Va mai aduceti aminte voi, cei treizeci plus, cu siguranta, de zilele acelea cand aveam douazeci minus, iar parte din averea noastra erau banii de alocatie pe care, dupa stat la cozi interminabile pe la vreun oficiu postal, ii socoteam pana la ultimul leut, fericiti ca ne ajung si de data asta, pentru… o caseta si jumatate? Ne invarteam noi cumva si ne induplecam parintii pentru restul de banuti, ca apoi sa dam fuga la vreo consignatie sau librarie sa ne luam doua, doua casete de muzica preferata!

Eu eram tare fericita in zilele acelea! Drumul pana acasa, apoi, mi se parea incredibil de lung, dar si cand in sfarsit ajungeam, ce placere sa dau drumul la casetofon, sa ma intind pe patul din camera mea, cu ochii inchisi, sa-mi ascult achizitiile.

From Desenele mele

Pana la urmatoarea alocatie, casetele erau ravasite, incurcate si descurcate de banda de zeci de ori, mai haraiau, se mai poticneau, dar ce faine erau! Si derulam inainte, inapoi, de zeci de ori cate o melodie preferata…. 🙂

Regasesc placerea asta, a sunetului muzicii de pe caseta adica, si acum, in cate o zi, casetofonul vechi haraie si caraie, casetele sunt alandala, multe nici nu se mai pot folosi, dar le exploatez asa, la maxim, si zambesc si nu pot sa nu ma gandesc ca ele sunt acum o avere si numai prin prisma tonelor de amintiri pe care le derulez, uneori cu creionul, odata cu ele.

Free – Be My Friend

BUNA DIMINEATA, buimaci de joi din lumea mare, pofta buna la cafea si pofta de derulat niscaiva nastrusnice amintiri, sorbind impreuna din ea! 🙂