Bacau, 3 aprilie 2014

De parca n-as avea nimic de zis, atat de lipsita de vorbe sunt in dimineata asta.
Am fost tentata sa marturisesc ca, privind fructiera in asteptarea vorbelor, m-am surprins simtindu-ma o portocala, cu ganduri de portocala si temeri de portocala, daca o fi avand portocalele temeri. Mi s-a intamplat insa, acum cativa ani, abia intrasem in campul muncii, sa devin alga. Am marturisit asta, iar lumea m-a privit ciudat.
Aleg, asadar, sa tac in dimineata asta, sa nu-mi marturisesc simtirile de portocala, sa tac de parca n-as avea nimic de zis…