Category Archives: ne-categorii

Unghii negre, semn de carte

6 Replies

M-am îndreptat spre librărie hotărâtă să-mi cumpăr cartea pe care vineri nu am luat-o, nu ştiu exact din ce motive. Nu-mi amintesc nici titlul, autorul cu atât mai puţin, ştiu doar că vineri, pe măsura ce mă îndepărtam de librărie mă umfla plânsul că nu am luat cartea aceea. Ironia sorţii (sau nu), cartea mea pe care aş fi fost în stare să dau astăzi cu mult mai mult decat m-am abţinut vineri s-o fac, cartea mea, cum spuneam, dispăruse de pe raft. Nărăvaşă, m-am apucat de aruncat ochii pe rafturi,îin anumite momente pe doua rafturi deodată, ba chiar pe trei, pe patru – de parcă m-ar fi înzestrat natura cu mai multe priviri – dar cartea mea, evident, niciunde, pînă am simţit că izbucnesc în lacrimi, mai grav, că mă loveşte acolo, pe loc, între rafturi, o criză de isterie.

Librarii (vreo două la număr) s-au oferit să mă ajute. Ghinion, lipsa titlului, a autorului sau măcar a editurii le-au facut căutările zadarnice. Cel puţin, din descrierea copertei şi a celor cîteva cuvinte despre cartea mea, postate pe spatele volumului, le-au făcut pe ajutoarele mele să-şi dea seama măcar, despre ce vorbesc. Am plecat oftînd, fără cartea mea…

Librăria mi-a oferit, totuşi, ceva. Nu am dat importanţă – de fapt nu am descoprit asta decît ajunsă acasă, pierdută în gîndurile mele, în treburile mele casnice, rufe puse la spălat, clătit vase, schimbat feţe de masă, fumuri de ţigară, cuvinte dintr-o altă carte… Ochii mei doi aruncaţi printre rafturi multe au zărit la un moment dat, nişte unghii negre, semn de carte. Erau ale unui tînăr, cu mîini nespălate, haine ponosite, pline de jeg, barba rasă şi nerasă, pantofi scofîlciţi. Involuntar, primul meu gînd a fost “a venit să fure”. Mi-am amintit insa, că hoţii de carte sunt prea puţini… “Şi totuşi! Nu strică să fiu puţin atentă”… Tînărul părea să manifeste interes pentru diverse titluri, le lua în palme şi, cu unghiile negre, semn de carte, le răsfoia atent.

Mi-am dat seama că sunt copleşită de prejudecată. Filmele mele preferate rămîn, totuşi, cele din care pretind că înţeleg că nu am voie să judec. Cu atît mai mult, numai dupa nişte unghii negre, semn de carte. Şi-o fi găsit eroul meu cartea lui? Dacă da, îi cer iertare…

David Mihai

1 Reply

Nu am sa pot uita nicicand ziua de 17 mai 2008, o zi putin spus speciala pentru ce urma sa fie si pentru ce a fost.

