Mi-a dat binete, azi, o jumatate de luna, luna la indoiala parca, si-mi venea sa-i spun, nu te indoi, e fara doar si poate dimineata, e timpul sa-ti iei stelele si alte catrafuse, sa pleci. Nu i-am mai spus nimic, m-au scos din impas cocosii.
From Desenele mele |
Asa ca i-am facut cu ochiul, i-am zambit nitel – mi-e draga luna, chiar asa, la indoiala – si-am poftit-o la mine, in cana de cafea. Ea, hoata, a intrat cu totul. Si-am baut-o.
BUNA DIMINEATA, oameni dragi din lumea mare, pofta buna la cafea si pofta de cele frumoase, sorbind impreuna din ea!
Din pacate pentru tine…lasi de dorit in privinta elegantei in exprimare..mai ai de invatat…inca esti infantila…imatura…
Va multumesc pentru critici, le gasesc constructive!