Ma descurajeaza faptul ca, de obicei, simt nevoia de a scrie ori cand sunt extrem de nervoasa, dezamagaita si lehamitzita, ori cand sunt extrem de fericita… Zic extrem pentru ca, in restul clipelor, starile opuse convietzuiesc de minune in mine.

Acum sunt extrem de dezamagita… Dar prefer sa trec peste, si sa declar sus si tare, in nervii mei, ca imi vine sa imbratzisez. Era o povestioara cu-n nene care a initiat o campanie de imbratzisari… Pe cuvantul meu, si mie imi vine sa initiez aici macar, in urbea mea, o campanie de imbratzisari. Sincere, fara conotatzii, fara ipocrizie, din senin. Sa merg pe strada si sa ofer o imbratzisare aiurea, dar sincera, primului om care imi iese in cale.

Oare s-ar schmimba putin ceva in noi, daca am sti sa primim imbratisari din senin?…