*pentru prima oara am nashit un copil, lucru pe care mi-l doream atat de mult de ani de zile, iar vestea ca voi fi nashica a picat (exact cum mi s-a spus) cand nu m-am asteptat
*la ora 6 dimineata, de emotii, am fost in picioare, agitata si precipitata, coplesita de emotii, putin ingrijorata ca nu voi putea tzine copilul in bratze in fatza preotului, pentru ca nu-mi voi putea stapani lacrimile de bucurie, pentru ca lumanarea nu va iesi cum mi-am dorit, pentru ca, pentru ca…
*bineinteles, lacrimile nu au putut sta la locul lor si au inceput sa curga, nasul la fel, iar eu, cu ambele brate ocupate, in soapta, l-am rugat pe Marian (sotzu’) sa mi-l stearga :))
*au inceput sa soseasca invitatii, sora, cristi, alex, prietenii mei dragi
*la ora 19.00 am ajuns la pensiune, unde avea sa se petreaca marele dans si unde totul a fost dupa trei ore, transformat in ceva cu totul deosebit, inedit si extraordinar datorita (da, datorita), unui stupid accident: o dubita “parcata” brusc intr-u stalp de beton, de joasa tensiune, a lasat pensiunea in bezna…toata noaptea
*oameni deosebiti, invitatii au reusit sa faca haz de necaz, si am cantat si am dansat pe muzica ce curgea din noi, pentru ca o aveam in sange: meniaito, brasoveanca, marie si marioara, uite-asa se joaca fata, ionel, ionelule, trandafir de la moldova… trei ore, noi si saxofonul si lumina lumanarilor
*cu sprijinul cuiva de omenie, s-a reusit gasirea unei surse de curent pentru statie: muzicantii au inceput sa cante si au uitat sa se opreasca: dans, dans, dans
*emotiile si hazul prietenilor nostri aflati pentru prima oara la o cumatrie: “nu am mai fost niciodata la o cumatrie, dar puteam sa jur ca nu se face fara curent electric” si rasete
*dans, dans, dans, dans,dans, dans
*numaratul banilor si multumirea finutzului, prin graiul parintilor: ati fost extraordinari, va multumim din suflet pentru tot
*plecarea de la pensiune, cand s-a tras cortina, fara frate :)) care dormea bustean intins pe o canapea si pe care l-am recuperat in cele din urma cu multe hohote de ras
*zambetul cu care m-a intampinat finutul a doua zi (au fost doua zile?), primul zambet pe care mi l-a acordat de altfel, de cand s-a nascut
*bucuria si emotia cu care l-am imbaiat

Nu se poate explica de fapt de ce a fost ziua de 17 (18) mai speciala, una din cele mai speciale din viata mea. Nu pot intelege decat cei care au fost acolo, trup si suflet alaturi de noi, de mama, de tata, de nasha, de nash, de bucuria lor de neegalat, de a-si vedea copilul/finutzul botezat.
E suficient cred sa zic doar atat: am botezat pentru prima oara, lucru pe care, eu si sotul meu, ni-l doream de ani de zile, iar finutzul este cel mai scump din lume pentru ca e al nostru si la fel vor fi si ceilalti, pentru ca vor fi ai nostri iar noi doi, Madalina si Marian, promitem ca vom incerca sa fim cei mai buni nashei din lume 🙂

Va multumim inca o data, tuturor, pentru tot! Si va iubim. Sa nu uitati asta niciodata!

Povesti la marginea sicriului

1 Reply

O persoana din Iasi in urma cu ceva vreme, acuzand dureri, a ajuns la urgenta. Medicii, din exces de zel(?), l-au diagnosticat cu o grava problema de inima ce necesita urgent operatie. Sanse de reusita… scazute. In ziua programata pentru interventia chirurgicala, pacientul este supus unei ecografii generale: inima perfect sanatoasa. Avea insa o coasta rupta care-i apasa organul…

Pe la mijlocul lunii lui aprilie, o fetita de 3 ani din Timisoara a decedat dupa ce a fost plimbata cu diferite diagnostice, intre doua spitale…

Tot in luna lui april, un poet anume a decedat pe un pat din Spitalul Floreasca Bucuresti. El fusese internat cu doua zile inainte la o clinica privata din Bacau, se pare pentru a fi supus unei interventii chirurgicale pentru a fi tratat de hemoroizi. Organismul poetului nu era insa pregatit pentru asta, iar analizele preliminare o demonstrau. A fost transportat la Terapie Intensiva la Spitalul Judetean Bacau unde a fost diagnosticat cu embolie pulmonara. Dupa cateva ore a fost transportat la Floreasca cu un elicopter SMURD. La Floreasca a murit. Diagnostic:insuficientza cardiorespiratorie acuta…

Se mai pare si ca, in aceeasi perioada, un prunc a decedat intr-un alt spital, ca urmare a “tratamentului” de care au beneficiat mama si el, la nastere…

Puncte de suspensie… Probabil va urma.

Telefonic sau personal, nu ti se ofera nici un fel de informatie. Brusc se uita sau nu se cunoaste cazul. Nu exista probleme cu aparatele, medicii sunt de cea mai inalta tinuta si profesionisti.

