
Întrebarea prin rânduri trecu.
– Ascultă, ascultă, ascultă!
Noi, nu! Niciodată! Noi, nu!

(Nicoale Labiș, Noi, nu!)

CHEIA

În urmă cu un an, chiar pe 1 iulie, sub cod roșu de caniculă, îmi scoteam în lume, într-o emoție fără margini, copiii mei în rime din volumul ”În grădina de la moară”, printr-o lansare pe care nu-mi va fi dat vreodată s-o uit, ea însemnând pentru mine, drumul către o anume vindecare. Au urmat, cu aceeași emoție, la distanță de câteva luni, ieșirea de sub tipar a lui ”Verde ca Pepenele și cele șapte mioare” și o lansare la fel, vindecătoare, iar după alte câteva luni, ”La un pahar de rouă”, volumul meu la a doua ediție, revizuită și adăugită, de poezii dedicate tuturor copiilor născuți și nenăscuți încă. Toate, la editura CASA DE PARIURI LITERARE.

FOTO: ALIN LEANCĂ

Pe drumul acesta al vindecării, nu poeziile și poveștile au fost însă, medici. Ele sunt și vor rămâne, fără doar și poate, leacuri. Pe drumul acesta al vindecării, curanții mi-au fost și-mi sunt vorbele, îmbrățișările, încurajările tuturor celor care – mari și mici deopotrivă – și-au găsit răgaz să le citească. Adică… voi.

Spuneam în urmă cu un an: ”În toată nebunia asta numită ”În grădina de la moară” în care, precum Alice în Țara Minunilor m-am trezit peste noapte aruncată sau precum Dorothy în Țara lui Oz, că port în mine și voi continua să port, chipuri și zâmbete de Oameni. Călăuze dintotdeauna sau tovarăși de drum pe care uneori ți-i faci întâlnindu-i, într-o zi, pe aceeași cărare pe care tu mergi în acel moment. Și care îți vor rămâne în suflet mereu pentru că, împreună ați fost parte, culmea, neîntâmplător, dintr-o anume Întâmplare…”. La fel spun și acum.

Fără voi toți, călăuze, curanți, tovarăși de drum, crez și simțire, un licurici, pe care vi-l dedic acum, la împlinirea unui an, e posibil să fi rămas pentru totdeauna fără sclipire…

Vă mulțumesc în numele lui și… VĂ IUBESC! <3

ANA BLANDIANA: Democrația nu înseamnă zece proști mai importanți decât un deștept sau zece hoți mai importanți decât un om cinstit

Am asistat miercuri, 27 iunie, la Teatrul Municipal Bacovia la un dureros (altfel cum?) “Exercitiu de exorcizare” în anul Centenarului, propus de scriitoarea Ana Blandiana.

Pãcat cã cei cãrora le era adresat, pe de o parte, îl vor folosi în sensul continuãrii producerii de confuzie între Bine si Rãu în scopul travestirii Binelui în Rãu si invers, iar pe de altã parte, prea multi dintre destinatari au lipsit (prea putini tineri, mult prea putini). Oricum, o gurã de aer prilejuitã de Gala Bibliotecii Judetene ”Costache Sturdza” din Bacău, la 125 de ani de existenta, felicitãri organizatorilor!

ANA BLANDIANA:

Imperfectiunea democrației constă în faptul că majoritatea celor care o practică nu sunt pregătiți pentru ea. Ei au obținut dreptul de a alege, dar nu și știința de a alege în condițiile în care profesioniștii demagogiei fac tot ce pot pentru a-i împiedica să deosebească Binele de Rău, travestindu-le unul în altul (…)

Confuzia indusă sau nu de interese vinovate nu se petrece doar între Bine și Rău, ci, de exemplu, și între prostie și rea-credință. Niciodată, privind personajele care locuiesc peisajul politic al țării și al lumii, nu am știut dacă prostia sau reaua credință sunt prioritare, dacă felul în care distrug în loc să construiască și degradează tot ce ating, dovedește existența unui plan diabolic sau doar o jalnică incapacitate de a gândi un plan. În cazul nostru, prostia și răutatea se confundă simplu și pe înțeles cu egoismul și nepăsarea dusă până la crimă față de ceilalți.

