river's atelier

”free fall, flow river, flow…”

From Muze peste tot

Nu ţi se întîmplă niciodată ca, mergînd spre serviciu, dis-de-dimineaţă, de obicei îngîndurat, apatic, plictisit de aceeaşi activitate dar nu neaparat şi de acelasi drum, dîrdîind puţin de frig, fascinat în acelaşi timp de fiecare frunză pe care ieri nu ai văzut-o, să-ţi tune brusc ideea că, în sfîrşit! te-ai descoperit? Să te inunde, pur şi simplu, un val de fericire, să ţi se taie răsuflarea, să-ţi vină să strigi cît poţi tu de tare şi să chiui : “SUNT O ALGĂ!!!“???

Să te simţi apoi, privit exact aşa cum te-ai descoperit? Şi să te simţi apoi, puţin jenat de năstruşnica ta descoperire?…

***

Ei bine, profitînd de această unică ocazie de a se fi descoperit în sfîrșit! și amuzată teribil de ideea de a fi cu adevarat o algă, Naiva s-a gîndit că dacă ea chiar este așa, atunci trebuie să se comporte ca atare, mai precis, aidoma unei alge.
Și și-a impus ca, în fiecare dimineață, cînd incă nu prea circulă lumea sau e puțin prea somnoroasă pentru a observa ceva, să înceapă să-și însușească puțin cîte puțin din comportamentul unei alge…

***

Deși o algă, Naiva s-a aflat însă – într-o zi cu ploaie – în ingrata postură de a nu ști cum să se comporte. Mai exact, în ziua imediat următoare uluitoarei descoperiri cînd, în drumul ei obișnuit, o sălbatică, nepotolită Ploaie s-a găsit să-i deruteze firea. Bunăoară, își zise ea, sînt eu o algă, dar nu cumva…

Și, deși nu foarte hotărîtă, a abandonat umbrela în mîna primului trecător ieșit în cale..

***

O altă nebănuită îndoiala apăru în cugetul Naivei, într-o frumoasă zi (tot cu ploaie, tot fără umbrelă), cînd siguranța ei fu întreruptă de o impertinentă (gîndi ea, îmbufnată!) (non)apreciere venită din partea unui cineva: “Tu, Naivo, știi cum ești? Ca un vulcan mocnind, abia așteptînd secunda în care să erupă!”

Hmmm…cugetă Naiva, ca apoi să continue obraznic: cum crezi tu că ar putea o algă să supraviețuiască în inima unui vulcan?…

***

Despre sfidare: algele, ca și oamenii, sînt fel de fel, unele verzi, altele albastre sau maro, unele mai retrase, altele mai sociabile, îndrăgostite de corali sau nu, unele mai darnice, altele mai egoiste, dar, dintr-o privire numai, îți dai seama că sînt – totuși – alge!

Mai sînt însă și alge, ca și unii oameni, cărora din cauza a nu știu ce, le place să fie altfel… Bunăoară, așa sînt algele care, sfidînd orice regulă a bunei cuviințe, se trezesc că vor să crească și să locuiască în copaci!

From Muze peste tot

***

Ai să rîzi și nu ai să mă crezi în ruptul capului și totuși, dacă vei merge dimineața pe același drum cu Naiva, vei întîlni cu siguranță un copac cel putin neobișnuit în care, în loc de frunze, au crescut cîteva alge…

***

Spui numai prostii!”, au apostrofat-o unii. ”Unde ai văzut tu, Naivo, alge să crească-n copac?

A început să plîngă. “Tu știi că eu zic adevărul, le-a zis, cu siguranță există cel puțin un copac cu alge… Dacă n-aș crede asta și dacă nu aș fi văzut cu ochii mei, cum aș putea fi eu aici, o algă pe pămînt, cu ochi, nas, gură, mîini și picioare?…

Și pe bună dreptate le-a zis!

***

De dimineață, în rouă, a mîngîiat o floare de mac roșu.
Era convinsă că o algă ar fi facut exact la fel…

***

”Și mai știi ceva? Unii copaci tind să fie apă! Privește Salcia de-acolo, privește omida cum tinde să devină zbor de flutur’!!

O algă poate crește în copac! Precum eu sînt aici, o algă pe Pămînt!
Și trec atîtea valuri și furtuni peste o algă, și trec atîtea stări de a fi peste mine…”

Hmm… Nebuna, salbatica Algă Naivă…

***

Mai nou, e convinsă că din transpirația algelor s-a născut marea.

***

O algă trebuie că are o personalitate foarte puternică. Algele văd, respiră, cîntă, suspină. Algele aud, transpiră, tremură. Algele dorm, visează, iubesc și urăsc. Algele aleargă. Șoptesc, urlă, freamătă și plang. Algele gîndesc.

***

Atunci cînd valurile mării sînt prea mari trebuie că e din cauza algelor furioase.

From Muze peste tot

***

Nu, furia algelor nu are nimic a face cu înălțimea sau intensitatea valurilor mării. Acestea depind doar de condițiile meteo. Algele nu au personalitate, pentru că ele nu pot vorbi, nu pot auzi, nu pot striga, nu pot cînta, nu pot plînge și, mai ales, nu gîndesc. Algele nu pot crește în copaci, ele sînt doar niște plante marine. Și-atît.

Algele nu pot fi metaforă.

***
Ieri a încercat să-și demonstreze din nou, că algele se găsesc, totuși, în copaci…

***

Azi a tras chiul de la serviciu. Asta numai pentru că, în ciuda aparențelor, ea crede în metaforă și mai crede și că algele se furișează uneori de mare.

Final de închipuire.

mai-octombrie 2005

  1. filme Said,

    Chiar ma gandeam la ceva asemanator

Add A Comment