Zilele trecute, am primit invitația de a participa la un eveniment despre care nu mi s-a comunicat decît că, sec, se numește ”Galele criticați.ro”. Alături de alți colegi, mi-am luat inima în dinți și m-am prezentat la locul și ora stabilite zicîndu-mi, firesc, ”ce-o fi o fi!”. Surpriza a fost că a fost chiar frumos și mult mai plină de surprize – ea, surpriza!- decît aș fi putut bănui.

Doru Potoroacă și Ionuț Avram, colegi cumva de breaslă, s-au gîndit să-și facă de cap, dar mai ales, să le dea altora, oficialități și nu numa’, bătăi de cap. Împreună, deși au mai puțin de un an de cînd au lansat site-ul www.criticați.ro – să fim bine înțeleși, critica este constructivă! – au pus pe picioare, la propriu, o manifestare de care Bacăul, îmi permit să cred, avea nevoie. Și care sper că nu va muri aici. Pe scurt: la Gale au fost premiați- pe acorduri AC/DC, Highway to Hell și printre scenete ale unor băieți cu talent de cartier– mai în glumă mai în serios, dar mai mult în serios și cu umor, diverse personalități ale urbei, politicieni și mai puțin oameni politici, pentru contribuția sau… pentru contribuția în bunăstarea sau… starea celor care i-au ales. S-au dat diplome pentru tăcerea în Parlament, pentru trasee politice alambicate, pentru atragere de fonduri europene, scenarii politice etc. S-au dat diplome și pentru cei din afara politicului, organizații nonguvernamentale sau societăți private care, între noi fiind vorba, spre deosebire de primii, au ales necondiționat și nu au fost alese, chiar să schimbe ceva în comunitatea asta!

Surpriza mea a fost că s-au dat premii și unor reprezentanți ai presei și blogosferei locale. De ce surpriză? Pentru că m-am aflat printre cei premiați, chiar dacă pentru un blog care nu are nimic a face, îmi permit să spun, spre deosebire de altele (felicitări dragilor mei colegi contrasens, fără filtru, aghiuță, kaysha sau talent irosit) nici cu imparțialitatea, nici cu implicarea în comunitate. În sensul că blogul aici de față e, pentru mine, un simplu jurnal de suflet pe care am ales să-l fac public. Premiul m-a emoționat în mod real, vă mulțumesc! 🙂

Sper ca la anul să suflați din nou, cu același spirit critic, plin de umor, spre tortulețul cu… două lumînări! 🙂