Dar cum se poate explica faptul că o bună parte a populației – vedeți tinerii – nu se duc la vot, deși ei în mod evident urmează să fie beneficiarii sau victimele rezultatelor lui? Pentru că, de data aceasta, este vorba despre o nepăsare nu față de ceilalți, ci față de ei înșiși, față de propriul lor destin căruia îi opun o violentă și iresponsabilă formă de prostie izvorâtă din incapacitatea de a deosebi binele de rău. Ei renunță cu inconștiență sau, și mai grav, cu indiferență, la partea lor de putere sau de gândire care ar putea influența lucrurile, rămânând spectatori ai unui război în care nu le pasă că li se hotărăște soarta. Dacă sunt în stare să înțeleagă că este vorba despre un război…

Dar nu cumva nepăsarea se transformă în unitate de măsură a confuziei tocmai din cauza renunțării la a mai deosebi binele de rău după ce în atâtea rânduri au fost cu bună-credință și în mod catastrofal confundate? Poate că da, dar aceasta nu este o scuză, este cel mult o explicație.

Democrația nu înseamnă zece proști mai importanți decât un deștept sau zece hoți mai importanți decât un om cinstit. Democrația este valoarea supremă doar în măsura în care se exercită în sprijinul statului de drept. Statul de drept este construcția, fagurele în care se toarnă mierea democrației care, altfel, se împrăștie și se strică. O democrație care se opune statului de drept își pierde substanța și devine falsă, simplul rezultat al unei manipulări. Pentru că, asemenea libertății, democrația poate deveni toxică dacă este pusă în slujba răului. Dar tot ea este singura forță care poate duce popoarele înainte atunci când este lăsată să funcționeze corect, în numele Adevărului, al Dreptății, al Libertății și al Iubirii.

COPILĂRIE

N.B. O să vă spun doar că, fără a le da prenumele, acești copii, miracolele mele de la FunClubul de Lectură, au vârste între 4 și 9 ani. Dragi părinți, vă mulțumesc! <3 Ce este copilaria, cum este sa fii copil, cum crezi ca este să fii adult?

* Copilăria este când îți amintești ce ai făcut atunci când erai copil. Este frumos să fii copil pentru că te poți juca și îți faci mulți prieteni.

*Copilăria este atunci când îți amintești o grămadă de chestii frumoase de când erai mic pentru că te joci foarte mult atunci când ești copil. Când ești mai mare nu prea te mai joci așa, nu prea te mai dai în leagăne, nu te mai distrezi atât de tare. Când ești om mare nu prea te mai poți juca cu jucării și nu prea îți mai cumperi jucării.

*Copilăria este… Atunci când vei fi mare, copilăria este ca un fel de sentiment pe care ți-l readuci aminte. Este fascinant să fii copil pentru că poți face mii de chestii pe care nu le poți face atunci când ești adult. Cum ar fi să țopăi foarte tare!

*Copilăria este distracție și e foarte frumos!

*Copilăria este ceva frumos pentru că faci multe chestii distractive!

*Copilăria este să fii mic. Îmi place să fiu copil pentru că este foarte distractiv.

* Uneori este mai distractiv să fii om mare, decât copil. Uneori copilăria e cam proastă pentru că uneori te supără alți copii, te supără adulții… (Cu ce te supără adulții?) Cu reguli… Au reguli și adulții, dar ei le pot respecta mai ușor…

*Copilăria este atunci când ești mic, și când ești mic poți să te distrezi mai mult decât părinții pentru că poți să te joci, chiar dacă uneori e urât pentru că te mai cerți cu prietenii. Poți să te joci și când ești mare numai că nu te joci chiar așa de mult pentru că părinții trebuie să facă și de mâncare, să se ducă și la serviciu, să ne ia de la gărdiniță sau de la școală. Pentru mine e mai fain să fiu copil decât om mare.

*(Ce e copilăria?) Habarnam! (Am scris legat pentru cã rãspunsul a venit imediat dupã lectura Aventurilor lui Habarnam si intuitia mea spune cã rãspunsul a avut legãturã cu asta). Este frumos să fii copil pentru că poți să spui oamenilor mereu să-ți ia multe jucării. Eu când o să fiu mare și o să am o sută de ani nu o să mai cumpăr jucării, dar o să mă mai joc cu mașinuțele!

