Personagiul de fatza nu-i nici abandonat, nici chinuit, nici neiubit. Nici macar satul de tot pazit mioarele lui, colo, sus(?) la stana, nu-i. E doar, sa zicem, putin razvratit. Motiv pentru care a adoptat un look aparte, desi croitorul o tinea pe-a lui cum ca evazatii nu mai sunt la moda…
E Rigu-hipiotul. Dar, despre cum si-a luat el lumea-n cap, ne spune, poate, chiar stapanul 🙂 Daca nu, putem sa inventam noi o poveste 🙂
Am o rugăminte: foloseşte diacritice, pentru că altfel limba română îşi pierde din farmec, ca şi situl tău. Am pretenţii la tine!
Pe cuvant iti spun, as folosi, dar nu stiu cum 😀 De mult mi-am propus sa cer ajutorul in privinta asta, numai ca m-am lasat dusa de val si n-am mai reusit.
Multumesc 🙂
http://www.starr.net/is/type/intl-add.html
Te ajută să adaugi o nouă tastatură, în cazul tău, românească. Tastele se schimbă apăsând în dreapta jos pe simbolul EN sau RO. Spune-mi cum a mers.
Uite ca mergeeee!!! Mulţumesc!!!
Îmi va fi destul de greu să mă acomodez, dar sunt sigură ca voi răzbate în cele din urmă 😀
Şi totuşi, o bere cui dau pentru treaba asta? 😀
Nici nu ştii ce bucuros sunt! Dacă şi restul blogger-ilor ar face la fel! Spune-i tu frumos lui Răzvan Bibire, să facă la fel, că vă ştiţi.
A propos de bere, eu sunt George, fostul tău coleg de suferinţă de la spas.
Uff! 😀
Ah, Riverule, sa ma ierti dar am fost tare ocupat saptamana asta. N-am avut timp nici sa ma iau in clontz cu Emiroi (poti sa verifici) si, probabil ca stii cat de mult imi place mie sportul asta…
Deci, Rigu e un ciobanesc mioritic mai priceput decat Becali intr-ale oieritului. Nu trebuie decat sa-l strigi si sa fluieri intr-un anumit fel si stie ce are de facut.
Din poza se vede clar ca seamana cu „Zdreanta” lui Arghezi si, daca n-ar fi fost ocupat cu oile, bag mana-n foc ca ar avea aceleasi apucaturi ca si ala.
Asa… si sa-ntamplat sa ma duc pe la tara. Odata ajuns, n-am apucat sa-mi termin de baut spritzul c-a venit consoarta la mine si-a zis ca are nevoie de urda si, sa ma teleportez indata la stana, sa iau zer, pana nu-l dau ciobanii la caini, ca din zer se face urda.
Am ajuns la stana tocmai cand terminasera ciobanii de muls oile. Pana sa se inchege casul am vorbit cu ciobanii una-alta: despre porumbi, despre vie, despre banii de la UE, despre Dana a lu’ Baba, o fata de 17 ani care a capatat apucaturi invincibile cand e vorba de sirele de paie si fan…. Si-n timp ce vorbeam, am bagat de seama ca oile-s tunse frumos. Am intrebat cum de arata asa de bine, ca anul trecut aveau numai „scari” pe ele. Mi s-a raspuns ca anul asta le-au tuns cu masina electrica. Mi-au si aratat-o. Vrand sa vad cum taie, am petrecut lama pe de-asupra cojocului pe care eram asezat si am taiat niste varfuri dar nu m-a convins. Am aruncat o privire peste turma in speranata ca poate oi gasi vreo mioara care sa aiba nevoie de serviciile mele –nimic… Si cand eram pe punctul de a renunta, mi-a intrat Rigu in raza vizuala 😀
„-Rigu, fiu-fiu, vin-aici!”. A venit prin ierburi mai mult impleticindu-se, a dat laba si l-am apucat preteneste de bot, ca e botos rau, apoi m-am aplecat si i-am facut un breton de toata frumusetea -cred ca a fost pentru prima data cand a vazut clar. Uitandu-ma la el si felicitandu-ma in gand pentru frizura am bagat de seama ca are parul mare, incalcit si plin de scaieti. Si uite-asa am inceput eu sa plimb masina de tuns pe el. La inceput a stat insa, a inceput sa se agite cand am ajuns la coaste. Vazand ca vrea sa fuga, l-am culcat la pamant si mi-am continuat „opera”: c-o mana il tintuiam, cu alta il tundeam. Cand am ajuns aproape de coada (vezi cararea aia din poza) n-a mai suportat, s-a zbatut, a-ntors capul cu gura deschisa, sa ma muste de mana si, uite-asa, a scapat. Din cauza ca-l facusem mai aerodinamic, s-a dus ca din pusca si, de-atunci ma ocoleste ori de cate ori vede cu am ceva argintiu in mana ca nici poze nu pot sa-i mai fac. O fi crezut ca vreau sa-i tai coada si n-o sa mai aiba priza la „fetite”.
:))))))))))))))) Bietu’ Rigu! :)))