As fi preferat sa scriu mai intai de minunea numita Leonard Cohen. Am s-o fac insa, mai tarziu.
De ieri, intruna, imi vine obsesiv in minte Balada lui Lucy Jordan…

At the age of thirty-seven she realised she’d never ride
through Paris in a sports car, with the warm wind in her hair.
So she let the phone keep ringing and she sat there softly singing
Little nursery rhymes she’d memorised in her daddys easy chair.

Ieri, Gina Baciu, colega de breasla, a implinit 37 de ani. La orele diminetii ambulanta parcase deja in fata Spitalului Judetean de Urgenta Bacau. Ea era eleganta, ca intotdeauna. Dupa elegantza, mi-am dat seama, de fapt, ca e ea. Eleganta, pierduta in scaunul acela cu rotile. Dupa cateva ore, era la Terapie Intensiva. Azi noapte, la 3 s-a hotarat sa-si ia zborul… Acum, sarbatoreste cu ingerii.
De ieri dimineata, obsesiv, imi fredonez in gand Balada lui Lucy.