Esti insa contactat telefonic de inaugurarea pompoasa a nu stiu carei sectii de spital. Renovata si dotata cu banii nostri, ai celor care vedem in medici ultima speranta de viata.Unii medici chiar asta fac: ne ofera ultima speranta de viata.

Moarte de Poet

5 Replies

!stau in pamantul sterp fara noroc,

cadavrul mi-l ingrop si mi-l dezgrop

gropar al vietii mele fara viatza

traita-n scarba, in dezgust si greatza,

platit cu Timpul care ma omoara

dator vandut celui ce ma plateste

din groaza mea nu pot iesi afara

cum Soarele arzand se osandeste!

Cezar Ivanescu

Ma intriga moartea lui Cezar Ivanescu.

Cezar Ivanescu a murit. Cezar Ivanescu e poet. Si chiar de n-ar fi fost poet, el tot a murit.

Se spune ca:

Luni, 21 aprilie, Cezar Ivanescu a venit la Bacau pentru efectuarea unor investigatii medicale. Marti, 22 aprilie, a fost internat la o clinica privata – o celebra clinica privata – pentru a fi supus unei interventii chirurgicale. Cauza: hemoroizi. Fara a tine cont de rezultatele analizelor preliminare care ar fi aratat ca pacientul nu suporta o astfel de operatie, nefiindu-i permisa macar o anestezie locala, medicii au intervenit totusi cu bisturiul, dupa o anestezie generala. Analizele preliminare aratau ca poetul era oricum, intr-o stare critica avand probleme mari cu plamanii si rinichii sau stomacul. Miercuri, 23 aprilie, Cezar Ivanescu este transportat la sectia de terapie intensiva de la Spitalul Judetean de Urgentza Bacau, unde a fost diagnosticat cu embolie pulmonara*. De aici, dupa o intarziere de 6 ore si presiuni puternice, un elicopter SMURD din Bucuresti transporta pacientul la Spitalul de Urgentza Floreasca, Bucuresti. Aici se stinge din viata in cursul zilei de joi, 24 aprilie, in jurul orei 18.00. Diagnostic: insuficientza cardiorespiratorie acuta.

 

Joi 24 aprilie aflu intamplator ca directorul medical al SJU Bacau este la terapie intensiva, unde este un caz special. Directorul medical al unitatii nu era totusi acolo, ci in birou si nici informatii despre vreun caz special nu avea.

Vineri, 25 aprilie aflu ca Cezar Ivanescu a murit.

Marti, 29 aprilie Cezar Ivanescu urma sa fie inmormantat. Intr-un articol dintr-un cotidian central (singurul de altfel) aflu ca sunt suspiciuni privind moartea poetului.

Ce se intampla?

Purtatorul de cuvant al SJU Bacau indica numele doctorului care s-a ocupat de caz. Doctorul nu e de gasit insa desi este de garda. Ba e intr-un birou, ba, e in altul. Directorul medical al unitatii contactat ulterior, “nu stie” nimic de nici un caz. Dupa indelungi sfori, doctorul sectiei se gaseste si brusc declara ca nu-si aminteste ce era scris pe foaia de observatie,”cazul trebuie lasat asa”. Alte surse sunt de negasit. In sensul ca nu raspund probabil, unor numere necunoscute de telefon…

Marti, 29 aprilie, poetul Cezar Ivanescu este condus cu onoruri militare pe ultimul drum. Se odihneste acum alaturi de alti artisti, intr-un mormant situat langa Aleea Scriitorilor, in Cimitirul Eternitatea din Iasi.

Cezar Ivanescu a murit. Cezar Ivanescu e poet. Si chiar de n-ar fi fost poet, el tot a murit.

*Embolia pulmonara este obstruarea vaselor pulmonare cu sange coagulat, care are originea mai frecvent la nivelul venelor membrelor inferioare sau la nivelul inimii. Se manifest? prin dureri toracice, dispnee, cianoza, transpiratii, anxietate, hipotensiune. Factorii de risc sunt tromboflebita, interventiile chirurgicale, imobilizarea, sarcina, obezitatea, contraceptivele orale, etc.