La pas

La pas cu melcii codoblecii, negrăbiți melcii și pașii precum negrăbită vara asta, mi-am luat și o tolbă să-mi țin în ea câte un gând, câte o vorbă pe care în popasuri să le scot să le trimit pe unde, cui și când o să socot…

Bună dimineața, culegători de melci din lumea mare cu poftă bună la cafea, un zâmbet și o-mbrățișare am scos acum din tolba mea!

Phoenix – Culegătorul de melci

…întru trezire la o adică

Aud încă din toiul nopții tropotul picurilor de ploaie pe pervaz și, la cafea, mi-am luat răgaz de vreo jumătate de oră întru privirea și ascultarea lor și se așterne o liniște aparte în gânduri când ți se întâmplă asta, nu-i așa? Rebeli, precum mințile mele rebele uneori, stropii de ploaie. Și-o liniște aparte la cafea.

BUNĂ DIMINEAȚA, oameni stropi din lumea mare fără vămi în simțiri liniștitoare, poftă bună la cafea și bună ascultare la ce va fi voind ploaia să zică! În ciuda a tot ce poate ea distruge, mesajul, poate, e întru liniște interioară ori întru trezire la o adică…

JOAN BAEZ, What Have They Done To The Rain

Fãrã diplomã

Realizez pe zi ce trece că nu mi-a ajutat cu nimic absolvirea unei Facultăți de Științe Politice și nici un masterat în Administrația Publică nu mi-a folosit. Toate acele concepte despre manipulare, putere, limbaj de lemn, joc politic, psihologia maselor ar fi trebuit, intuiesc, să mă facă, de fapt, să mă adaptez lor și nu să asimilez cunoașterea lor întru trezirea și devenirea sinelui și, implicit, comunitare, pe drumul conștiinței curate. Am făcut o facultate degeaba…

În prezent(ul continuu), rãsfoiesc, periodic, “Cuvântul înainte” al vreunui almanah de dinainte de 1989 (cã tot zic unii, prea multi, cum c-ar fi fost mai bine). Ah! Si scriu poezii pentru copii. Sã-mi tin, totusi, facultãtile mintale acasã. Fãrã diplome.

ANA BLANDIANA: Democrația nu înseamnă zece proști mai importanți decât un deștept sau zece hoți mai importanți decât un om cinstit

Am asistat miercuri, 27 iunie, la Teatrul Municipal Bacovia la un dureros (altfel cum?) “Exercitiu de exorcizare” în anul Centenarului, propus de scriitoarea Ana Blandiana.

Pãcat cã cei cãrora le era adresat, pe de o parte, îl vor folosi în sensul continuãrii producerii de confuzie între Bine si Rãu în scopul travestirii Binelui în Rãu si invers, iar pe de altã parte, prea multi dintre destinatari au lipsit (prea putini tineri, mult prea putini). Oricum, o gurã de aer prilejuitã de Gala Bibliotecii Judetene ”Costache Sturdza” din Bacău, la 125 de ani de existenta, felicitãri organizatorilor!

ANA BLANDIANA:

Imperfectiunea democrației constă în faptul că majoritatea celor care o practică nu sunt pregătiți pentru ea. Ei au obținut dreptul de a alege, dar nu și știința de a alege în condițiile în care profesioniștii demagogiei fac tot ce pot pentru a-i împiedica să deosebească Binele de Rău, travestindu-le unul în altul (…)

Confuzia indusă sau nu de interese vinovate nu se petrece doar între Bine și Rău, ci, de exemplu, și între prostie și rea-credință. Niciodată, privind personajele care locuiesc peisajul politic al țării și al lumii, nu am știut dacă prostia sau reaua credință sunt prioritare, dacă felul în care distrug în loc să construiască și degradează tot ce ating, dovedește existența unui plan diabolic sau doar o jalnică incapacitate de a gândi un plan. În cazul nostru, prostia și răutatea se confundă simplu și pe înțeles cu egoismul și nepăsarea dusă până la crimă față de ceilalți.

Dar cum se poate explica faptul că o bună parte a populației – vedeți tinerii – nu se duc la vot, deși ei în mod evident urmează să fie beneficiarii sau victimele rezultatelor lui? Pentru că, de data aceasta, este vorba despre o nepăsare nu față de ceilalți, ci față de ei înșiși, față de propriul lor destin căruia îi opun o violentă și iresponsabilă formă de prostie izvorâtă din incapacitatea de a deosebi binele de rău. Ei renunță cu inconștiență sau, și mai grav, cu indiferență, la partea lor de putere sau de gândire care ar putea influența lucrurile, rămânând spectatori ai unui război în care nu le pasă că li se hotărăște soarta. Dacă sunt în stare să înțeleagă că este vorba despre un război…

Dar nu cumva nepăsarea se transformă în unitate de măsură a confuziei tocmai din cauza renunțării la a mai deosebi binele de rău după ce în atâtea rânduri au fost cu bună-credință și în mod catastrofal confundate? Poate că da, dar aceasta nu este o scuză, este cel mult o explicație.

