Category Archives: Delicii cu Elisa

Delicii cu cântec

În drumul spre școală, în dimineața asta, am ales să cântăm și să țopăim într-un picior pe ritmul muzicii. Elisa (6 ani) a cântat cu înverșunare un cântec (nou pentru mine) despre ”iarna care vine acuși, acuși, n-am căciulă și mănuși”.

Aproape de finalul drumului, Elisa se oprește și zice cu năduf:
-Pfuuuui! Am obosit în gură! :))))))

Între timp, cât mămica prepară mâncărica, fetica ornează pereții! :))

Vârtejuri

 

Elisa a făurit, ieri, o floare cu petale colorate, în prealabil decupate și apoi lipite, iar pe spate a făcut, pe fiecare petală în parte, așa cum ea le-a numit, ”vârtejurile noastre de iubire”.

Și-o întreb, așa-i iubirea noastră de întortocheată? Iar ea îmi răspunde, păi da, că în iubire intră și mici furii câteodată! 

Cum putem mânca Cerul


Nu știu cum se anunță vremea astăzi, din seninul meu însă, am să vă întreb dacă mai țineți minte gustul înghețatei din nori cu praf de soare ori stele pe care, în vreo copilărie, invitați prin cine știe ale cui castele de zâne ori zmei paralei, ați savurat-o. Eu mi-am amintit gustul acestei înghețate ieri când, din seninul ei, Elisa (6 ani) m-a întrebat prinzându-mă în ușoară bâlbâială:
– Mami, dar noi, oamenii, cum putem să mâncăm cerul?
– Ăăăăă… Păi…. Cerul nu prea putem să-l mân…
– Mamaaaaa! Ba da! Dar cum? Cum îl simțim când cade bucățele din el sau… sau firimituri?
-Aaaaa! Ai dreptate, Eli! Cred că putem mânca cerul când plouă sau ninge, iar noi încercăm, cu fețele în sus, să prindem pe limbă câte un fulg sau strop!
-Daaaaaa, știam eu mama că se poate, mama!

Percepțiile Elisei

From Muze peste tot

Ca niciodată, astăzi înainte de somnul de prânz, Elisa mă întreabă, privind icoana de pe perete cu Isus:
-Mami, cine e domnul ăla?
-Isus, mami!
-Aaa, e Domnul ăla cale locuiește în Cel? (Nu-mi asum această informație pentru ea, nu a primit-o de la mine 🙂 )
-Da, mami!
-Și el ale casa acolo?
-Da, mami!
-Și ale și pat?
-Da, mami, cred că da!
-Ale chial și jucălii?
-Cred că da, mami!
Câteva secunde tăcere…
-Mami!! Dal Domnul ăsta palcă seamănă cu Moș Clăciun!
Zâmbesc.
-Te iubesc, mami!
-Și eu te iubesc, Eli!

Frământările Elisei (4,7 ani) și niște lumini

From Muze peste tot

Eu: ”Și-am încălecat pe-o șa și ți-am spus povestea așa, și-am încălecat pe-o căpșună, Noapte Bună…”
Câteva minute de tăcere…
Elisa: Mami, mi-e frică…
Eu: De ce, mami?
Elisa: Că nu-i lumină…
Eu: Este atâta lumină cât vrei tu să vezi, chiar așa cu ochișorii închiși…
Câteva minute de tăcere.
Elisa: Mami, oamenii au lumină?
Eu: Au atâta lumină cât vor să răspândească…
Secunde de tăcere.
Elisa: Mami, eu am multă, multă lumină! Și tu ai multă lumină și tati are multă lumină!
Și-a adormit… 🙂