Cand vom intelege oare, ca schimbarea trebuie sa vina din noi insine? Ca nu ne va fi vreodata bine sau mai bine lasandu-ne prada altora, preferand “plansul” actziunii si resemnarea, atitudinii?…
Cand vom avea curajul sa ne debarasam de “vorbe din batrani” precum “capul plecat sabia nu-l taie?”… Sa ajungem sa intelegem ca “mai binele” este ascuns in noi, ca trebuie doar sa-l lasam sa vorbeasca?…
De ce n-am intarzia si noi la serviciu in ziua salariului neacordat? De ce nu vrem sa demonstram ca seful nu este mai putin dependent de salariat decat salariatul de sef?
De ce inainte de a ne critica tinerii ca nu pun mana pe o carte, nu ne criticam pe noi insine ca invocam eternul, banalul, nejustificatul “eu nu mai am timp pentru asta”?
De ce refuzam sa-l atentionam pe cel care isi arunca punga de plastic la intamplare ca gestul sau il descrie mai mult decat ar putea-o face un milion de carti presupus citite?
Stiu, sunt intrebari banale, puerile si deplasate. Atata doar, reamintindu-mi-le din cand in cand, gasesc ragazul – prin nebunia lipsei de timp – sa ma intorc putin la mine insami, sa imi gasesc schimbarea si starea de “mai bine”…
Lipseste curajul de a incepe ceva nou…
http://florinavram.efmblog.ro/2008/01/22/valea-plangerii/#more-85
Nu cred ca-i vorba de curaj… cred ca-i vorba de resemnare, pur si simplu. si ma oftica chestia asta ingrozitor de tare. si-apoi, o sa-ti spuna cineva pe care tocmai il provoci la lupta ca “…… contra vantului”.
atata vreme insa cat langa mine (“langa mine” insemnand “lumea asta mare”) voi gasi cel putin un om care sa mi se alature, voi continua sa lupt!
“atata vreme insa cat langa mine (”langa mine” insemnand “lumea asta mare”) voi gasi cel putin un om care sa mi se alature, voi continua sa lupt!”
Si, daca nu gasesti?
acel “langa mine” l-am gasit deja, in persoana lui florin avram, de exemplu. sau cel putin asa am inteles eu din postul lui 🙂 e un inceput, nu crezi?
e usor sa te resemnezi si sa pari trist spunind ca TU nu mai ai timp pentru asta. Greu e sa ITI FACI timp sa citesti, sa ai grija de tine, sa mergi la o expozitie, un teatru sau un film…Sau sa incerci sa chimbi lumea din jurul tau. Eu sunt de parere ca lumea poate fi schimbata; nu radical, nu brusc, nu printr-o revolutie naucitoare, ci prin actiunile individuale ale fiecaruia. Putin cite putin, picatura cu picatura. Si lucrul cu care trebuie sa incepi este propria ta persoana.
😉 deja suntem trei…
Count me in!:D