Democrația nu înseamnă zece proști mai importanți decât un deștept sau zece hoți mai importanți decât un om cinstit. Democrația este valoarea supremă doar în măsura în care se exercită în sprijinul statului de drept. Statul de drept este construcția, fagurele în care se toarnă mierea democrației care, altfel, se împrăștie și se strică. O democrație care se opune statului de drept își pierde substanța și devine falsă, simplul rezultat al unei manipulări. Pentru că, asemenea libertății, democrația poate deveni toxică dacă este pusă în slujba răului. Dar tot ea este singura forță care poate duce popoarele înainte atunci când este lăsată să funcționeze corect, în numele Adevărului, al Dreptății, al Libertății și al Iubirii.

Ce faci ploii să îi vii de hac?

Treaba stă cam așa, ori suntem îmbufnați pe vremea asta ploioasă și întunecată pentru că ne-a stricat cine știe ce planuri stabilite în zilele astea de vacanță, ori o luăm ca pe o provocare, tot în joacă, și vedem cine-i mai tare în a găsi chestii faine de făcut, cu spor și cu ardoare.

Pe acoperișul blocului vecin, două înaripate, zău, îmi dau dreptate. 🙂

Bună dimineața, oameni ploi din viața mea, poftă bună la cafea și poftă de găsit idei faine de împărtășit! ☔🌸

Random

Mai nehotărâtă în ale ritmurilor de cafea pentru dimineața asta nici că mi s-a întâmplat să fiu, o fi de la cerul ăsta de final de iunie cu aspect de lună de toamnă ori ceva similar, habar nu am, dar nici nu se cade acum să scormonesc după explicații, așa că închid ochii, iau o gură de cafea și dau ”click”. Ce ritm o fi să iasă, fie bine primit în inimă și-n casă.

Ah! Bună dimineața,om bun și drag din lumea mare! 😀

IACA:

Billy Idol – Rebel Yell

Mi s-a-ntâmplat

Mi s-a-ntâmplat, în dimineața asta, să zăbovesc, pitită în balcon, în taine de împărțit între pescăruși și cerul orașului, între flori mari, galbene de luminițe și iarba netunsă de primprejur, între flori semețe de castraveți (în grădina din balcon) și fire abia ițite de mărar și busuioc, între mustăți de alintat motan și fruntea mea…

Și-i bună dimineața, oameni dragi și buni din lumea mea cu poftă bună la cafea!

TOM JONES – Green Green Grass Of Home

Întru zâmbet

Și n-aș fi știut cu ce ritmuri să-mi încep ziua dacă în grădina din balcon nu m-ar fi întâmpinat și azi, la prima cafea, zorele cocoțate întru zâmbet și flori galbene de castraveți, vreo trei fire abia ițite de busuioc, plus, sărindu-mi direct în poale, un motan alintat foc. Acum, că ne-am dumirit, să ne punem pe iubit! 🙂

Bună dimineața, oameni dragi din lumea mare în iubiri fără hotare, poftă bună la cafea și bune împărtășiri de gânduri, sorbind împreună din ea! <3 KISS – I was made for loving you

COPILĂRIE

N.B. O să vă spun doar că, fără a le da prenumele, acești copii, miracolele mele de la FunClubul de Lectură, au vârste între 4 și 9 ani. Dragi părinți, vă mulțumesc! <3 Ce este copilaria, cum este sa fii copil, cum crezi ca este să fii adult?

* Copilăria este când îți amintești ce ai făcut atunci când erai copil. Este frumos să fii copil pentru că te poți juca și îți faci mulți prieteni.

*Copilăria este atunci când îți amintești o grămadă de chestii frumoase de când erai mic pentru că te joci foarte mult atunci când ești copil. Când ești mai mare nu prea te mai joci așa, nu prea te mai dai în leagăne, nu te mai distrezi atât de tare. Când ești om mare nu prea te mai poți juca cu jucării și nu prea îți mai cumperi jucării.

