Trei furnici, mari precupete
Au plecat cu toamna-n piete
Sa arate a ei avere,
struguri, nuci, mere si pere…
 |
| From Desenele mele |
“Care-i pretul, targovete,
pentru roadele marete?”
“Multumirea, draga doamna,
Ca, din cand in cand, e toamna…”
vol. La un pahar de roua, poezii pentru copii
Iaca-sa, m-am trezit cu un chef nebun de Sting si povestile lui cele zece, potrivite, pare-mi-se mie, cu ploaia asta de toamna devreme.
 |
| From Desenele mele |
Si m-am mai trezit si cu gandul zambind ca, dupa doar o saptamana de gradinita, avem si primele roade, un stimulent verde, superlativul pentru a canta si a dansa frumos, cum numai un copil de doi ani si un pic o poate face. ;))
BUNA DIMINEATA, oameni dragi de pretutindeni, pofta buna la cafea si pofta de cules roade sufletesti, sorbind impreuna din ea! 🙂
Adoptarea de către aleșii “de sus” a Legii privind eutanasierea câinilor comunitari, dincolo de orice interpretări legate de etică și suflet, nu face decât să demonstreze ceea ce, cu câteva zile în urmă, exprimasem deja pe aceeași temă: problema câinilor comunitari nu a scăpat de sub control, e menținută așa.
Să-mi fie scuzat că îndrăznesc să gândesc astfel, dar această lege nu este doar praf în ochiul alegătorilor, ci și (încă) o demonstrație a faptului că-n țara asta, țara mea, clasa politică pe care am ales-o este sterilă. Pentru că, mă scuzați din nou, dar promulgarea unei legi de acest gen, care să dea posibilități și nu verdicte traduse în drepturi sau obligații, nu este decât o nouă definire a expresiei „a arunca pisica în curtea vecinului”, în cazul de față, cățelul. Cu alte cuvinte, oalele se vor sparge, și de acum înainte, în capetele autorităților locale, în timp ce aceia cu aspirații la un post ceva mai sus decât cel de primar s-au spălat pe mâini: „vă obligăm prin lege să optați pentru ucidere”, cam așa văd eu legea asta multdiscutată. Și ceva vrajbă în plus între oameni mai văd.
 |
| From Diverse |
Ceea ce vreau să spun este că, dincolo de faptul că nu există asumare la nivel înalt, legea (nici) în forma asta nu rezolvă nici pe departe problema câinilor fără stăpân. Pentru că, în timp ce un primar va omorî pentru că legea îi permite, altul nu o va face (tot pentru că lege îi permite), aducerea câinilor de la sat la oraș va continua să existe, iar populația canină va rămâne cel puțin constantă pe străzi, dacă nu va crește. La fel și costurile acestei tărășenii. Despre asta, dacă aveți timp și urechi să ascultați, v-ar putea explica frumos și coerent iubitorii responsabili de animale.
Pe de altă parte, nici o lege care să permită uciderea în masă, necontrolat, nu e dorit! Câinii nu au nicio vină în toată treaba asta. O lege prin care să se prevadă, însă, drepturi pentru animale și obligații pentru oameni, asta ar rezolva problema. Obligații precum amenzi drastice pentru cei care-și abandonează animalele bătrâne și/sau bolnave, amenzi drastice pentru cei care refuză sterilizarea animalelor în condițiile în care nu vor pui de la acestea, amenzi drastice pentru cei care încurajează aciuarea câinilor pe lângă locuințe prin hrănirea acestora, refuzând totodată să-și asume până la capăt îngrijirea lor, sancțiuni și închisoare pentru cei din urmă în situația înregistrării unui nou caz de atac al acestor câini asupra oamenilor… Sancțiuni, totodată pentru orice act de violență asupra animalelor, pentru orice ucidere nefondată, toate concomitent cu derularea de campanii de promovare a responsabilității umane în relația cu animalele și acordarea de mici facilități posibililor adoptatori. Toate acestea ar fi, cu siguranță, și mai ieftine și cu efecte pe termen lung.
Nu omorând câinii, dragi politicieni sterili, rezolvați problemele, ci educând oamenii. “Legea” voastră privind posibilitatea eutanasierii maidanezilor nu ne va scăpa de câini, dar va menține, cu siguranță, hienele printre noi.
Later edit: Proiectul de lege privind eutanasierea câinilor fără stăpâni a fost contestat de un grup de 30 de parlamentari, urmând ca actul normativ să fie analizat, pe 25 septembrie, de Curtea Constituțională a României.
