From Muze peste tot

Și aș vrea să am abilitatea de a scrie un tratat despre Înțelesul risipei… Că ”a risipi” e musai precedat de ”a avea”, iar cotrobăind prin toate înțelesurile ”avuției”, vei găsi unul singur care le înglobează pe toate: ”a TE avea”, ”a te avea” ca pe o certitudine a lui ”a muri” concomitent cu cea a lui ”a fi”.

Și cum începi să înțelegi cum te risipești odată ce ai înțeles că ”te ai, că vei muri”.

Și cum începi să înțelegi cum fiecare se risipește prin ceea ce, individual, înțelege prin ”investiție”, investiția în/pentru ”a se avea”: unul prin iubirea față de aproape, altul prin pretinsa iubire față de aproape, altul vădit prin minciuna și ura față de aproape.

Și oricum ți-ar fi investiția, câtă risipă, câtă risipă când singura certitudine a avuției tale ești chiar tu…

Și pentru ce?