*Copilăria este… Atunci când vei fi mare, copilăria este ca un fel de sentiment pe care ți-l readuci aminte. Este fascinant să fii copil pentru că poți face mii de chestii pe care nu le poți face atunci când ești adult. Cum ar fi să țopăi foarte tare!

*Copilăria este distracție și e foarte frumos!

*Copilăria este ceva frumos pentru că faci multe chestii distractive!

*Copilăria este să fii mic. Îmi place să fiu copil pentru că este foarte distractiv.

* Uneori este mai distractiv să fii om mare, decât copil. Uneori copilăria e cam proastă pentru că uneori te supără alți copii, te supără adulții… (Cu ce te supără adulții?) Cu reguli… Au reguli și adulții, dar ei le pot respecta mai ușor…

*Copilăria este atunci când ești mic, și când ești mic poți să te distrezi mai mult decât părinții pentru că poți să te joci, chiar dacă uneori e urât pentru că te mai cerți cu prietenii. Poți să te joci și când ești mare numai că nu te joci chiar așa de mult pentru că părinții trebuie să facă și de mâncare, să se ducă și la serviciu, să ne ia de la gărdiniță sau de la școală. Pentru mine e mai fain să fiu copil decât om mare.

*(Ce e copilăria?) Habarnam! (Am scris legat pentru cã rãspunsul a venit imediat dupã lectura Aventurilor lui Habarnam si intuitia mea spune cã rãspunsul a avut legãturã cu asta). Este frumos să fii copil pentru că poți să spui oamenilor mereu să-ți ia multe jucării. Eu când o să fiu mare și o să am o sută de ani nu o să mai cumpăr jucării, dar o să mă mai joc cu mașinuțele!

*Copilăria este cel mai frumos lucru de pe lume, este ca o magie și este cel mai frumos mod de a împărți bucuria cu cei dragi. Așa simt eu. E foarte frumos să fii copil. )Să fii adult, crezi că nu e frumos?) Ba da, doar că… Dacă ești copil, nu trebuie să muncești atât de mult, nu trebuie să ai un șef ca la serviciu, trebuie să mergi doar la școală…

** – Copilăria este ceea ce petreci de la 0 la 12 ani.
(Cum e să fii copil?)
– Este nasol să fii copil, nu poți să faci reguli.
– Da, e oribil rău de tot.
– E fain să fii om mare, nu ai reguli, poți să faci tot ce ai chef în afară să furi și să omori și chestii de genul ăsta…
– Decât dacă vrei să ajungi la închisoare.
(Bine, voi credeți că noi, oamenii mari, nu avem reguli?)
– Daaaa! Oamenii mari n-au reguli!
– Ei doar le fac!
– Ca Ponta!

*Când ești mic, ești un copil normal, dar când ești adult, ai prea multe consecințe și ți se întâmplă prea multe lucruri cum ar fi că vin problemele, îți schimbă viața, ai de plătit rate… Când ești copil, e mai fain! Înveți, faci lucruri, e haios și te mai și distrezi. Ar fi fain ca unii oameni să ne întrebe dacă am vrea să fim mari…

*Copilăria înseamnă, atunci când ești adult, să-ți amintești tot ce ai făcut în copilărie. Este foarte distractiv să fii copil pentru că nu trebuie să respecți reguli. Adică nu, de exemplu,la școală sau la grădi sunt niște reguli, dar unii nu le înțeleg pentru că sunt prea mici și-atunci ei le pot încălca. Iar asta este foarte distractiv.

*Să fii copil înseamnă că nu ai responsbilități ca adulții, nu ai de plătit rate, nu ai de plătit facturi, nu ai de plătit carduri, nu ai de plătit nimic! E fain să fii copil!

*E frumos să fii copil că n-ai atâtea chestii de plătit. Vreau să fiu mare, dar ca tata, tot copil. Adică Tata e doar un copil mai mare, mai înalt. El se joacă cu mine.

*Copilăria înseamnă să înveți, să te joci, să te distrezi, nu ai nicio responsabilitate, nu ai de plătit nimic.

*Copilărie înseamnă să te ddistrezi, să mergi la școală, să înveți, să ieși în parc… (Și ca adult nu poți să te distrezi?) Poți, dar trebuie să și plătești, să ai și serviciu…

*Copilăria este un mod foarte frumos de a-ți trăi viața atunci când ești copil. Atunci când ești adult îți dorești foarte mult să fii copil, iar când ești copil, îți dorești foarte mult să fii copil. (De ce crezi că se întâmplă asta?) Pentru că niciunui părinte nu-i place să plătească multe rate, să aibă grijă mereu de copii pentru că ei nu mai au timp pentru ei… E mai bine să fii copil.

