From Muze peste tot

A fost odată ca dintotdeauna, o fetiță cu idei. Avea atâtea năstrușnice și inedite și colorate idei, frumoase idei despre oriceoriundeșioricând că nu se sfia să le împrăștie peste tot, senin, cu entuziasm, habar neavând ce generează ideile ei. Nu știa pentru că n-avea așteptări. Fetița cu idei nu știa ce-i ”așteptarea”, iar starea ei preferată era de neașteptare…

Hei, era strigată, din senin, pe stradă fetița cu idei! Îmi place de tine, ai așa multe și frumoase idei! Fetița se fâstâcea și, neștiind ce să răspundă, își scotea ideea de fericire și se punea călare pe ea. Atât de fericită era în clipele acelea, că umerii începeau să-i zvâcnească tare, tare, tare, mai tare decât inima ei, îi zvâcneau umerii până se prefăceau în aripi. Ideile fetiței aveau formă de fluturi.

Din fiecare zvâcnet de umeri și transformare a brațelor în aripi se nășteau, astfel, alte și alte idei. Fluturi idei.

Într-o zi, fetița cu idei s-a întâlnit cu un om mare și acesta i-a spus: dă-mi o idee și împreună o vom duce mai departe! Fetița i-a dat. Atunci a făcut cunoștință cu ”așteptarea”.

Fetița cu idei și-a dat seama că locuiește pe ”Love Street”, când, într-o zi, de-atâta așteptare, de-atâtea așteptări, stomacul ei n-a mai avut fluturi. Ci gol. Și așteptare…