La ora asta la care sunt eu treaza, o mana de stele mai este inca aruncata pe cer, vanticelul asta de toamna musai ca le-a imprastiat asa haotic, anapoda cum anapoda, daca nu ne asezam in unghiul potrivit, ne-ar putea aparea o zi de marti.
 |
| From Diverse |
Din locul potrivit, ea nu poate fi insa decat cu cel putin trei ceasuri norocoase si mult mai aproape de cea de miercuri cand, fara doar si poate, va fi cu dragoste.
Fleetwood Mac – Don’t stop
BUNA DIMINEATA, oameni buni din lumea mare, pofta buna la cafea si ganduri line, sorbind impreuna din ea
M-a coplesit aerul asta de mijloc de septembrie. De cand ma stiu, in aceasta perioada a anului, strazile au un parfum mai de copilarie.
 |
| From Diverse |
Sunt pregatite ghiozdanele, da? Sa nu uitati buchetele de flori! Hai ca incerc sa-mi las emotiile in cana cu cafea! 🙂
Pink Floyd – Another brick in the all
BUNA DIMINEATA, oameni dragi din lumea mare, pofta buna la cafea si pofta de impartit emotiile si bucuriile unui an scolar plin de reusite, sorbind impreuna din ea! 🙂
Asa-mi place de tare aerul ploios din dimineata asta, drept asa, precum imi place cantecul asta, oricare ar fi el! Il respir, aerul ploios, ca pe un cantec, il expir ca pe un cantec. Si-mi vine sa sar intr-un picior si sa merg desculta asa cum o mai faceam in cate o toamna de studentie, prin Copou.
 |
| From Diverse |
Am luat amenda o data, in Copou, in parc, pentru ca ne-am cocotat pe o banca. Eu si prietena mea. Admiram frunzele galbene, iar ea-mi povestea ca si-a adus marea in camera de camin. O bagase intr-un lighean, iar nisipiul il asternuse pe o patura.
Neil Diamond – Forever in Blue Jeans
BUNA DIMINEATA, oameni dragi din lumea mare, pofta buna la cafea si pofta inspirat, expirat, cantat, sorbind impreuna din ea!
Ce sa mai zic, na, e joi, pana mea, e dupa cheful fiecaruia dintre voi, noi, mine, tine. “I’m happy inside” cant eu, voi cantati ce vreti sa simtiti mai bine.
 |
| From Diverse |
Nu uitati insa ca (ne) face bine tuturor sa ne si impartasim trairile. In special pe cele frumoase. Azi, eu cant, dar parca am amintit asta deja.
BUNA DIMINEATA, oameni dragi din lumea lunga, lumea lata, pofta buna la cafea si pofta de cantec, sorbind impreuna din ea! 🙂
Am un amalgam de ganduri, stari si emotii in dimineata asta, bune, nebune, contradictorii, dar atat de intense.
 |
| From Diverse |
Probabil de la toamna asta patimasa mi se trage.
Frazey Ford – One more cup of coffee
Sa trecem peste patimi insa, sa ne bucuram ca suntem si ca putem spune inca o data BUNA DIMINEATA, pofta buna la cafea, ce bine ar fi daca, cu adevarat, am putea sorbi impreuna din ea!
Trezireaaaaa, cosarul umbla dupa voi pe strazi mirosind a toamna si picaturi de ploaie, frunze arse si struguri copti! “Trezireaaaaaa, striga cosarul, trezireaaaaaaaa, bata-va norocul sa va bata!”. Eu m-am trezit.
 |
| From Diverse |
Adevarul este ca daca noi nu ne purtam de grija, cine sa o faca? Iar asta trebuie sa invete odata cei pe care i-am delegat si-i tot delegam, o data la patru ani, sa ne reprezinte. Ca le-am dat votul nu pentru a avea grija de noi, ci pentru a ne reprezenta grijile. Nu sunt in stare de asta? Nu-i nimic, le aratam noi lor! Cosarul suntem noi. 🙂
BUNA DIMINEATA, oameni dragi din lumea mare, pofta buna cafea si pofta la impartit norocul sorbind impreuna din ea! 🙂
Editorial Ziarul de Bacau, 6 septembrie 2013
Am primit, iar, pe Facebook, invitații la două „evenimente” care m-au făcut să zâmbesc însă, mai amar ca altădată pentru că nu pot ignora contextul în care au fost create. Ambele, de către oameni dragi mie și destupați la minte, iubitori de animale, dar susținători de cauze contradictorii: „Bacăul susține eutanasierea!” și „Bacăul spune NU eutanasierii!”. Desigur, este vorba despre câinii fără stăpân. Spre dezamăgirea ambelor tabere, nu-mi manifest în niciun fel participarea. Mi-am manifestat-o, însă, clar, încă de la apariția de acum mulți ani, a problemei.