*Copilăria înseamnă să te bucuri cât mai mult de faptulcă ești copil, pentru că atunci când vei fi adult vei avea multe rate de plătit. Eu mă bucur de copilărie cât mai este….

MULȚUMESC! CUM ȘI CU CE POT AJUTA? (VINDECĂRI (IN)VOLUNTARE)

Printr-o (fericit!) eronată înțelegere sau formulare a unui anunț, dar fără îndoială prin dorința și asumarea acestei ”erori” de către toate părțile implicate, am ajuns să fac parte dintr-un stagiu de voluntariat, de o lună (21 februarie – 21 martie 2018), la Centrul Delfinul pentru copii cu autism al Asociației Betania din Bacău.

Tot fără nici o îndoială, experiența pe care am trăit-o a fost atât de profundă pentru mine și… reparatorie pentru sufletul meu, credințele și principiile mele de viață, că aproape am ieșit din conștientizarea faptului că, într-un anumit sens, ar putea exista și un capăt al acestei experiențe…

În alt sens totuși, acesta fiind cel despre care simt nevoia să împărtășesc, nu este capăt. Pentru că, pentru că odată ce intri în contact cu o lume ”altfel”, despre care știai că există, dar prea puțin o cunoșteai, orice capăt devine un perpetuu început…

Terminând stagiul, singurul cuvânt pe care îl găsesc potrivit a-l adresa personalului ”Delfinul”, deși cuvântul nu poate acoperi întregul emoției care a pus stăpânire pe mine, este: MULȚUMESC! Iar gândul imediat următor, adresat concomitent MIE și COMUNITĂȚII este: CUM ȘI CU CE POT AJUTA?

E o întrebare imposibil să nu se agațe de tine, la prezentul continuu, odată ce ai înțeles că A DA sens, prin ceea ce faci, unor vieți ”altfel” decât a ta, înseamnă, de fapt, A PRIMI sens pentru propria-ți viață, ”altfel” și ea decât a celorlalți.

Ce vreau să spun este că, practic, nu știu cât am făcut voluntariat, a fi voluntar înseamnă, pentru mine, a te implica în mod activ, într-un fel sau altul, într-o acțiune prestabilită, cu sarcini clare și obiective de îndeplinit, lucru pe care, de fapt, nu l-am făcut. De aici, poate, și acel ”CUM ȘI CU CE POT AJUTA?”, cu rezonanță mult mai puternică și care nu-mi (mai ) dă pace.

Am avut marea șansă însă, să fiu observator în cadrul orelor de terapie în grup pentru beneficiari ai centrului, copii cu tulburări din spectrul autist, ADHD (deficit de atenție însoțit de tulburare hiperkinetică) și alte tipuri de tulburări de dezvoltare.

Fiind observator, am intrat prea puțin eu însămi în contact cu acești copii, suficient totuși, cât să-mi doresc mai mult și mai mult, interacțiune cu ei.

Suficient cât să mă determine să merg la propriu în librării, și nu doar pentru un stagiu, pentru a căuta întru a parcurge literatură de specialitate. Pentru că DOAR observând sau DOAR citind nu oferă o imagine de ansamblu corectă.

Suficient, observând ȘI citind, cât să mă facă să înțeleg ce puțin cunoaștem (și ) despre această Realitate, pe de o parte a copilului cu TSA/ADHD/alte tulburări, pe de alta, a vieții unei familii cu membri în aceste situații, deopotrivă a muncii fabuloase a lucrătorului cu astfel de cazuri și, nu în ultimul rând, a contextului socio-economic-cultural în care se petrec toate acestea…

Suficient cât să-mi doresc o nouă îmbrățișare din partea acestor copii, un nou zâmbet, un progres.

Suficient cât pentru a conștientiza din nou (dureros) cât de ușor punem etichete, cât de ușor ne trecem unii pe alții cu vederea, cât de ușor refuzăm a ne asculta unii pe alții.

Suficient cât pentru a mă pune mereu în situația de a mă raporta la acești copii ca fiind, de fapt, EU ALTFEL, nu ei.

Suficient cât să nu contenesc a spune, după fiecare experiență de acest gen, MULȚUMESC! și a întreba, măcar din când în când: ca voluntar, prin tot ceea ce sunt EU și ȘTIU să fac: ”CUM ȘI CU CE POT AJUTA?”.

Un răspuns va veni mereu (și) de la Centrul Delfinul pentru copii cu autism al Asociației Betania din Bacău. E suficient să dai un telefon sau să bați, la propriu, la ușă

”free fall, flow river, flow…”