*Copilăria este cel mai frumos lucru de pe lume, este ca o magie și este cel mai frumos mod de a împărți bucuria cu cei dragi. Așa simt eu. E foarte frumos să fii copil. )Să fii adult, crezi că nu e frumos?) Ba da, doar că… Dacă ești copil, nu trebuie să muncești atât de mult, nu trebuie să ai un șef ca la serviciu, trebuie să mergi doar la școală…

** – Copilăria este ceea ce petreci de la 0 la 12 ani.
(Cum e să fii copil?)
– Este nasol să fii copil, nu poți să faci reguli.
– Da, e oribil rău de tot.
– E fain să fii om mare, nu ai reguli, poți să faci tot ce ai chef în afară să furi și să omori și chestii de genul ăsta…
– Decât dacă vrei să ajungi la închisoare.
(Bine, voi credeți că noi, oamenii mari, nu avem reguli?)
– Daaaa! Oamenii mari n-au reguli!
– Ei doar le fac!
– Ca Ponta!

*Când ești mic, ești un copil normal, dar când ești adult, ai prea multe consecințe și ți se întâmplă prea multe lucruri cum ar fi că vin problemele, îți schimbă viața, ai de plătit rate… Când ești copil, e mai fain! Înveți, faci lucruri, e haios și te mai și distrezi. Ar fi fain ca unii oameni să ne întrebe dacă am vrea să fim mari…

*Copilăria înseamnă, atunci când ești adult, să-ți amintești tot ce ai făcut în copilărie. Este foarte distractiv să fii copil pentru că nu trebuie să respecți reguli. Adică nu, de exemplu,la școală sau la grădi sunt niște reguli, dar unii nu le înțeleg pentru că sunt prea mici și-atunci ei le pot încălca. Iar asta este foarte distractiv.

*Să fii copil înseamnă că nu ai responsbilități ca adulții, nu ai de plătit rate, nu ai de plătit facturi, nu ai de plătit carduri, nu ai de plătit nimic! E fain să fii copil!

*E frumos să fii copil că n-ai atâtea chestii de plătit. Vreau să fiu mare, dar ca tata, tot copil. Adică Tata e doar un copil mai mare, mai înalt. El se joacă cu mine.

*Copilăria înseamnă să înveți, să te joci, să te distrezi, nu ai nicio responsabilitate, nu ai de plătit nimic.

*Copilărie înseamnă să te ddistrezi, să mergi la școală, să înveți, să ieși în parc… (Și ca adult nu poți să te distrezi?) Poți, dar trebuie să și plătești, să ai și serviciu…

*Copilăria este un mod foarte frumos de a-ți trăi viața atunci când ești copil. Atunci când ești adult îți dorești foarte mult să fii copil, iar când ești copil, îți dorești foarte mult să fii copil. (De ce crezi că se întâmplă asta?) Pentru că niciunui părinte nu-i place să plătească multe rate, să aibă grijă mereu de copii pentru că ei nu mai au timp pentru ei… E mai bine să fii copil.

*Copilăria înseamnă să te bucuri cât mai mult de faptulcă ești copil, pentru că atunci când vei fi adult vei avea multe rate de plătit. Eu mă bucur de copilărie cât mai este….

Incantație de Primăvară

Fulgii ăștia, bată-i vina,
iar au invadat grădina,
cum se gudură și saltă,
ghioceii toți tresaltă
că ar vrea semeți să iasă
de sub nea, să intre-n casă:
Primăvară, hai odată,
c-a albit grădina toată!

O să vin, stați liniștiți,
zice doamna Primăvară,
nu mai fiți așa grăbiți
și nu vă mai văicăriți!
De-i grădina albă toată
e că Iarna, sora mea,
înainte de-a pleca,
vrea s-arate înc-o dată
cât este de minunată,
iar copiilor să dea
bun prilej de bucurie,
săniuș pe pat de nea!

al treilea Psalm

că așa mi-i dat a crede,
cum că la zămislire,
Lumea, din Pântec,
menită a fost să iasă un Cântec
și Cântul e unul și
Lumea e una, la fel cum
Soarele e unul și una e Luna,
să dăm Iubirea de-a dura,
de la tine la mine,
de la mine la tine,
ia Cântul
ca în Iubire să înconjurăm Pământul…