Când eram mică, distanța de la fan la artist era infinită. Acum, că sunt mare, găsesc aceeași distanta, periculos pe undeva, de la foarte mică, la inexistentă. Așa, cam cât distanta de la palma stângă la palma dreaptă reunite în aplauze.
Eli (de Eli a mea vorbesc, de 2,11 ani) ne topeste inimile pe zi ce trece. Ieri a descoperit CD-urile mele preferate, ” Woodstock, three days of peace and music”.
Cand rutina e intrerupta tam-nesam de putintica febra, punem dragoste cat cuprinde in cafea, e fara prescriptie si nici nu are cum sa dauneze, orice cantitate ai administra. Ziceti voi de nu-i asa!
BUNA DIMINEATA, oameni buni din lumea mare, si LA MULTI ANI, Ioni si Ioane, pofta buna la cafea si pofta de razbit prin ceata, sorbind impreuna din ea!
Elisa, 2,11 ani: ”Mami, i Eia mae, piț!” Mama: ”Da, mama, când o să fie Elisa mare, o să aiba și ea un prinț!” Elisa: ”I u tal abd!” Mama: ”Da, mama, și un cal alb”… 🙂
I-am zis în versuri albe într-o zi
când nu eram prea mari, dar nici prea copii,
așa i-am zis,
pe sens interzis: Când sunt indiscretă port ciorapii verzi.
Da, da, mi-a zis
– şi el pe sens interzis – În ciorapii verzi
niciodată să nu crezi!
Gâze ies de prin livadă,
oamenii-s buluc în stradă
să îl vadă, să-l admire:
e frumos precum un mire,
iar zăpada e crăiasă,
fulgi de nea sunt dansatori,
saltă-n tumbe printre nori!
Fericiți, copii de-a dura
strigă-n cor: E iarnă, ura!