Iubesc animalele – în cazul de față câinii – și consider că orice abuz conștient asupra lor este sancționabil. M-am născut, însă, om. Și trăiesc așa cum natura lucrurilor mi-o cere. Pe de o parte, animalic, instinctual, lupt pentru supraviețuire, pe de alta, înzestrată fiind cu liber arbitru, încerc ca prin lupta mea să dăunez cât mai puțin celor din jurul meu. Din nefericire, totuși, liberul arbitru al unora nu ține cont de existența liberului arbitru al celuilalt. Nici în cazul de față, al câinilor vagabonzi. Care câini, rațional vorbind, n-au nicio vină în toată povestea asta. Astfel, s-a ajuns la o ură de nedescris între oameni, injurii și împroșcări de venin între semeni greu, pentru mine, de suportat. Și s-a ajuns la o clasă politică pentru care menținerea acestei stări este un scop în sine.
 |
| From September 9, 2013 |
I-am ascultat adesea pe susținătorii drepturilor animalelor. Dintre aceștia, însă, am constatat, o parte sunt înfocați susținători doar ai drepturilor UNOR animale. Ca atare, am renunțat la a-i mai asculta. Ei gândesc unidirecțional, sunt, pardon, limitați. O altă parte se dovedește a fi cu adevărat susținătoare a drepturilor tuturor animalelor și, deopotrivă, iubitoare de semeni. Cei dintâi împart lumea în două categorii de oameni: iubitori și neiubitori de animale. Fiind unidirecționali, ei n-au cum să vadă că, de fapt, la mijloc este vorba despre iubitori de animale responsabili și iresponsabili și de neiubitori de animale, cea din urmă categorie, a neiubitorilor, în ciuda aparențelor, fiind aproape nesemnificativă. Din păcate, ca și cea dintâi. Ce ne facem așadar, cu iubitorii de animale iresponsabili, pentru că, în opinia mea, aici este marea problemă. Din cauza acestora, cred, câinii au devenit, în anumite zone, pericol public, iar iubitorii de animale responsabili știu și recunosc asta. Cum s-a ajuns aici? Simplu, prin abandonul de către iubitorii iresponsabili, pe străzi, a animalelor bolnave sau bătrâne (așa faceți și cu bolnavii și bătrânii voștri?). Prin refuzul vaccinărilor și castrărilor câinilor în cazul în care nu-și pot asuma responsabilitatea creșterii și a puilor. Prin lăsarea câinilor masculi din proprietate să-și „facă damblalele” cu câini-femele fără stăpân. Prin hrănirea câinilor comunitari – fără a se gândi că animalele, mai mult ca oamenii, prin natura firii lor, își pot procura singure hrana – adunându-i astfel, pe lângă blocuri. Prin neaplecarea, pentru a ridica puii abandonați sau câinii bolnavi pentru a cauta o soluție reală pentru ei. Toate acestea, iresponsabilii iubitori de animale continuă să le facă neținând cont de consecințe. Fără a se gândi, adică, la celelalte animale și la noi, oamenii, ca și ei. La noi, cei care, iubind deopotrivă animalele, plantele și oamenii, mai presus de ele ne iubim totuși pruncii și ne iubim pe noi înșine pentru că așa este firesc să fie. La noi, cei care nu dorim soluții extreme, dar care considerăm că aceia care încalcă drepturile oamenilor și ale animalelor, deopotrivă, trebuie aspru pedepsiți.
Problema n-a scăpat de sub control. E menținută așa. Să fim realiști, autoritățile împreună cu ONG-urile – puține! – ale căror membri fondatori și voluntari sunt iubitori responsabili de animale au puterea și trebuie să rezolve problema. Promovând, responsabil, iubirea față de animale și sancționând drastic acolo unde nu există responsabilitate. Iar modele de punere în aplicare a unor politici coerente ne oferă, cu vârf și îndesat (și) în acest caz, majoritatea celorlalte țări. Când se va crea un astfel de „event” am să dau cu toată inima „attending”.
Dincolo de problema asta, însă, al cărei început de rezolvare se putea găsi odată cu primul caz de copil ucis, mă doare altceva. Contextul de care vorbeam în prima frază. Roșia Montană, adică. Un subiect fierbinte pe care, cu bună știință, cei interesați refuză să-l dezbată, încercând, ca de fiecare dată conștient, prin readucerea în atenția maselor a unor (aceleași) amanate probleme (precum cea a câinilor comunitari) să orbească mulțimea. Sper ca de data aceasta să nu reușească!